Angajatul universal și managerul care face curat - cum folosea un angajator lucrătorii pentru toate ocupațiile de care avea nevoie

Presa locală din Sibiu prezenta recent situația unor persoane care au lucrat pentru mai multe societăți controlate de același om (potrivit datelor prezentate în articol) fără a avea un contract de muncă încheiat conform legii. De aici și până la concretizarea riscurilor, de regulă, nu este cale lungă: persoanele respective sunt nevoite acum să se adreseze atât inspectoratului teritorial de muncă, dar și instanței pentru recuperarea prejudiciului adus - salariul întreg și contribuții și impozite ce n-au fost plătite statului.

Util: Ce pot face dacă angajatorul nu a încheiat în formă scrisă contractul, nu mi-a dat un exemplar și, între timp, am fost ”concediat”?

Acestea sunt declarațiile persoanelor care, deși au lucrat pentru un angajator (cu ghilimelele de rigoare), fie nu au semnat niciun document, fie contractul nu a fost înregistrat în registrul electronic, fie acesta nu a fost transmis sau, chiar dacă s-a respectat până într-un anumit punct procedura legală, ulterior, ea fost încălcată.

Dacă în privința neîncheierii în formă scrisă a contractului de muncă putem aprecia (puțin excesiv) că avem și o neglijență din partea lucrătorului, în continuare, adică în privința înregistrării lui în registru și a transmiterii acestuia inspectoratului teritorial, lucrătorul nu mai are la fel de ușor acces la informații, iar uneori acesta se teme să solicite o confirmare, teama fiind justificată.

În același timp, deși putem aprecia că simplă căutare pe internet ar fi suficientă pentru a verifica dacă o societate există sau nu, trebuie să ținem cont și faptul că nu toate persoanele au acces la tehnologia informației și comunicațiilor sau, chiar dacă au acces, nu au competențele necesare pentru a o utiliza în acest scop.

Neplata salariului la termenul prevăzut în contract (dacă există un contract scris!) poate fi sancționată atât direct, atunci când întârzierea depășește o lună, dar și indirect, potrivit Legii 108/1999, caz în care inspectorul de muncă venit în control dispune măsura conformării într-un anumit termen, iar depășirea acestuia se sancționează cu amendă. Sancționarea angajatorului, într-adevăr, nu presupune și recuperarea prejudiciului, iar în cazul în care angajatul nu vede banii, singura soluție este o acțiune în instanță contra angajatorului său.

Am precizat „recuperarea prejudiciului” și nu plata salariului, pentru că în privința prejudiciului avem în vedere și contribuțiile care vor trebui calculate și achitate potrivit legii, acestea fiind tot parte din salariul stabilit în contract.

Una alt risc este cel de a fi „dat afară” și nu concediat. Da, poți fi „dat afară” de pe azi pe mâine atunci când angajatorul nu există și/sau când oricum au fost încălcate atâtea dispoziții legale referitoare la relația de muncă, încât cele privind concedierea doar se adaugă listei lungi.

Angajați pentru de toate

Sunt descrise în continuare multe alte încălcări ale legislației muncii, de la nerespectarea scopului contractului, până la neasigurarea unor condiții de muncă sigure și sănătoase care, în mod evident, au un impact negativ asupra sănătății lucrătorilor respectiv, însă acestea sunt consecințele nerespectării, în ansamblu, a reglementărilor din domeniul muncii.

Deși inițial a fost angajată ca „ambalator manual”, ocupație din grupa majoră 9 (ocupații elementare), persoana respectivă a prestat activități specifice altor ocupații (dispecer transport, curățenie în locații închiriate în regim hotelier, preluarea apelurilor telefonice pentru un salon de înfrumusețare, activități de secretariat și chiar de evidență a timpului de muncă pentru colegii săi), considerând angajatorul că a angajat un „lucrător universal”, însă pornind de la realitatea că nu a respectat nici minimele dispoziții ale Codului muncii, este dificil să ne imaginăm că ar cunoaște dispozițiile Ordinului ministrului muncii nr. 1832/2011. 

Din același material aflăm că nici încheierea în formă scrisă a unui contract de muncă nu mai reprezintă, din păcate, o garanție a bunei executări a acestuia, iar o altă persoană declară că, deși s-a asigurat că este încheiat contractul, atunci când a verificat dacă îi sunt și achitate contribuțiile a constatat că acest lucru nu se întâmplă, ceea ce reprezintă tot un prejudiciu.

Aceeași persoană declară că, deși era angajată ca „manager marketing”, a făcut curățenie în apartamentele închiriate, inclusiv în grupurile sanitare, a efectuat interviuri de angajare și chiar a preparat cafele într-o unitate de alimentație publică (acolo unde sunt și dispoziții legale specifice!).

Deși pârghii legale există, inspectoratul teritorial de muncă le recomandă persoanelor în cauză să se adreseze instanței, rezumându-se la simple precizări care indică, în cel mai fericit caz, necunoașterea legii care îi reglementează explicit atribuțiile și competențele.

Sigur, așa cum precizam anterior, pentru recuperarea prejudiciului este necesară o acțiune în instanță, însă nu putem ignora atribuțiile inspectoratelor teritoriale de muncă, acestea având inclusiv rolul de a constata realitatea sesizărilor, acestea fiind ulterior probe la dosarul cauzei.

Ce poate să facă inspectoratul teritorial de muncă?

Potrivit Legii 108/1999, Inspecția Muncii: „îndeplinește funcția de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relațiilor de muncă, securității şi sănătății în muncă şi supravegherii pieței”, „acționează pentru asigurarea protecției sociale a muncii, în baza prevederilor art. 41 din Constituția României, republicată, şi, respectiv, a prevederilor Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 81/1947”, „controlează folosirea forței de muncă, în scopul identificării cazurilor de muncă nedeclarată” și lista continuă, în art. 6 din lege.

Inspectorul de muncă „are acces liber, permanent şi fără înștiințare prealabilă în sediul oricărui angajator şi în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice”, „constată contravențiile și aplică sancțiunile prevăzute de lege” și „poate solicita sprijinul instituțiilor de ordine publică şi protecție, după caz, în desfășurarea controlului.”

De asemenea, controlul nu se poate încheia cu un pur și simplu „reprezentantul legal al societății nu s-a prezentat la control, deși în acest sens inspectorii ITM Sibiu au parcurs procedura operațională”, ci cu măsuri concrete, ținând cont și de gravitatea situației și de numărul persoanelor afectate.

Le-am solicitat informații suplimentare celor de la ITM Sibiu. În răspuns, au confirmat că există șapte sesizări împotriva a trei societăți administrate de aceeași persoană, sesizări ce vizează neplata salariilor, a sporurilor prevăzute de Codul muncii și lipsa înmânării copiei contractului de muncă, în principal, iar că procedurile de control au demarat deja, inclusiv în privința aspectelor de SSM. Dar sesizările încă n-au fost soluționate, potrivit răspunsului oferit de ITM Sibiu pe 28 august.