N-ar trebui să ne fie frică de angajator. Și, totuși...

„Am participat la un sondaj la locul de muncă, iar acum ne cheamă să discutăm. Oare mi se poate întâmpla ceva rău?”, scria cineva recent în forum.

Consultarea și informarea periodică trebuie să facă parte din procesul de muncă, având un rol constructiv și chiar preventiv, iar un angajator responsabil va urmări cu prioritate asigurarea unui mediu de muncă optim, orientat către bunăstarea lucrătorilor săi, ceea ce va conduce în final și la bunăstarea organizației.

Mai concret, de modul în care lucrătorii își desfășoară activitatea și de eficiența acestora depind și rezultatele angajatorului, iar un mediu de lucru optim, bazat pe echilibru, va influența pozitiv rezultatele, acestea având mai departe un rol esențial în îmbunătățirea condițiilor de muncă, inclusiv în privința salarizării. Sau așa ar fi normal!

Deși avem în vedere aceste aspecte pozitive, în lipsa unei informări concrete, lucrătorii pot fi tentați să creadă că exprimarea cu sinceritate a opiniilor poate avea efecte negative în privința relației de muncă, efectul fiind feedbackul fals.

Practic, fiindu-mi teamă de angajator, chiar dacă lucrurile nu merg forate bine în unitate și consider că pot fi îmbunătățite, voi masca acest lucru și voi da răspunsurile pe care cred eu că angajatorul vrea să le audă, iar rezultatul va fi, în cel mai fericit caz, menținerea aspectelor mai puțin favorabile, iar uneori chiar înrăutățirea acestora.

Cu alte cuvinte, angajatorul trebuie să le comunice clar lucrătorilor intențiile sale, accentuând scopul urmărit, pentru a se asigura că răspunsurile nu vor nesincere, iar simpla „bifare” a consultării nu asigură și atingerea scopului, ci dimpotrivă, poate conduce la o imagine falsă.

Sub protecția anonimatului sau nu, opinia lucrătorilor este importantă și trebuie să reflecte clar percepția lor în privința modului în care de desfășoară relația de muncă, iar ansamblul normativ prevede și alte soluții pentru consultarea lucrătorilor.

Consultarea reprezintă toate formele de negociere, consultare sau schimbul de informații între participanții la relațiile de muncă, iar în situațiile în care lucrătorii sunt organizați în mod colectiv, prin organizația sindicală sau prin reprezentanții salariaților se pot organiza astfel de activități pentru a afla opinia fiecărui lucrător, iar astfel dispare suspiciunea cu privire la eventualele consecințe negative.

Inclusiv în privința aspectelor care vizează securitatea și sănătatea lucrătorilor ansamblul normativ prevede consultarea lucrătorilor prin reprezentanți, acești reprezentanții fiind aleși, selectați sau desemnați de către lucrători.

Având la bază scopul comun, atât angajatorii, cât și lucrătorii trebuie să comunice deschis, să se consulte și să se informeze reciproc, pentru a evita orice consecințe care pot degrada mediul de muncă și astfel pot afecta buna desfășurare a activității.