Interviu: Limitarea recuperării pierderilor la impozit pe profit, o „frână” pentru investițiile firmelor

Concret, vorbim de două mari limitări aduse de OUG 115/2023 de la 1 ianuarie 2024 - pierderile se mai pot recupera doar în limita a 70% din profit, iar acest lucru se poate face într-o perioadă de cinci ani consecutivi. Anterior, pierderile se puteau recupera fără o asemenea limitare și într-o perioadă de șapte ani consecutivi.

Având în vedere această măsură majoră pentru plătitorii de impozit pe profit, redacția noastră explică, cu ajutorul lui Valentin Alangiu, Accounting & Tax Partner la Nowium - Finance, Tax & Legal, la ce ar trebui să ne așteptăm în practică, principalele afaceri afectate, cum stau lucrurile în alte țări și nu numai.

1. De ce este util, la impozit pe profit, mecanismul de recuperare a pierderilor?

Valentin Alangiu: „Mecanismul de recuperare a pierderilor fiscale este util din mai multe perspective. În primul rând, reprezintă o modalitate de stimulare a investițiilor, costul acestora fiind foarte greu de recuperat fiscal în perioada imediat următoare. Astfel, costurile generate de investiții vor putea fi deduse fiscal prin recuperarea lor din profiturile unor perioade viitoare, când aceste investiții vor începe să genereze venituri. Tot în această categorie putem include costurile generate de cercetare și inovare, efectuarea lor fiind stimulată și de posibilitatea de a putea fi deduse din profiturile viitoare.

În altă ordine de idei, mecanismul de recuperare a pierderilor este și o modalitate de asigurare a echității fiscale. Astfel, o companie care este afectată de dificultăți operaționale/financiare își poate recupera pierderile prin reportarea lor și deducerea din profiturile obținute în perioada următoare. O asemenea companie nu este, astfel, dezavantajată față de o companie ce înregistrează profit și plătește impozit. Totodată, în perioadele de recesiune sau criză economică, cum a fost, spre exemplu, perioada pandemiei, multe companii pot înregistra pierderi. Mecanismul de recuperare a pierderilor fiscale poate ajuta la amortizarea impactului economic prin reducerea obligațiilor fiscale ale companiilor în anii următori, permițându-le să își revină și să contribuie la redresarea economică.

Mecanismul de recuperare a pierderilor este foarte important și pentru companiile mici, aflate la început de drum și care sunt nevoite să investească inițial sume importante pentru a putea funcționa. În primele etape de dezvoltare, majoritatea companiilor înregistrează pierderi. Posibilitatea de recuperare a pierderilor fiscale poate avea un efect important asupra menținerii lichidității companiei și a minimizării riscului de faliment. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat și aspectul conformării fiscale, aspect ce este încurajat de posibilitatea de a recupera pierderile fiscale, fiind descurajat comportamentul evazionist. În concluzie, mecanismul de recuperare a pierderilor fiscale este esențial pentru stimularea investițiilor, menținerea echității fiscale, reducerea riscului de faliment pentru afacerile mici, încurajarea conformității fiscale și contribuirea la stabilizarea economică în perioade de criză.”

2. Ce efecte concrete are limitarea recuperării pierderilor la impozitul pe profit?

Valentin Alangiu: „Limitarea recuperării pierderilor fiscale prin scurtarea perioadei de recuperare de la șapte la cinci ani fiscali și, mai mult decât atât, în limita a 70% din profiturile impozabile realizate, va afecta, în principal, investițiile mari din economia României. O investiție serioasă nu poate produce profit imediat și doar în cazuri limitate permite o recuperare rapidă. De cele mai multe ori, mai ales când discutăm de investiții în zona de producție, este necesară o perioadă semnificativă de timp pentru realizarea investiției propriu-zise și aducerea producției la nivelul optim care să poată asigura obținerea de profit operațional. Nu mai discutăm de aspectul costurilor de finanțare a investițiilor, acestea, la rândul lor, putând avea un efect important în diminuarea profitului obținut de o companie.

