Șase puncte majore din reforma fiscală europeană pregătită la nivelul UE. Unele dintre ele trebuie avute deja în vedere de către contribuabili

Vom trece în revistă în cele ce urmează principalele dezvoltări ale cadrului legislativ european pe care contribuabilii români vor trebui să le aibă în vedere în viitorul apropiat sau foarte apropiat.

1. BEPS 2.0 / GloBE

În octombrie 2021, în cadrul Planului de Acțiune BEPS, membrii OECD/G20 au agreat o reformă fiscală bazată pe doi piloni (Pillar One, Pillar Two) cu scopul adresării provocărilor aferente digitalizării economiei. Astfel, a luat naștere un sistem coordonat global de combatere a erodării bazei impozabile (Global anti-Base Erosion - GloBE) cu scopul asigurării, la nivelul multinaționalelor, a unui nivel minim de impozitare în fiecare jurisdicție în care acestea operează.

Pachetul de măsuri/reguli GloBE este constituit dintr-un sistem coordonat și integrat de reguli menite să fie implementate în legislația domestică a fiecărei jurisdicții și care, operând împreună, să asigure că profiturile sunt impozitate în jurisdicțiile în care sunt înregistrate și că entitățile din grupurile multinaționale mari sunt subiectul unei rate efective de impozitare de minimum 15% asupra profiturilor obținute în fiecare jurisdicție (Pilonul II / Pillar Two).

Uniunea Europeană a adoptat Directiva aferentă Pilonului II (Directiva 2.523/2022 privind asigurarea unui nivel minim de impozitare la nivel global la sfârșitul anului trecut, iar cele 27 de state ale Uniunii Europene au demarat eforturile pentru implementarea regulilor impozitării minime, care ar trebui să fie finalizate până la sfârșitul acestui an. 

Recent, pe 4 octombrie 2023, Ministerul Finanțelor a publicat un proiect legislativ care vizează implementarea în România a regulilor privind impozitul minim pe profit la nivel global. Conform proiectului, începând cu 1 ianuarie 2024, grupurile multinaționale cu o cifră de afaceri mai mare de 750 milioane euro vor datora un impozit suplimentar național calculat astfel încât rata efectivă de impozitare în România să fie de minimum 15%. Regulile pe baza cărora se determină nivelul efectiv de impozitare, respectiv baza impozabilă sunt complexe, necesitând o analiză aprofundată.

2. Raportarea publică pentru fiecare țară în parte

Raportarea publică pentru fiecare țară în parte (CbCR) este prevăzută de Directiva 2.101/2021 de modificare a Directivei 34/2013 în ceea ce privește prezentarea, de către anumite întreprinderi și sucursale, de informații privind impozitul pe profit. Cu scopul declarat de a reduce evaziunea fiscală și pentru a spori transparența fiscală, raportarea CbCR va solicita atât grupurilor multinaționale cu sediul central din UE, cât și din afara UE, cu cifra de afaceri consolidată mai mare de 750 milioane euro, să raporteze public informațiile privind impozitul pe profit. 

Prin Ordinul Ministerului Finanțelor 2.048/2022 privind completarea reglementărilor contabile aplicabile operatorilor economici, autoritățile române au transpus în legislația națională prevederile Directivei 2.101/2021. Dispozițiile ordinului au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2023. Deși directiva UE impunea statelor membre să o transpună în legislația națională până la 22 iunie 2023, având primul exercițiu financiar de raportare care debutează la sau după 22 iunie 2024, România a optat pentru o implementare anticipată a directivei. Prin urmare, aceste norme au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023, iar primul raport va trebui depus în 2024 pentru exercițiile financiare corespunzătoare exercițiului financiar 2023.

Așadar, societățile-mamă finale, entitățile autonome, filialele mijlocii și mari, care sunt controlate de o societate-mamă finală din afara UE, sucursalele din România, înființate de societăți din afara UE cu o cifră de afaceri consolidată/cifră de afaceri care depășește în total 3,7 miliarde lei (echivalentul a aproximativ 750 milioane euro) pentru ultimii doi ani financiari consecutivi vor fi nevoite să întocmească raportul public CbCR.

În linii mari, raportul include informații privind natura activității, numărul de angajați, veniturile obținute, valoarea profitului/pierderii brute, valoarea impozitului pe profit înregistrat în cursul exercițiului financiar în cauză, valoarea impozitului pe profit plătit în numerar. Raportul CbCR trebuie să fie pus la dispoziția publicului în mod gratuit pe site-ul web al societăților raportoare, în termen de cel mult 12 luni de la încheierea exercițiului financiar pentru care a fost întocmit.

3. DEBRA

Ca parte a strategiei UE din perspectiva impozitării companiilor, Comisia Europeană a făcut publică, în mai 2022, varianta preliminară a Directivei DEBRA. Scopul acestei directive este de a adresa tratamentele fiscale neuniforme aferente instrumentelor de creditare/capitaluri proprii care pot duce la obținerea de avantaje fiscale.

