„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 448/2006 şi a prevederilor Anexei nr. 9 pct. IV lit. A, subpunctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, stabileşte că asistentul personal nu beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare”, e concluzia la care a ajuns completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii pe 27 noiembrie anul trecut în Decizia nr. 23/2023. Decizia a apărut miercurea asta în Monitorul Oficial nr. 90/2024.
Conform Legii nr. 448/2006, pe perioada îngrijirii şi protecţiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are dreptul la un salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Legea salarizării bugetare); asistentul personal profesionist însă are dreptul și la un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică şi condiţii de muncă deosebite în care îşi desfăşoară activitatea, un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie cel puţin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuatl, precum și un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA.
În martie 2018 a apărut regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal și a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut pentru angajații din sănătate, pentru precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia (HG nr. 153/2018). În anexa nr. 9 a acestui regulament regăsim prevederi privind locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare, unde e prevăzut „un spor de 15% din salariul de bază, acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea în:
1. servicii de intervenţie în stradă pentru persoane fără adăpost, persoane cu diferite adicţii, victime ale violenţei în familie, victime ale dezastrelor naturale etc.;
2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilităţi şi pentru persoane vârstnice”.
În instanțe însă au apărut mai multe interpretări cu privire la dreptul la sporul de 15%:
- unii judecători au considerat că asistentul personal al persoanei cu handicap poate beneficia de sporul de 15% prevăzut în Anexa nr. 9 a HG nr. 135/2018, dacă îndeplinește cumulativ două condiții:
- e angajat al unei unități de asistență socială sau al unui centru care să aibă ca obiect activitatea de prestare de servicii de îngrijire la domiciliu pentru cei cu dizabilități;
- să existe buletine de determinare/expertizare a locului de muncă, documente în cuprinsul cărora să se ateste existența condițiilor periculoase sau vătămătoare, având la bază criterii și factori stipulați în regulamentul-cadru.
- alți judecători au considerat că asistentul personal al persoanei cu handicap grav este îndreptățit la acordarea sporului de 15% fără ca acodarea acestui spor să fie condiționată de existența unui buletin de expertizare a locului de muncă (cu precizarea că, de principiu, locul de muncă al asistentului personal este la propriu domiciliu);
- într-o a treia opinie, s-a apreciat că asistentul personal nu poate beneficia de sporul de 15% întrucât nu are calitatea de asistent personal profesionist; s-a susținut aici că trebuie diferențiat între profesia de asistent personal și asistent personal profesionist, ambele fiind reglementate de lege; din analiza reglementărilor incidente ar rezulta că sporul de 15% e doar pentru asistentul personal profesionist; pe de altă parte, sporul respectiv e acordat celor care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre;
- a existat în practică și o patra opinie, conform căreia acordarea sporului de 15% ar fi, de fapt, una facultativă, întrucât dacă ne uităm pe verbele folosite în reglementările incidente vom vedea că unele prevederi arată obligația de acordare a unui spor, în timp ce altele arată posibilitatea acordării sale; astfel, în cazul asistentului personal, oportunitatea acordării sporului e decisă de angajator exclusiv, instanțele de judecată neputând să se substituie acestuia.
-
asistent personal al persoanei cu handicap grav - persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de abilitare-reabilitare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap;
-
asistent personal profesionist - persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat în condiţiile precizate de lege.
În art. 37 din lege sunt tratate doar drepturile asistentului personal al persoanei cu handicap grav, cele ale asistentului personal profesionist fiind prevăzute în art. 47 din aceeași lege. Pentru asistentul personal al persoanei cu handicap grav nu există dreptul la spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15%, așa cum a decis Curtea în noiembrie, fiind clară distincția ce trebuie făcută aici între cele două tipuri de asistenți personali.
„Interpretarea restrictivă a acestei reglementări, luând în considerare toate cerințele cumulative ale normei, nu poate fi privită ca generând un tratament diferențiat în mod nejustificat, câtă vreme însuși legiuitorul a instituit aceste două categorii de asistenți personali, fiecare cu statut și regim propriu. Astfel, nu trebuie omis faptul că legea specială, care reglementează serviciile destinate protecției persoanelor cu handicap grav, recunoaște în mod expres și autonom categoria asistenților personali, conferindu-i o serie de drepturi în cuprinsul art. 37 din Legea nr. 448/2006, care nu se suprapun în totalitate celor prevăzute la art. 47 din Legea nr. 448/2006 pentru categoria asistenților personali profesioniști. Această diferențiere de tratament legal își are fundamentul în chiar cerințele speciale de calificare impuse asistentului personal profesionist pentru derularea activității potrivit Hotărârii Guvernului nr. 548/2017 care determină așteptări diferite referitoare la calitatea și specializarea muncii efectiv prestate, precum și nevoia de fidelizare a acestora în profesie.
Prin urmare, regimul diferit de remunerare își are izvorul în chiar cuprinsul Legii nr. 448/2006, iar o modificare a acestuia nu se poate realiza indirect prin intermediul unei interpretări extinse a unei norme dintr-un act normativ cu forță juridică inferioară adoptat de executiv exclusiv pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale generale referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Potrivit regimului său constituțional, consacrat în dispozițiile art. 108 alin. (2) și (4) din Constituția României, hotărârea Guvernului intervine atunci când executarea unor prevederi ale legii reclamă stabilirea de măsuri sau reguli subsecvente. Ca urmare, hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna pe baza și în vederea executării legilor, urmărind punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a acestora, nefiind admisibilă interpretarea acestora de natură a adăuga la o lege deja adoptată, pentru că astfel s-ar aduce atingere rolului Parlamentului și raporturilor acestuia cu Guvernul”, conchide Curtea.
Comentarii articol (1)