Totuși, să nu uităm că există destul de multe companii care generează în mod recurent pierderi și funcționează prin creditarea asigurată de asociat/asociați. Pierderile recurente înregistrate reprezintă un factor de risc fiscal. Cu toate acestea, Fiscul nu a reușit să investigheze numărul mare de companii care produc pierderi recurente și totuși funcționează în continuare. Astfel, prin limitarea recuperării pierderilor fiscale introdusă de OUG 115/2023 la finalul anului 2023 se are în vedere o dublă măsură: pe de-o parte, o scurtare a perioadei în care unei companii i se permite recuperarea pierderilor fiscale (de la șapte la cinci ani) și, totodată, statul a dorit să găsească o metodă prin care să poată, totuși, impozita ceva chiar și la cei care sunt în perioada de recuperare a pierderilor.

În acest context, s-a introdus măsura prin care doar 70% din profitul impozabil al unui an fiscal, ce începe cu 2024, mai poate fi compensat cu pierderi fiscale reportate din perioada precedentă. Restul de 30% de profit impozabil va genera un impozit pe profit de plată, indiferent de valoarea pierderilor fiscale reportate pe care compania le înregistrează. Efectul concret va fi o scădere a atractivității economiei României, în special pentru investiții mari. Momentan, singurul avantaj păstrat rămâne cota unică, dar nimic nu este sigur în regimul fiscal din România în anii ce urmează.”

3. Există anumite categorii de firme care ar putea fi afectate mai mult decât altele de introducerea limitării din 2024?

Valentin Alangiu: „Cu siguranță, cele mai afectate categorii de companii vor fi cele ce operează în industrii ce presupun investiții inițiale majore și care nu vor putea fi recuperate în cinci ani. Mai mult decât atât, dacă ținem cont că doar 70% din profiturile impozabile vor putea fi folosite în anii următori pentru a deduce pierderile fiscale din primii ani, este clar că vor fi multe companii ce nu își vor putea recupera decât parțial pierderile fiscale din perioada inițială, aceasta generând obligații suplimentare cu privire la impozitul pe profit datorat. Companiile care operează în industrii cu marjă mică de profit și cu investiții necesare în perioada de start-up (cum ar fi sectorul de producție, agricultura sau companiile din zona de distribuție și comerț) vor fi cele mai afectate.”

4. Puteți da un exemplu teoretic comparativ pentru situația aplicabilă până la 31 decembrie 2023 și situația aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2024?

Valentin Alangiu: „Putem lua ca exemplu o societate ce a efectuat o investiție semnificativă într-o unitate de producție a materialelor de construcție, investiție în valoare de 50 de milioane de euro. Primii doi ani de funcționare (N-2 și N-1) a societății generează pierderi fiscale cumulate în valoare de 100 de milioane de lei. Pentru simplificare, presupunem că rezultatul fiscal este egal cu cel contabil, toate cheltuielile sunt deductibile (caz ideal). Începând cu anul N, societatea începe să înregistreze profit (exemplul poate fi studiat în fișierul anexat interviului de față - n. red.).

Observăm că avem un model care produce rezultate favorabile pe măsură ce societatea își eficientizează capacitatea de producție, iar pierderile înregistrate în primii doi ani de activitate sunt acoperite abia în al șaptelea an de funcționare. Pe modelul existent până la 31 decembrie 2023, societatea își recuperează integral pierderile fiscale până în anul șapte și opt, iar la profitul rămas înregistrat în anul opt plătește un impozit de 4.960.000 lei.

Pe modelul modificat și aplicabil de la 1 ianuarie 2024, societatea nu își recuperează integral pierderile fiscale de 100 de milioane de lei - doar 42,7 milioane sunt recuperate, diferența de 57,3 milioane lei rămâne pierdere nerecuperată fiscal. Societatea plătește 14.128.000 lei impozit pe profit - cu 9.168.000 lei mai mult decât în modelul existent până la 31 decembrie 2023. Diferența este reprezentată de cota de 16% aplicată asupra pierderilor nerecuperate.

