Ce putem face cu dialogul social?

By design este dificil să ne implicăm, dar nu imposibil. Mizele par reduse în momentul de față, obișnuiți cu o interacțiune deficitară între stat și cetățean, doar că prezentul nu reflectă obligatoriu viitorul. Într-adevăr, discuția rămâne teoretică, deoarece chiar și în ciuda respectării unor proceduri de punere a actelor normative în transparență decizională, platformele website sunt inaccesibile omului de rând.

În teorie, există mecanisme de promovare a intereselor cetățenilor, dar fie sunt necunoscute, inaccesibile sau, din cauza unei participări reduse sunt abandonate. În continuare avem sindicate și patronate cu roluri importante în funcționarea statului care sunt invizibile multora. Există cinci confederații sindicale reprezentative (Cartel ALFA, BNS, Meridian, CDSR și CNSLR-Frăția) și două patronale (Concordia și CNIPMMR). Câți cunosc activitatea acestora?

Poate ar fi spre surprinderea unora să afle că sindicatele, patronatele și guvernul se întâlnesc foarte des într-un cadru formal: comisiile de dialog social. În acele comisii, atât la nivelul ministerelor, autorităților publice precum Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), Inspecția Muncii, dar și la nivel de prefecturi, partenerii sociali se consultă. În spatele consultărilor se află idealul prosperității sociale: negociem fără a lăsa oamenii muncii în urmă.

Prosperitatea scandinavă și baza dialogului social

Modelul prosperității scandinave este adus în discursul public de fiecare dată când liderilor autohtoni li se amintește că suntem atât o republică „socială”, dar și „democrată”. Modelul scandinav, adesea atribuit unui socialism cu față umană, a adus o dezvoltare considerabilă a serviciilor publice locale, ce a contribuit la creșterea calității vieții. Conform indicelului dezvoltării umane, țările scandinave se află printre cele mai dezvoltate cinci state ale lumii. Față de 0.966 în Norvegia sau 0.952 în Suedia, indicele dezvoltării umane este de 0.827 în România, printre cele mai scăzute valori din Uniunea Europeană.

Socialismul cu față umană din Suedia, Norvegia sau Danemarca are la bază modelul corporatist, replicat într-o măsură și la noi. La baza deciziilor luate de către clasa politică stau consultările cu partenerii sociali, adică dialogul social. Principiul dialogului social este înscris în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene:

„Art. 151: Uniunea și statele membre […] au ca obiective promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora în condiții de progres, o protecție socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat și durabil al ocupării forței de muncă și combaterea excluziunii.”

În România, dialogul social tripartit (Guvern, patronate și sindicate) este împărțit la nivel național, sectorial și teritorial. La nivel național confederațiile se întâlnesc în Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social unde, printre altele, negociază salariul minim. Mai apoi se întâlnesc și-n Consiliul Economic și Social unde, de această dată, Guvernul este înlocuit de către ONG-uri. În afară de structurile formale, se pot organiza diverse comitete în care partenerii sociali se întâlnesc pentru a găsi o soluție la o problemă.

La nivel sectorial, în principal, se întâlnesc la ministere în cadrul Comisiilor de dialog social, iar mai apoi în cadrul autorităților publice, precum ar fi CNPP sau Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). În teritoriu, funcționează pe același principiu, doar că în loc de ministere, sindicaliștii și partea patronală se întâlnesc la nivelul prefecturii, iar mai apoi și la Casele Județene de Sănătate (CJAS) și la Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM).

Sursă: Dialog Social, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

În ciuda acestui nivel mare de consultări în care sute de sindicaliști și oameni din partea patronală participă, ne-am aștepta ca lucrurile să meargă ca unse. Cadrele formale există, participarea de-ambele părți este asigurată, dar de ce, în continuare, pare că lucrurile nu merg cum trebuie? 

Dialogul social, așa cum îl cunoaștem astăzi, nu este o creație recentă, doar că rămâne neglijat în discursul public. Foarte puțini îl înțeleg, iar din partea presei interesul este scăzut, chiar dacă în timpul comisiilor de dialog social se pot lua deciziile care influențează major un proiect legislativ. Necunoașterea proceselor de dialog social contribuie la pierderea unor verigi cheie din lanț.

Dialogul social se întâmplă în spatele ușilor închise, dar, adesea, participanții nu fac pasul în a prezenta publicului concluziile. Consultările există, se trimit e-mail-uri în interiorul sindicatelor și patronatelor, dar totul rămâne în continuare destul de opac. O comunicare mai deschisă față de public ar fi esențială, căci nu toate informațiile care se discută sunt secrete de stat. Astfel, pe calea comunicării cu publicul, participanții în sutele de comisii de dialog social pot fi trași la răspundere: te-ai dus din partea lucrătorilor la CDS, dar de ce nu ne-ai apărat în fața schimbărilor legislative?

Într-o înțelegere populară, dialogul social reprezintă mecanismul de balansare a puterii și de asigurare a unei continuități economice. După terminarea celui de-al doilea Război Mondial, sindicalizarea a crescut pe fondul reconstrucției Europei, dar și din cauza crizei de trai. Războiul a lăsat în urmă ruine a căror reconstrucție a avut loc pe calea corporatismului, sindicatele, patronatele și guvernul dând mâna în realizarea unui scop comun:

Art. 96 (1) din Legea Dialogului Social: „Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmărește promovarea și apărarea intereselor părților, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă și asigurarea păcii sociale.”

Principiul păcii sociale rămâne fundamental în relațiile de muncă care se concentrează pe o negociere pașnică, cu scopul de-a evita greva sau întreruperea lucrului pe cât de mult posibil. La bază se află prezumția că pe calea dialogului, indiferent de gravitatea problemei, se poate găsi o soluție. Experiența ultimilor ani confirmă opusul, mai ales după ce ani de-a rândul sindicatele au criticat Legea cadru a salarizării unitare 153/2017, iar, până în prezent, abordarea a fost de a o petici atunci când cuțitul ajungea la os. În urma protestelor din administrația publică, a celor din sănătate, din muzee și instituții de cultură, guvernul a promis creșteri salariale. 

Principiul păcii sociale funcționează când din toate direcțiile există atât deschiderea către dialog, dar și dorința de-a participa activ în soluționarea unor chestiuni. Dialogul social este obligatoriu în România, atât la nivel național prin comisiile de dialog social din ministere, prin Consiliul Național Tripartit sau în cadrul Consiliului Economic și Social, dar și în teritoriu. La nivelul fiecărui prefecturi, există o comisie de dialog social ce trebuie să se întâlnească la fiecare două luni unde participă atât sindicaliștii, patronatele dar și reprezentanții Guvernului în teritoriu.

În lipsa unui dialog constructiv, a unei înțelegeri reduse a dialogului social, dar și a participării active, lăsăm „sub-utilizate” elemente-cheie ce ar putea conduce la o schimbare.