Instanța supremă a fost sesizată cu privire la acest subiect de către Tribunalul Neamț, care a decis, în cadrul unui proces aflat pe rolul său, să înainteze ICCJ o solicitare pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind următoarea problemă juridică: dacă acceptarea explicită a moștenirii de către un minor care nu are capacitate de exercițiu constituie un act de dispoziție și, în caz afirmativ, dacă pentru realizarea acestui act este necesară autorizarea din partea instanței de tutelă, conform prevederilor art. 1108 alin. 2, art. 43, art. 41 alin. 3 și art. 144 din Codul civil.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă al ICCJ a decis că acceptarea moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu, fiind un act de dispoziție, necesită încuviințarea instanței de tutelă.
Ca urmare a acestei sesizări, instanța a dispus suspendarea judecării apelului formulat într-un dosar având ca obiect autorizările ce pot fi date tutorelui, până la momentul în care Înalta Curte va emite hotărârea prealabilă solicitată.
Conform Codului civil, capacitatea de exerciţiu este ”aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile”. Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră.
Un act de dispoziție reprezintă o operațiune juridică prin care se transferă, se modifică sau se sting drepturi reale (în special dreptul de proprietate), având un impact semnificativ asupra patrimoniului unei persoane.
Decizia ICCJ este obligatorie, conform Codului de procedură civilă, și nu poate fi atacată prin nici o cale de atac.
Comentarii articol (1)