Aplicarea DSA în România și cum a ajuns legiuitorul să-i oblige pe diverși administratori de pagini și grupuri să se supună unei birocrații nenecesare

Legea nr. 50/2024 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065 privind o piață unică pentru serviciile digitale (Regulamentul privind serviciile digitale - DSA), precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic a fost publicată săptămâna trecută în Monitorul Oficial și este în vigoare la acest moment. În principal, vizează:

• desemnarea coordonatorului serviciilor digitale și stabilirea regimului sancționator pentru nerespectarea obligațiilor impuse de DSA sau de noua lege; stabilirea rolului și atribuțiilor ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații) în calitate de coordonator al serviciilor digitale, inclusiv supravegherea și asigurarea respectării DSA de către furnizorii de servicii intermediare.
• se stabilește aplicabilitatea legii pentru serviciile intermediare oferite în UE de către furnizorii cu stabilirea principală, reședința sau reprezentantul legal în România;
• obligațiile furnizorilor de servicii intermediare, printre care notificarea ANCOM în termen de 45 de zile de la începerea oferirii serviciilor și menținerea actualizată a informațiilor transmise.

Furnizorul de servicii intermediare din România, așa cum este definit în noua lege, se referă la orice entitate care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții: are locul principal de stabilire în România, are reședința în România sau are reprezentantul legal stabilit în România.

Această entitate oferă către destinatari care sunt stabiliți sau situați în UE cel puțin unul dintre serviciile intermediare specificate de DSA. Serviciile intermediare, așa cum sunt descrise de DSA, includ o gamă largă de servicii digitale, precum platformele de intermediere online (de pildă, marketplace-uri, rețele sociale, platforme de conținut), serviciile de cloud computing și alte servicii digitale care joacă un rol de intermediar între consumatori și bunurile, serviciile sau informațiile pe care doresc să le acceseze.

Prin urmare, un furnizor de servicii intermediare în România ar putea fi o companie de tehnologie care operează o platformă online, un furnizor de servicii cloud sau orice altă entitate care oferă servicii digitale intermediare, conform definiției din DSA, către utilizatori din UE și care are o legătură juridică semnificativă cu România, fie prin stabilire, reședință sau reprezentanță legală.

Parlamentul a decis să impună o obligație mult peste prevederile DSA

Încă din februarie, când proiectul devenit Legea 50 se afla pe circuitul legislativ, mai multe organizații, împreună cu Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) atrăgeau atenția legiuitorului că proiectul trebuie modificat întrucât creează o obligație generală pentru orice site care are o zonă de comentarii de a se notifica la ANCOM, deși Regulamentul DSA nu cere acest lucru, ceea ce ar fi dezavantajos pentru furnizorii din România, comparativ cu alte state ale UE, în contextul pieței unice. Cu alte cuvinte, legiuitorul nostru demonstra că optează pentru o reglementare mult peste ceea ce s-a prevăzut la nivel european. 

„În primul rând Senatul ar trebui să facă o dezbatere serioasă în care să ia în calcul dacă propunerile Guvernului au logică și cum afectează ele nu doar furnizorii de servicii, ci și libertatea de exprimare a celor care se exprimă online sau au medii online în care permit libertatea de exprimare a altora”, atrăgea atenția ApTI. 

Cerința criticată de aceste asociații a fost păstrată în legea pe care o avem astăzi în vigoare.

„Art 5

(1) Orice furnizor de servicii intermediare din România, cu excepţia autorităţilor sau a instituţiilor publice, are obligaţia de a transmite Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, în termen de cel mult 45 de zile de la data începerii oferirii serviciilor, o informare în acest sens, care va cuprinde cel puţin informaţii privind:

a) datele de identificare ale furnizorului;

b) punctul unic de contact în vederea comunicării eficiente cu autorităţile sau instituţiile publice în vederea aplicării art. 11 din Regulament, respectiv cu destinatarii serviciilor, în vederea aplicării art. 12 din Regulament.

(2) Informarea prevăzută la alin.(l) se realizează, cu respectarea formei, conţinutului şi condiţiilor stabilite prin decizia ANCOM.

(3) Orice modificare a datelor cuprinse în informarea transmisă potrivit alin. (2) se notifică ANCOM în termen de 10 zile de la data apariţiei, respectiv de la data înregistrării la instituţiile abilitate, după caz.

(4) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi furnizorilor de servicii intermediare din România care oferă servicii la data intrării în vigoare a prezentei legi, indiferent de data începerii oferirii acestora, termenul de 45 de zile curgând de la data intrării în vigoare a deciziei ANCOM prevăzute la alin. (2)” prevede noua lege. 

