Taxonomia UE: Ce trebuie să știe companiile despre clasificarea și evaluarea activităților economice sustenabile

Articol scris de Daniela Purcoi, Consultant ESG.

Pentru identificarea proiectelor sustenabile care pot fi finanțate și pentru a evita fenomenul de „greenwashing”, UE a conceput Regulamentul privind Taxonomia - un sistem de clasificare a activităților economice sustenabile destinat instituțiilor financiare și investitorilor privați. Regulamentul oferă informații și clasifică ca fiind „ecologică” sau sustenabilă orice activitate care contribuie în mod substanțial la cel puțin unul dintre cele șase obiective de mediu descrise mai jos, fără a provoca daune semnificative niciunuia dintre celelalte obiective de mediu și care respectă garanțiile minime stabilite prin regulament. 

Taxonomia este în strânsă legătură și cu Directiva privind raportarea de sustenabilitate (CSRD). O companie care trebuie să raporteze în temeiul CSRD intră, de asemenea, în domeniul de aplicare al taxonomiei. Mai exact, compania va trebui să includă în raportul său de sustenabilitate activitățile eligibile și/sau aliniate la taxonomie.

Companiile care efectuează o evaluare a activităților lor economice în relație cu taxonomia se pot confrunta, însă, cu numeroase provocări: interpretarea complexă și ocazional subiectivă a regulamentului, obstacolele în verificarea și obținerea datelor esențiale și natura intensivă a proceselor de evaluare ridică dificultăți semnificative în evaluarea eligibilității. În consecință, companiile trebuie să se asigure că se bazează pe cele mai recente informații, deoarece Regulamentul privind taxonomia și actele delegate se modifică în mod constant pentru a actualiza criteriile de examinare și tipurile de activități.

Ce înseamnă evaluarea după criteriile impuse de taxonomie

Evaluarea unei activități din punct de vedere al taxonomiei se realizează în raport cu șase obiective de mediu:

• atenuarea schimbărilor climatice (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau dezvoltarea de tehnologii pentru eliminarea acestora);
• adaptarea la schimbările climatice (reducerea sau prevenirea impactului negativ al schimbărilor climatice actuale sau viitoare);
• utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și marine (atingerea și menținerea unei stări bune pentru ape și prevenirea deteriorării acestora);
• trecerea la o economie circulară (creșterea duratei de viață a produsului, posibilitatea de a fi reparat, posibilitatea de a fi actualizat, reutilizarea și reducerea producției de deșeuri);
• prevenirea și controlul poluării (prevenirea și reducerea emisiilor de poluanți în aer, apă sau în sol, alții decât gazele cu efect de seră);
• protecția și restaurarea biodiversității și a ecosistemelor (protejarea, conservarea sau restaurarea biodiversității și a ecosistemelor).

Pentru a determina dacă o activitate economică se califică drept eligibilă și aliniată din punctul de vedere al mediului, au fost adoptate Actele delegate ale taxonomiei, care stabilesc criteriile de examinare tehnică pentru determinarea condițiilor în care o activitate economică contribuie în mod substanțial la cele șase obiective de mediu și pentru a determina dacă acea activitate economică nu provoacă vreun prejudiciu semnificativ pentru oricare dintre celelalte obiective de mediu. Criteriile tehnice de „screening” sunt definite în funcție de industriile cu cel mai mare potențial de a atinge neutralitatea climatică și de a se adapta la schimbările climatice (de exemplu, industrii precum cea energetică, de silvicultură, de producție, transport, construcții și imobiliare, alimentare cu apă etc.). 

Criteriile tehnice de screening în ceea ce privește „contribuțiile substanțiale” pentru atingerea unui obiectiv de mediu contribuie la evaluarea unei activități economice și a impactului pozitiv substanțial pe care îl are în vederea atingerii obiectivelor de mediu, de exemplu, de a reduce substanțial emisiile de gaze cu efect de seră.

Criteriile tehnice de screening în ceea ce privește principiul de a „nu provoca daune semnificative” (în engleză, „do no significant harm” sau DNSH) contribuie la evaluarea unei activități economice pentru a identifica dacă activitățile respective împiedică atingerea obiectivelor de mediu și dacă au un impact negativ substanțial asupra acestora.

Regulile stabilite de taxonomie reprezintă un instrument pentru asigurarea transparenței și a raportării unitare de către marile companii financiare și nefinanciare care sunt deja obligate să întocmească rapoarte nefinanciare. Astfel, ca urmare a acestor reguli, companiile trebuie să precizeze în ce măsură activitățile lor economice îndeplinesc criteriile tehnice de examinare descrise de regulament. Participanții din sectorul financiar (de exemplu, băncile) sunt interesați să ofere condiții de finanțare mai bune companiilor a căror activitate economică este în concordanță cu obiectivele taxonomiei sau au posibilitatea să limiteze disponibilitatea finanțării companiilor care nu îndeplinesc aceste cerințe.

Prin urmare, pentru verificarea eligibilității și alinierii la taxonomie, o companie va trebui să aibă în vedere următorii cinci pași:

• evaluarea eligibilității - verificarea activităților principale și secundare și a codurilor CAEN asociate în listele din regulamentele delegate la taxonomie;
• contribuția substanțială - verificarea criteriilor tehnice de examinare pentru cel puțin unul dintre cele șase obiective de mediu;
• a nu aduce prejudicii (DNSH) - verificarea activității pentru a identifica dacă nu aduce prejudicii asupra celorlalte cinci obiective de mediu, așa cum este menționat în actele delegate;
• garanțiile minime - aplicarea unor proceduri cu privire la impozitare, drepturile omului, inclusiv drepturile angajaților, mită/corupție și concurență corectă în vederea alinierii activității.

Având în vedere numărul mare de activități economice și complexitatea parametrilor tehnici ai fiecărei activități, taxonomia este supusă periodic revizuirii și, ca atare, continuă să evolueze. 

Companiile pot alege să implice în procesul de analiză a activităților furnizori de servicii externi care îi pot ajuta în analiza alinierii la taxonomie, ca urmare a expertizei și a capacităților tehnice deținute. Implicarea furnizorilor de servicii externi oferă companiilor avantajele unei perspective independente, a unui proces de evaluare simplificat și o expertiză extinsă în ceea ce privește partea de reglementare. Mai mult decât atât, contribuie la reducerea riscurilor prin identificarea și abordarea lacunelor în materie de conformitate, asigurând compania împotriva eventualelor riscuri legale și reputaționale.