În contextul războiului din Ucraina, UE a adoptat măsuri restrictive împotriva Rusiei, printre care și interdicția de a furniza servicii de consultanță juridică guvernului rus și entităților stabilite în Rusia. Această măsură a fost contestată în instanță de mai multe ordine de avocați din Belgia și Franța, care au argumentat că interdicția încalcă drepturile fundamentale, inclusiv accesul la consultanță juridică.
Azi, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat valabilitatea acestei interdicții, subliniind că dreptul fundamental al oricărei persoane de a beneficia de consiliere juridică nu este afectat de această restricție. Tribunalul a explicat că interdicția se aplică exclusiv consultanței juridice care nu este legată de o procedură jurisdicțională, astfel încât avocații pot continua să ofere asistență în cazuri legale specifice.
De asemenea, Tribunalul a menționat că, deși există derogări de la interdicție, acestea nu afectează secretul profesional al avocatului. Este important ca statele membre să respecte Carta drepturilor fundamentale atunci când implementează aceste derogări. Tribunalul a reafirmat că independența avocatului este esențială pentru asigurarea unui sistem judiciar eficient și că interdicția în discuție nu constituie o interferență în această independență.
Misiunea avocaților de a proteja statul de drept poate fi supusă unor restricții justificate de obiectivele de interes general. Tribunalul a concluzionat că interdicția urmărește în mod legitim aceste obiective, fără a afecta esența rolului avocatului într-o societate democratică.
În concluzie, Tribunalul Uniunii Europene a respins cererile de anulare a interdicției în cauzele T-797/22, T-798/22 și T-828/22, consolidând astfel măsurile adoptate de Uniune în contextul conflictului din Ucraina, dar asigurând în același timp că drepturile fundamentale și independența avocaților rămân protejate. Acțiunile în anulare pot fi contestate ulterior prin recurs la Curtea de Justiție a UE, dar doar pe baza unor motive de drept.
Notă: „Acțiunea în anulare are ca obiect anularea acelor acte ale instituțiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor condiții, statele membre, instituțiile europene și particularii pot sesiza Curtea de Justiție sau Tribunalul cu o acțiune în anulare. Dacă acțiunea este întemeiată, actul este anulat. Instituția autoare a actului trebuie să ia măsuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.”