avocatnet.ro 
De asemenea, este obligatorie pregătirea raportului de durabilitate (ESG) pentru anul 2024 de către entitățile de interes public, mijlocii și mari ce depășesc o medie de 500 de angajați în exercițiul financiar, extinzându-se în 2025 la toate entitățile mijlocii și mari conform legislației contabile. Despre operațiunile financiar-contabile care nu trebuie ratate la închiderea anului financiar, precum și despre ariile de risc s-a discutat în cadrul webinarului „Cum ne pregătim de închiderea anului financiar”.
Principalele declarații din cadrul evenimentului:
Ionuț Simion, Partener: Ne confruntăm cu un context economic marcat de încetinirea creșterii economice, inflație ridicată, deficite mari și dobânzi ridicate. În plus, reglementările devin din ce în ce mai stricte, iar cerințele de raportare sunt tot mai complexe. Acest mediu economic incert și reglementările tot mai stricte adaugă o presiune considerabilă asupra companiilor, care trebuie să se adapteze rapid și să aibă o planificare solidă.
Primele nouă luni ale anului au confirmat această tendință, cu o creștere economică sub așteptări, de doar 0,8% până la luna iulie și un deficit bugetar ridicat, care va impune noi măsuri fiscale în viitorul apropiat. Noul guvern va trebui să găsească un echilibru între consolidarea fiscală și stimularea creșterii economice. În acest context macroeconomic, riscurile cresc și o planificare riguroasă a încheierii anului financiar poate preveni erori costisitoare.
Camelia Niță, Managing Director: În planificarea închiderii anului financiar este esențial să avem în vedere patru rapoarte importante: situațiile financiare, raportul de audit, raportarea privind durabilitatea și raportarea pentru fiecare țară în parte (Country by Country Reporting - CbCR).
Pentru companiile al căror exercițiu financiar coincide cu anul calendaristic, termenul-limită pentru depunerea situațiilor financiare pentru anul 2024 este 31 mai 2025. Acest termen se aplică atât societăților comerciale, cât și sucursalelor firmelor din afara UE și entităților definite de legislația contabilă. În cazul sucursalelor firmelor din UE și al altor entități specifice, acest termen este 30 aprilie 2025.
De asemenea, până pe 31 mai 2025 trebuie să fie disponibil și raportul privind durabilitatea, raport care trebuie să conțină și raportul de taxonomie. Această raportare trebuie inclusă în raportul administratorului și auditată. Este de așteptat ca peste 5.000 de companii să aibă de întocmit astfel de rapoarte pentru anul 2025, ceea ce implică un efort semnificativ de pregătire, inclusiv de ajustare a sistemelor contabile. Entitățile care trebuie să întocmească acest raport începând cu anul 2025 sunt cele care depășesc două din următoarele trei criterii: un total al activelor de cel puțin 25 de milioane de lei, cifra de afaceri de cel puțin 50 de milioane de lei și, respectiv, mai mult de 50 de angajați în medie. Aceste criterii au fost modificate în cursul anului 2024.
Un alt aspect important este obligația de audit financiar, pentru care neconformarea poate aduce amenzi de până la 40.000 lei (respectiv 100.000 lei în cazul neconformării organizării auditului intern). De asemenea, pentru firmele cu o cifră de afaceri de peste 750 milioane la nivel de grup este importantă raportarea CbCR (termen-limită 31 decembrie 2024 pentru anul financiar 2023 și 31 decembrie 2025 pentru anul 2024, în cazul firmelor cu anul financiar similar cu cel calendaristic).
Pe lângă amenzi, nerespectarea reglementărilor și termenelor duce la alte consecințe complementare precum: îngreunarea accesului la credite bancare și la achiziția unor bunuri în leasing, potențiale complicații în desfășurarea unui control fiscal, îngreunarea obținerii unui certificat fiscal, dificultăți în derularea activității operaționale în cazul participării la licitații. Cei care vor suporta amenzile pot fi nu doar companiile reprezentate prin administratori, ci toți cei implicați în procesele financiar-contabile ale unei firme. Așa cum este stipulat în Legea contabilitatii nr. 82/1991, amenzile contravenţionale prevăzute la art. 41, alin. (1) şi (2) se suportă de persoanele vinovate.
