Nu e nevoie de stagiu de cotizare pentru a beneficia de indemnizație de medical după un accident de muncă petrecut la scurt timp după angajare

„Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială a salariaților împotriva diminuării sau pierderii capacității de muncă și decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale”, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale au dreptul la următoarele prestații și servicii, potrivit acestei legi: reabilitare medicală și recuperarea capacității de muncă, reabilitare și reconversie profesională, indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă,  indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizație pentru reducerea timpului de muncă, compensații pentru atingerea integrității, despăgubiri în caz de deces, rambursări de cheltuieli și lista continuă - uneori, așa cum se punctează în acest material, angajații nici măcar nu cunosc toate aceste drepturi.

Indemnizația de medical în cazul accidentelor de muncă nu are aceeași reglementare cu cea pentru alte probleme de sănătate, ce nu au legătură cu munca. Indemnizația în cazul accidentelor de muncă se calculează conform Legii nr. 346/2002, unde nu este impus un stagiu minim de cotizare, așa cum e impus, ca regulă, în cazulor celorlalte indemnizații, prevăzute de OUG 158/2005. Deși există referiri la stagiul de cotizare, ele sunt doar pentru a ajuta la calculul indemnizației - de exemplu, când stagiul e mai mic de o lună, baza de calcul a indemnizațiilor o constituie câștigul lunar brut realizat de asigurat în prima lună de activitate. 

Nu mai există demult o contribuție individuală pentru accidente de muncă și boli profesionale, mai exact, de când a fost reglementată contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM) -- ea este singura contribuție socială datorată exclusiv de angajatori și înglobează mai multe contribuții sociale, printre care și cea care merge la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale. În cei 2,25% din salariu cât reprezintă CAM, doar un procent de 2% se duce către acest sistem - pentru o privire completă asupra modului de împărțire a CAM, aici. Un procent destul de mic (0,00045% din salariul brut), dacă stăm să ne uităm la statistica accidentelor de muncă și ținem cont că nu toate incidentele sunt raportate, așa cum cere legea. 

În anul 2022, datele de la Inspecția Muncii arată că în România au fost înregistrate 4.513 accidente de muncă, dintre care 99 au fost mortale. S-a observat că sectoarele economice cu cele mai multe accidente de muncă au fost comerțul cu amănuntul (fără autovehicule și motociclete), construcțiile de clădiri și transporturile terestre. Cele mai multe accidente mortale au fost raportate în construcții de clădiri, lucrări de geniu civil, silvicultură și exploatare forestieră, și transporturi terestre. Analiza a arătat că majoritatea persoanelor accidentate aveau vârsta între 50-60 de ani și că majoritatea accidentaților (peste 74%) aveau o vechime la locul de muncă de până la cinci ani​

Nu se știe dacă din rea-credință sau din crasă superficialitate și necunoaștere a legii angajatul a primit acest răspuns de la angajatorul său. Pentru acest concediu medical, angajatul nu trebuia „să fi cotizat suficient la stat”. Putem lejer să punem sub semnul îndoielii și raportarea incidentului de către angajator ca atare, așa cum îl obligă legea. Cert e însă că angajatorul trebuia să plătească indemnizația angajatului în medical, iar apoi să recupereze banii de la stat. În ipoteza în care angajatorul nici măcar nu se complică cu formalitățile legale, adică nici nu declară și nu cercetează evenimentul care a produs incapacitatea temporară de muncă, e clar că angajatorul nu dorește să plătească salariul unui om care va sta o lună acasă. Iar de ipoteza nedeclarării evenimentului ca atare am putea lega, forțat, răspunsul primit de angajat doar într-un singur context: angajatorul pretinde că salariatul s-a tăiat cu flexul acasă, în timpul său liber! 

Printre obligațiile angajatorului listate în Legea nr. 319/2006 (Legea SSM) se numără și aceea de a ține evidența accidentelor de muncă, iar legea enumeră aici mai multe tipuri de accidente: cele ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de trei zile de lucru, dar și pe cele ușoare. Angajatorii țin evidența bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum și a accidentelor de muncă care reprezintă o vătămarea violentă a organismului, intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile calendaristice, invaliditate ori deces.