Unele modificări la noua amnistie sunt binevenite, dar altele sunt problematice

Articol scris de Alex Slujitoru, Partener, și Emanuel Bondalici, Senior Managing Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal.

În ceea ce privește amnistia acordată debitorilor aflați în insolvență, administratorii speciali și judiciari trebuie să obțină acordul creditorilor pentru accesarea facilităților fiscale, conform Legii nr. 85/2014 privind insolvența. Având în vedere că în procedura insolvenței nu pot fi făcute plăți decât în condiții limitative (plăți curente, plăți conform planului de reorganizare etc.), precizarea ajută la evitarea situațiilor în care autoritățile fiscale ar fi fost plătite înaintea altor categorii de creditori cu rang prioritar. Practic, modificarea arată că, deși OUG nr. 107/2024 este o lege specială prin raportare la Legea nr. 85/2014, aplicarea amnistiei nu se poate face cu nesocotirea voinței creditorilor.

Modificare cu potențial de discriminare pentru persoanele fizice. O altă modificare de substanță este reprezentată de introducerea unui caz specific de anulare a accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale care sunt stabilite prin decizii de impunere emise din oficiu pentru veniturile persoanelor fizice din anii 2019 şi 2020. Astfel, persoanele în cauză vor beneficia de amnistie doar dacă aceste decizii sunt emise din oficiu, vizează anii 2019 și 2020 și cererea de anulare se depune în termen de 90 de zile de la primirea deciziei de impunere, iar debitul principal se plătește în termenul legal (calculat de la momentul primirii deciziei de impunere).

Modificarea este surprinzătoare și confuză, nefiind clar motivul pentru care au fost aleși doar anii 2019 și 2020 pentru amnistie. Pare că această modificare vizează anumite decizii de impunere din oficiu a veniturilor persoanelor fizice care urmează să fie comunicate sau care au fost comunicate în ultima perioadă (așadar, pentru care încă nu s-a împlinit termenul de 90 de zile pentru depunerea cererii de anulare, respectiv termenul de plată).

În aceste condiții, rămâne neclar dacă de amnistie ar putea beneficia și debitorii pentru care s-au emis decizii de impunere din oficiu pentru alți ani în afară de 2019 și 2020 sau deciziile de impunere din oficiu pentru 2019 și 2020 le-au fost comunicate anterior și nu se mai încadrează în termenul de 90 de zile, respectiv în termenul de plată. Având în vedere scopul OUG nr. 107/2024, precum și condiția principală ca obligațiile să fie restante la 31 august 2024, de această facilitate fiscală ar trebui să beneficieze și acești debitori, în măsura în care îndeplinesc celelalte condiții generale pentru amnistie. O interpretare contrară ar crea o situație de discriminare față de aceștia.

Neclarități suplimentare la eșalonare. Încă o modificare importantă vizează eșalonarea la plată. În legătură cu acesta, noua ordonanță prevede expres că accesoriile aferente creanțelor fiscale eșalonate la plată (incluse în ratele de eșalonare), cu termene de plată după data intrării în vigoare a primei ordonanțe de urgență și până la 25 noiembrie 2024, se amână la plată ca urmare a depunerii notificării privind intenția de a beneficia de amnistie. Practic, contribuabilul nu mai este obligat să stingă atât principalul, cât și toate accesoriile, pentru ca mai apoi să obțină restituirea accesoriilor plătite după data de 6 septembrie 2024.

Totuși, și în această situație se ridică două întrebări. Prima este dacă un debitor mai poate beneficia de anularea accesoriilor fără să depună notificare (conform procedurii de aplicare a amnistiei), dacă plătește atât principalul, cât și accesoriile și depune direct cererea de amnistie. Răspunsul nu este clar, având în vedere că această opțiune a fost eliminată cu totul din textul de lege inițial. Din rațiuni de echitate și ținând cont de scopul general al OUG nr. 107/2024, amnistia ar trebui acordată și în această variantă, însă prudent pentru contribuabil este să depună notificarea.

A doua întrebare este dacă accesoriile cu scadență ulterioară datei de 6 septembrie 2024, achitate la termen și care nu mai pot face obiectul amânării la plată, mai pot fi restituite dacă notificarea privind intenția de a beneficia de amnistie a fost depusă după ce au fost plătite. OUG nr. 112/2024 a eliminat complet sintagma care prevedea că accesoriile incluse în ratele de eșalonare cu termene de plată după data intrării în vigoare a primei ordonanțe se restituie. Răspunsul ar trebui să fie că și aceste accesorii se restituie în baza prevederilor generale ale OUG nr. 107/2024 și urmând procedura de restituire din Codul de procedură fiscală, dar textul reglementării este neclar.

Totodată, noul act normativ prevede că debitorii care nu respectă condițiile eșalonării pot solicita modificarea acesteia în 30 de zile de la comunicarea deciziei privind pierderea valabilității amânării la plată. Cu alte cuvinte, un debitor care a beneficiat de amânarea la plată a accesoriilor, după ce a depus notificare pentru amnistie, va putea să reia eșalonarea dacă nu îndeplinește condițiile amnistiei. Deși modificarea este benefică, este posibil ca aplicarea ei să ridice probleme practice pentru un debitor, pentru că modificarea/reluarea eșalonării se poate face doar cu menținerea perioadei de eșalonare deja aprobate. Astfel, un debitor ar fi forțat să achite principalul și accesoriile în mai puține rate de eșalonare, ceea ce ar putea crea probleme semnificative de flux de numerar.

În concluzie, OUG nr. 112/2024 aduce o serie de modificări binevenite, care clarifică anumite aspecte din ordonanța inițială, dar generează și o serie de nelămuriri și probleme practice care au mai degrabă potențialul de a induce confuzie în rândul contribuabililor.