Denisa Cîrjan, Manager: Pentru pregătirea situațiilor financiare, adițional Ordinului Finanțelor 1.802/2014, este publicat și un ordin specific pentru anul respectiv, care preia indicatorii de analizat și adaugă, după caz, noutăți de format sau conturi noi la nivelul formularelor PDF inteligente.
Atât la nivelul pregătirii situațiilor financiare, cât și la nivelul obligației de audit sunt luate în considerare trei criterii: total active, cifra de afaceri și numărul mediu de salariați. Este important ca cele trei criterii să fie verificate anual, iar în momentul în care două din trei criterii sunt îndeplinite pentru doi ani consecutivi, categoria situațiilor financiare, respectiv obligația de audit se pot modifica.
Avem trei praguri de considerat pentru întocmirea situațiilor financiare. Acestea clasifică societățile în trei categorii: microentități, entități mici, entități mijlocii și mari. Adițional, un alt prag care trebuie analizat este cel pentru obligația de auditare. De reținut că, pentru anul 2024, pragurile au fost modificate, prin Ordinul Finanțelor 4.164/2024, pentru toate cele trei categorii, în ceea ce privește indicatorii cifră de afaceri și total active. Astfel, pentru anul 2023 se vor analiza pragurile aprobate pentru anul financiar 31 decembrie 2023, iar pentru anul 2024 se vor analiza pragurile actualizate în cursul anului 2024.
O altă procedură de închidere de an importantă este inventarierea patrimoniului. O confuzie pe care o întâlnim des în practică este că procesul de inventariere se referă la elemente tangibile cum ar fi mărfuri, stocuri, mijloace fixe și elementele intangibile. Însă acest proces face referire la toate elementele de activ, datorii și capitaluri proprii ce sunt prezentate în situațiile financiare. Este foarte important ca inventarierea să fie pregătită cel puțin o dată în cursul anului financiar, pentru a ne asigura că în situațiile financiare sunt prezentate soldurile reale la închiderea exercițiului financiar.
Ioana Massier, Senior Manager: În cadrul elementelor pe care trebuie să le analizăm la închiderea anului financiar (și nu numai), e nevoie să avem în vedere recunoașterea anumitor provizioane și estimări (accruals). Așa cum este stipulat și în principiul contabilității de angajamente, cheltuielile și veniturile ar trebui să fie înregistrate în contabilitate şi raportate în situațiile financiare ale perioadelor la care acestea fac referire. La fel de importante sunt și diferențele dintre cele două elemente, în vederea încadrării cât mai corecte din punct de vedere contabil și fiscal.
În analiza pentru o încadrare corectă a acestor elemente ar trebui să avem în vedere cel puțin următoarele aspecte: natura, mai exact, ce anume înregistrăm și gradul de certitudine, valoarea, cât înregistrăm, și exigibilitatea. În concluzie, analiza privind diferențele dintre cele două elemente este destul de riguroasă - pentru a discerne între provizion și accrual este necesar să apelăm la raționamentul profesional, deoarece încadrarea acestor elemente are influențe destul de importante și din punct de vedere fiscal.
În ceea ce privește beneficiile acordate angajaților sub forma instrumentelor de capitaluri proprii, cum ar fi SOP, tratamentul contabil poate varia semnificativ. Acesta depinde de câțiva factori esențiali:
- entitatea care acordă beneficiile;
- tipul de instrumente: acestea pot fi fie cu decontare în acțiuni, fie cu decontare în numerar. Modul de decontare determină tratamentul contabil, astfel: pentru instrumentele cu decontare în acțiuni, cheltuielile sunt de obicei înregistrate în contrapartidă cu un cont de capital. Pentru cele cu decontare în numerar, cheltuielile sunt înregistrate în contrapartidă cu un cont de datorii;
- refacturări între companii: în cazul în care beneficiile sunt acordate într-o structură de grup cu mai multe entități, tratamentul contabil poate implica și refacturarile între companii, care trebuie gestionate corespunzător în funcție de contractele și acordurile existente.