Cu scopul reducerii potențialelor avantaje fiscale aferente diverselor structuri de finanțare, DEBRA propune două seturi de măsuri: o deducere fiscală pentru creșterea capitalurilor proprii și o limitare a deductibilității dobânzilor. DEBRA s-ar aplica contribuabililor plătitori de impozit pe profit într-un stat membru UE, cu excepția instituțiilor financiare. 

Conform regulilor propuse pentru limitarea deductibilității dobânzilor, doar 85% din costurile de îndatorare vor fi deductibile fiscal. Această nouă regulă se va adăuga celor deja existente de limitare a deducerii costurilor de îndatorare, impuse de ATAD (în România, limitare la maximum un milion de euro sau, dacă se depășește acest prag, la maximum 30% din EBITDA). 

În ceea ce privește suma deductibilă aferentă capitalurilor proprii, aceasta se va calcula ca diferență între valoarea capitalurilor proprii la sfârșitul anului și valoarea capitalurilor proprii la sfârșitul anului trecut, multiplicat cu o rată noțională a dobânzii.

Data propusă pentru intrarea în vigoare a Directivei DEBRA este 1 ianuarie 2024.

4. Unshell / ATAD3

La începutul anului 2023, Comisia Europeană propune o variantă preliminară a Directivei pentru prevenirea utilizării entităților fără scop economic. Directiva Unshell (sau ATAD3) își propune să prevină abuzurile care pot să apară ca urmare a utilizării companiilor ”paravan”/”coajă” - așadar, acele entități care sunt lipsite de un scop economic real.

În sumar, Directiva Unshell prevede un test de substanță economică în doi pași, pe baza veniturilor totale, localizării activelor și externalizarea managementului, în primul pas, respectiv raportarea și cerințele de conformare/verificare în al doilea pas. Ca principiu, o entitate nu va fi considerată ca fiind lipsită de scop economic (entitate paravan) dacă deține sediul unde își desfășoară activitatea, utilizează în mod activ un cont bancar în UE și are cel puțin un director localizat în jurisdicția unde este înființată societatea.

Calificarea ca entitate lipsită de scop economic atrage refuzarea unor beneficii fiscale (cum ar fi aplicarea convențiilor de evitare a dublei Impuneri), potențiala impozitare a veniturilor entității-paravan la nivelul asociaților, precum și refuzarea emiterii unui certificat de rezidență fiscală pentru entitatea respectivă. 

Aplicarea Directivei Unshell nu este limitată la grupurile multinaționale mari, putând, așadar, impacta și entități mai mici cu prezență în Uniunea Europeană. Dacă se va adopta, Directiva Unshell va avea un impact semnificativ asupra structurilor de holding din UE.

5. BEFIT

În viziunea Comisiei Europene, lipsa unui sistem comun de impozitare a întreprinderilor joacă un rol important asupra competitivității și conduce la distorsiuni ale deciziilor de investiții și finanțare (atunci când aceste decizii sunt bazate pe strategii de obținere de avantaje fiscale în detrimentul altor considerente), precum și la creșterea costurilor de conformare fiscală pentru entități active în mai multe state ale Uniunii Europene. 

Așadar, în septembrie 2023, Comisia Europeană a emis o propunere pentru pachet de măsuri sub denumirea BEFIT, abreviere de la ”Business in Europe: framework for Income Taxation”. BEFIT construiește pe regulile instituite de pachetul GloBE (Pilonul I și Pilonul II), fiind un set de reguli comune aplicabile din perspectiva impozitului pe profit la nivelul UE, având în vedere o bază comună de impozitare (toate entitățile membre ale unui grup își vor determina baza impozabilă în conformitate cu un set comun de ajustări fiscale asupra situațiilor financiare), precum și reguli de alocare a profiturilor între state membre pe baza unei formule predefinite. 

În același timp, odată cu BEFIT, Comisia Europeană a emis și o propunere pentru o Directivă privind prețurile de transfer, care prevede implementarea unor reguli comune pentru determinarea prețurilor de transfer pentru entitățile din UE, pe baza principiilor OECD. 

Propunerea de Directivă BEFIT ar introduce un singur punct de contact cu autoritățile fiscale din UE, reprezentând, astfel, o simplificare considerabilă a procedurilor de conformare fiscală. 

În prezent, se așteaptă demararea, de către Comisia Europeană, a unui proces de consultare pentru ambele directive, pentru adoptare fiind nevoie de aprobarea unanimă a Consiliului.

6. SAFE

La sfârșitul anului trecut, Comisia Europeană a finalizat perioada de consultări cu privire la o inițiativă legislativă cunoscută sub denumirea de SAFE - abreviere de la ”securing the activity framework of enablers”.

Pe scurt, inițiativa SAFE se adresează rolului pe care prestatorii de servicii îl pot juca în facilitarea aranjamentelor care pot conduce la evaziune fiscală sau planificare fiscală agresivă. Dacă vor fi adoptate, regulile SAFE se vor adăuga regulilor deja existente introduse de ATAD, DAC6, legislația împotriva spălării banilor, Directiva avertizorilor de integritate etc.