CCR: Și victimele indirecte ar trebui să beneficieze de despăgubirile pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială în cazul vătămării integrității corporale

În Decizia CCR nr. 342/2024, CCR a stabilit că „dispozițiile art.1.391 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale, în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităţilor lor de viaţă familială şi socială ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii victimei directe”. Unul dintre judecătorii Curții a formulat însă o opinie separată, considerând că, din contră, excepția de neconstituționalitate ar fi trebuit respinsă. Excepția a fost ridicată de Ministerul Public, care a contestat o interpretare anterioară dată de Înalta Curte, prin care aceasta a stabilit că doar victima directă a unei vătămări corporale are dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

„În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială”, prevede art. 1391 alin. (1) din Codul civil.

CCR a adus în discuție principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de Codul Civil, care se aplică tuturor victimelor, fie ele directe sau indirecte, precum și faptul că nu se specifică explicit nicăieri în Codul civil că doar victimele directe ar avea dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. O astfel de limitare, în lipsa unei prevederi exprese, ar reprezenta o încălcare a acestui principiu.

„Împiedicarea de plano a victimelor indirecte de a obține repararea daunelor morale proprii, rezultate din afectarea relațiilor lor de familie cu victima directă care a suferit un prejudiciu corporal, introduce o diferenţiere în protecţia juridică acordată vieţii familiale pe care Legea fundamentală nu o prevede", a motivat CCR.

Judecătorii constituționali au subliniat necesitatea reglementării unor criterii clare pentru acordarea daunelor morale victimelor indirecte, ținând cont de gravitatea vătămării victimei directe și de impactul acesteia asupra vieții familiale a victimelor indirecte.

În fine, judecătorul Gheorghe Stan a formulat o opinie separată, argumentând că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât doar victima directă se află într-un raport de cauzalitate directă cu fapta ilicită și, prin urmare, doar ea ar trebui să beneficieze de despăgubiri.