UPDATE: Oficial: îngrijirile paliative sunt accesibile mai multor categorii de pacienți

În România, noțiunea de „îngrijire paliativă” este relativ nouă și, prin urmare, reglementările referitoare la ea nu sunt în totalitate conturate. Ministerul Sănătății a emis Ordinul 3.514/2023 de modificare a unui document similar (Ordinul ministrului sănătății 253/2018), care reglementează organizarea, funcționarea și autorizarea serviciilor de îngrijiri paliative. Paliația presupune un ansamblu de îngrijiri care urmăresc confortul și demnitatea pacientului aflat în fază terminală, precum și suportul acordat familiei acestuia (inclusiv în perioada de doliu).

Astfel, după cum se arată în referatului de aprobare care prefațează documentul amintit, noile reglementări care sunt introduse urmăresc standardizarea acestei discipline noi.

Cea mai importantă măsură este aceea a introducerii unor noi categorii de pacienți care pot beneficia de îngrijiri paliative, în condițiile în care reglementările de până acum se concentrau pe pacienții oncologici. Cu toate acestea, o serie de studii recente invocate de minister în referatul care însoțește ordinul arată că evoluția de final a mai multor categorii de pacienți ar justifica înscrierea acestora pe lista celor care au dreptul la îngrijiri paliative. Astfel, cei care suferă de insuficiență renală, hepatică, de HIV/SIDA și copiii cu boli cronice progresive după împlinirea vârstei de 18 ani se numără de acum printre beneficiarii îngrijirilor paliative. În plus, sunt adăugați cei cu afecțiuni cardiovasculare, respiratorii, renale, hepatice, neurologice, demență și cei cu anomalii congenitale, cu motivația că „evoluția lor spre final este mai puțin predictibilă și caracterizată de perioade frecvente de declin și remisie”.

Norma mai stabilește că, după împlinirea vârstei de 18 ani, persoana care are nevoie de îngrijire paliativă este obligată să facă o nouă evaluare specifică persoanelor adulte, urmând să primească în continuare (sau nu) acest gen de îngrijiri.

Una dintre noile abordări adoptate este referitoare la persoanele aflate în fază terminală a unor boli, în cazul cărora se introduce o prevedere nouă, conform căreia „nu se recomandă efectuarea resuscitării cardio-respiratorii în cazul pacienților cu boli cronice progresive, boli oncologice sau non-oncologice, aflați în fază terminală, aceasta fiind considerată o intervenție inutilă”.

O altă prevedere este aceea de a se renunța la obligarea familiei de a cere renunțarea la autopsie, fiind considerată un procedeu fără nici o relevantă terapeutică sau legală, împovărător și susceptibil de a provoca trăirea nejustificată a unor emoții negative: „nu se recomandă procedura de efectuare a autopsiei anatomo-patologice în cazul pacienților decedați ca urmare a unor afecțiuni cronice progresive terminale. Prin urmare nu se va solicita cererea de scutire de efectuare a necropsiei în aceste situații”.

Și numărul de profesii ai căror practicanți pot asigura îngrijiri paliative a fost completat: pe lângă asistenți sociali, psihologi, fizioterapeuți și alți terapeuti, au fost adăugați și clericii, cu condiția să aibă diplomă de licență și drept de a profesa, dar și să aibă calitatea de absolvenți ai unui program de studii masterale în îngrijiri paliative sau absolvenți ai unui curs aprofundat de 60 de ore de educație în îngrijiri paliative. În această privință, norma prevede că „prin personal clerical se înțelege personalul reprezentant al unui cult religios recunoscut în România”.