Minorii ca prestatori casnici - spre deosebire de condițiile din Codul muncii, Legea prestatorilor prevede un regim mult mai relaxat

Activitatea prestatorilor casnici este reglementată de Legea 111/2022, iar aceasta include inclusiv unele prevederi cu privire la condițiile pe care minorii trebuie să le îndeplinească pentru a putea desfășura activități în baza acestei legi, cu respectarea Codului muncii.

În Legea prestatorilor casnici se regăsesc doar următoarele două aspecte referitoare la încadrarea în muncă a minorilor:

• O persoană poate fi prestator casnic numai dacă a împlinit vârsta de cel puțin 16 ani;
• Durata zilnică a prestării activităților casnice pentru un beneficiar casnic nu poate depăși 12 ore, respectiv 6 ore pentru prestatorii casnici cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani.

Activitățile casnice pe care o persoană, inclusiv un minor, le poate desfășura în baza legii prestatorilor sunt regăsire în anexa legii și includ:

Totuși, deși în Legea prestatorilor este vag menționată doar vârsta și durata de muncă pentru persoanele sub 18 ani, Codul muncii este mult mai specific în acest sens. Practic, conform legislației muncii în vigoare, o persoană fizică dobândește capacitatea de muncă odată cu împlinirea vârstei de 16 ani, iar încadrarea în muncă a persoanelor care au sub 15 ani este strict interzisă prin lege. Încadrarea în muncă a unui minor care are cel puțin 15 ani se poate realiza prin încheierea, desigur, a unui contract de muncă, însă doar cu acordul părinților sau al reprezentanților legali, și doar pentru activități ce nu dăunează sănătății, dezvoltării fizice și pregătirii profesionale a minorului.

În acest sens, dacă ne uităm în lista activităților anexată legii prestatorilor, putem sesiza o serie de munci cel puțin inadecvate pentru un minor, cum ar fi tăierea și despicarea lemnelor pentru foc, căratul lemnelor și al materialelor pentru foc, încărcatul-descărcatul de obiecte casnice, sau chiar și îngrijirea persoanelor dependente. 

Totodată, Codul muncii stabilește și că este interzisă încadrarea în muncă a minorilor în lipsa unui contract de muncă, înregistrat în Registrul general de evidență a salariaților (REVISAL).

Dacă durata timpului normal de muncă pentru salariații cu normă întreagă este de opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, în cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă nu poate depăși șase ore de muncă pe zi, respectiv 30 de ore pe săptămână. Mai mult, tinerii sub 18 ani nu pot presta nici muncă suplimentară, nici muncă de noapte.

O altă prevedere legală referitoare la regimul de muncă al minorilor este privind pauza de masă, aceștia putând beneficia de o pauză de masă de cel puțin 30 de minute, dacă durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de patru ore și jumătate. 

Încălcarea prevederilor legale referitoare la încadrarea în muncă a minorilor este sancționabilă. Astfel, conform Codului muncii, ”încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condițiilor legale de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activități cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

Merită, totuși, reflectat asupra faptului că legea prestatorului nu stabilește un regim de muncă special pentru minori, un mecanism de verificare care să asigure că aceștia nu sunt supuși unor munci în mod abuziv, sau o serie de sancțiuni aplicabile beneficiarilor care pretind de la prestatorii minori munci nepotrivite statutului acestora.