Ulterior, cu informațiile primite de la fiecare intermediar în parte, ANCOM va deschide un cont individual pentru accesul furnizorului la serviciul „My ANCOM” şi va lua „măsurile necesare pentru a-i transmite acestuia parola unică de acces”. 

Cei care nu notifică ANCOM în termenul impus de lege sau nu actualizează, ulterior, informațiile vor putea fi amendați cu sume de la 5.000 lei la 30.000 lei. 

„(...) autoritățile încă nu înțeleg spectrul extrem de larg de acoperire al DSA, care nu include doar Facebook, Google sau Amazon sau firme comerciale care prin obiectul lor principal de activitate intră în categoria de platforme online sau de găzduire de User Generated Content (UGC), ci toți furnizorii de servicii intermediare, inclusiv pe cei care oferă - în mod subsidiar față de propriul conținut - funcționalități de comentarii sau altele similare pentru UGC.

Mai mult, definirea largă a spectrului serviciilor de găzduire din Regulamentul DSA (Art. 3 lit. g iii) face ca inclusiv cineva care are o pagină de Facebook sau un cont de Youtube cu comentariile active să poată fi considerat responsabil (probabil în solidar cu platforma) pentru moderarea UGC din comentarii, mai ales când are unelte tehnice prin care poate să o facă (...)

Din ceea ce cunoaștem în acest moment, nicio altă țară nu a propus o prevedere similară în implementarea DSA, iar o obligație existentă doar pentru furnizorii cu domiciliul în România ar încălca principiul pieței libere a Uniunii Europene și ar fi contrară esenței Regulamentului de a crea o piață unică europeană”, susținea ApTI în februarie.

Chiar dacă nu te consideri un „intermediar”, s-ar putea să fii unul

De dinainte chiar ca legea în discuție să fie aprobată în Parlament și publicată în Monitorul Oficial, ANCOM a publicat în dezbatere un proiect de decizie privind procedura de informare pentru furnizorii de servicii intermediare. 

„Prevederile prezentei decizii se aplică oricărui furnizor de servicii intermediare din România, cu excepția autorităților sau a instituțiilor publice, în măsura în care sunt îndeplinite,  în mod cumulativ, următoarele condiții:

a) furnizorul își are locul principal de stabilire sau reședința în România ori reprezentantul său legal este stabilit în România;

b) furnizorul oferă, cel puțin, unul dintre următoarele tipuri de servicii intermediare:
i) servicii de simplă transmitere (mere conduit service);
ii) servicii de stocare în cache (caching service);
iii) servicii de găzduire (hosting service);

c) serviciile intermediare sunt oferite destinatarilor stabiliți sau situați în Uniunea Europeană.

(2) Drepturile şi obligaţiile furnizorilor de servicii intermediare sunt prevăzute în Regulamentul privind serviciile digitale, precum și în Legea privind serviciile digitale”, potrivit proiectului de decizie ANCOM. Atașat deciziei avem o anexă cu lista serviciilor oferite de intermediari și menționate la literele i) - iii). 

Pe lângă așa-zișii „furnizori de servicii găzduire clasici”, marketplace-uri, social media, motoare de căutare, în accepțiunea legislației care se pare că s-a conturat în România nenumărat de multe persoane ar trebui să notifice ANCOM, riscând altfel amendarea, e de părere Bogdan Manolea, expert pe zona IT&C: de exemplu, „orice site online de știri, cu secțiune de comentarii, chiar dacă de facto nu are niciun comentariu”, „orice magazin online, înainte de lansare, pentru ca are secțiune de recenzii sau comentarii pentru produse”, orice grup de Facebook, Telegram sau LinkedIn cu privire la mesajele postate de alții - dacă acel grup poate fi legat de o activitate economică sau este administrat de reprezentantul unei firme”, „orice cont de Youtube, LinkedIn, TikTok, Instagram, Facebook pentru comentariile de la însemnările pe de acel cont, dacă acel cont poate fi legat de o activitate economică”.

ANCOM îți mai cere și bani pentru că te supraveghează?

Capitolul VII din noua lege prevede posibilitatea ANCOM de a stabili un tarif de supraveghere, care însă nu va putea fi perceput mai devreme de 1 ianuarie 2027:

„Valoarea tarifului de supraveghere este limitată la acoperirea cheltuielilor aferente îndeplinirii sarcinilorANCOM în temeiul prezentei legi”.