Trebuie precizat că exemplul teoretic de mai sus ia în calcul o evoluție gradual pozitivă a unei companii. În practică, însă, se întâmplă să urmeze perioade de scădere economică și alte turbulențe care pot afecta capacitatea companiei de a își recupera investiția. În modelul prezentat nu a fost luat în calcul impozitul minim pe cifra de afaceri - acesta ar produce o distorsiune și mai mare a rezultatelor prezentate.”

5. Cum anticipați că va influența această schimbare, pe termen mediu și lung, comportamentul fiscal al firmelor și grupurilor?

Valentin Alangiu: „Schimbările operate asupra mecanismului de recuperare a pierderilor fiscale va produce efecte negative asupra investițiilor în economie. Companiile vor avea reticențe mai mari în a face investiții mari în România și ca urmare a unui mediu instabil din punct de vedere fiscal. Un plan de business avut în vedere în anii precedenți este deja puternic afectat de aceste modificări fiscale neanunțate. Este posibil ca multe companii mari să prefere să aleagă să investească în zone cu ceva mai multă stabilitate legislativă și care deja beneficiază de o infrastructură economică mai bună. Dezavantajul României de a avea o infrastructură de transport încă insuficient dezvoltată (atât în zona rutieră, dar mai ales în zona transportului feroviar), combinată cu faptul că România nu face parte din Spațiul Schengen și cu această instabilitate de ordin fiscal, duce la o scădere a apetitului investitorilor de a veni în România.

La toate dezavantajele menționate ar trebui să mai adăugăm câteva. Noul impozit minim pe cifra de afaceri și impozitul special din sectorul energetic sunt două elemente care măresc și mai mult impactul fiscal asupra companiilor mari din România. Totodată, lipsa unui sistem real de consolidare fiscală este un impediment asupra investițiilor în zona de cercetare, inovare, dezvoltare. România are implementat un sistem de consolidare fiscală, dar care este foarte limitat și aproape complet anulat de noul impozit minim pe cifra de afaceri.”

6. Există probleme practice legate de această schimbare?

Valentin Alangiu: „În principiu, nu există probleme mari de aplicare a acestei schimbări - conceptual, pare simplu. În practică, orice tranziție de la un sistem la altul generează probleme și eventualele norme de aplicare pot fi utile în acest context.”

7. Cât de aliniată este limitarea de la noi a recuperării pierderilor cu practicile din alte țări?

Valentin Alangiu: „Într-adevăr, multe țări au introdus aceste limitări pentru recuperarea pierderilor fiscale, dar multe dintre ele au o maturitate economică și un mediu stabil în care companiile își pot dezvolta afacerile (vezi situația în fișierul anexat interviului de față - n. red.). România putea să aleagă o astfel de politică, dar trebuie să ofere o predictibilitate mediului de afaceri și să ofere timp companiilor să se pregătească pentru noul regim. Mai mult, aceste noi prevederi nu sunt coroborate cu nicio politică de atragere a investițiilor în România. Statul ar trebui să fie interesat de acest aspect atâta timp cât toată povara acoperirii deficitului bugetar este suportată de mediul de afaceri.”

8. Ce recomandați companiilor în contextul acestei măsuri?

Valentin Alangiu: „În primul rând, companiile trebuie să își ajusteze bugetele deja pregătite pentru următorii ani, să cuantifice efectul schimbărilor legislative și să găsească soluții pentru a naviga noul mediu fiscal. Nu există o soluție aplicabilă tuturor, dar, indiferent din ce unghi privim lucrurile, nota de plată va fi achitată de noi toți, pentru că, mai devreme sau mai târziu, ea va fi reflectată în preț. Mai grav ar fi să vedem retrageri ale marilor companii din piața locală. Să nu uităm că, în afară de impozit pe profit și impozit minim, aceste companii sunt primii angajatori ai țării. Și taxarea muncii în România este la un nivel ridicat în acest moment.”