Astfel, articolul 197 din Codul de procedură penală este modificat prin detalierea unor noi proceduri cu privire la bunurile reținute ca mijloace materiale de probă, în cazul anumitor bunuri specifice, după cum urmează:
- bunurile se inventariază, luându-se în acelaşi timp şi măsurile de securitate, de păstrare şi de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor care efectuează distrugerea;
- bunurile se fotografiază, fotografiile fiind apoi vizate de organul de urmărire penală şi atașate la dosar;
- din rândul acestora se prelevează probe (mostre) necesare expertizării în cursul urmării penale și a judecății, câte un exemplar păstrându-se de către organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Dacă bunurile reținute reprezintă, însă, bunuri dovedite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, altele decât bunurile ce reprezintă tutunuri prelucrate, după parcurgerea pașilor 1-3 de mai sus, acestea se predau titularului drepturilor de proprietate intelectuală. Predarea va avea loc în același termen maxim de șase luni de la identificarea bunurilor.
Potrivit art. IV alin. (11) din lege, titularii drepturilor de proprietate intelectuală au obligația de a asigura, pe cheltuiala proprie, preluarea în custodie, transportul, depozitarea și distrugerea bunurilor din lotul confiscat.
Potrivit legii, procedura de distrugere ar urma să se organizeze în continuare în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) - (5) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2007. Potrivit acestor provederi, distrugerea se va efectua în prezența şi cu confirmarea prin semnătură a unei comisii de preluare şi distrugere formate din reprezentanţi ai deţinătorului (în speță, titularul dreptului de proprietate intelectuală), ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, ai organului de valorificare, ai Ministerului Afacerilor Interne şi ai Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice.
Titularii drepturilor de proprietate intelectuală vor avea în continuare și posibilitatea de a preda bunurile cu titlu gratuit, în funcție de natura acestora, spre a fi utilizate de organizații sau asociații nonprofit cu caracter umanitar, instituții de învățământ, asociații sportive etc., cu condiția de a nu fi comercializate.
Legea nu definește în cuprinsul său ce înseamnă bunuri dovedite că încalcă un drept de proprietate intelectuală. O definiție a acestui termen nu există, de asemenea, nici în Codul de procedură penală. Interpretarea autorităților, inclusiv instanțele și parchetele, va trebui, însă, să țină cont de toate drepturile care vin în concurs, inclusiv, pe de o parte, dreptul de proprietate al proprietarului bunului reținut, prezumția de nevinovăție a acestuia și, pe de altă parte, drepturile de proprietate intelectuală pe care legea dorește să le protejeze. La o primă evaluare, soluția legislativă plasează o sarcină excesivă pe umerii titularilor de drepturi de proprietate intelectuală, justul echilibru dintre scopul de interes public urmărit (reducerea cheltuielilor statului) și mijloacele folosite (impunerea acestor cheltuieli în sarcina persoanelor vătămate) fiind rupt.
În cazul în care se va adopta o interpretare care afectează aceste drepturi, cel mai probabil, vom asista la proceduri de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate a acestor prevederi ale legii.
Impactul practic al acestor măsuri nou-instituite în contextul volumului mare al bunurilor reținute, gradului de ocupare al spațiilor de depozitare folosite de stat, influențat și de ritmul de soluționare a evenimentelor de natură contravențională/infracțională din care provin bunurile, și de promptitudinea cu care acestea sunt predate/preluate spre distrugere/valorificare va face ca abordarea autorităților implicate să fie extrem de atent analizată în viitor atât de titularii drepturilor de proprietate intelectuală, cât și de proprietarii de drept ai bunurilor pretins încălcând aceste drepturi.
Comentarii articol (0)