Începând cu 1 ianuarie 2024, impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) devine aplicabil pentru contribuabilii care îndeplinesc două condiții: au o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro în anul precedent și impozitul pe profit calculat este mai mic decât impozitul minim pe cifra de afaceri. În aceste cazuri, contribuabilii trebuie să plătească impozitul pe profit la nivelul IMCA. Pentru a determina IMCA, este esențial să se efectueze un calcul separat față de cel al impozitului pe profit. Spre deosebire de calculul impozitului pe profit, unde se aplică un procent de 16% asupra profitului fiscal, calculul IMCA se bazează exclusiv pe venituri și nu ia în considerare cheltuielile. Aceasta subliniază importanța recunoașterii corecte a veniturilor.
În contextul IMCA, modul de înregistrare al unor ajustări, cum ar fi reversările de provizioane sau diferențele de curs valutar, care anterior puteau fi înregistrate în conturi de cheltuieli cu minus fără impact asupra profitului fiscal, poate influența acum baza de calcul a IMCA. Este esențială o abordare atentă a recunoașterii și gestionarii veniturilor pentru a asigura conformitatea cu noile cerințe fiscale.
Miruna Dragoman, Senior Manager: Experiența recentă din cadrul inspecțiilor fiscale ne-a arătat că există implicații contabile și fiscale generate de ajustările de prețuri de transfer. În primul rând, există ajustări comerciale, care pot fi făcute oricând pe parcursul anului și care pot fi direct legate de prețul bunurilor. De asemenea, avem ajustările de profitabilitate, care de obicei se fac la final de an prin emiterea de debit note/credit note, după caz.
Recomandăm ca ajustările de profitabilitate să se facă până la întocmirea declarațiilor de final de an (D101 pentru impozit pe profit), și nu ulterior. În cazul în care se depune declarație rectificativă în urma căreia se diminuează baza impozabilă, aceasta va genera un risc de control fiscal. Am avut cazuri în care Fiscul a cerut lămuriri suplimentare în cazul în care existau diferențe între D101 și situațiile financiare depuse, și chiar între D101 și D300. Recomandarea noastră ar fi să evaluați toate implicațiile ajustărilor prețurilor de transfer, dacă nu este posibil înainte de efectuarea tranzacției, măcar odată cu înregistrarea în contabilitate.
Un alt element important de luat în considerare atunci când ne pregătim de închiderea de an 2024 este raportul privind impozitul pe profit (public CbCR). Chiar dacă majoritatea operațiunilor sunt efectuate în această perioadă, să nu uităm că oficial anul este închis odată cu depunerea situațiilor financiare anuale. Public CbCR a fost implementat în România în 2022, sursa legislativă fiind Ordinul Finanțelor 1.802/2014, standardul de contabilitate românesc, iar primul an de raportare este anul 2023, sau anul care începe ulterior datei de 1 ianuarie 2023. Ce este important de reținut -- și legătura cu situațiile financiare anuale pentru anul 2024 -- este că auditorii trebuie să menționeze în raportul de audit dacă societatea din România avea obligația să pregătească public CbCR și cum a dus-o la îndeplinire. Raportul CbCR a fost reglementat încă din anul 2017, iar entitățile care sunt vizate de aceste reglementări se conformează în funcție de jurisdicția de rezidență a societății-mamă.
Un element important pentru închiderea anului 2024 este și impozitul minim global (Pilonul 2). Chiar dacă termenul pentru raportarea efectivă pare îndepărtat (18 luni pentru primul an de raportare), în realitate trebuie să facem acest calcul preliminar, această verificare mult mai devreme, pentru a identifica dacă un eventual provizion trebuie recunoscut la închiderea anului 2024. De asemenea, precizări cu privire la implicațiile impozitului minim global și modalitatea de determinare trebuie incluse în notele explicative ale situațiilor financiare anuale. În plus, auditorii vor veni către dumneavoastră cu această solicitare și recomandăm să fiți pregătiți în acest sens.
stefan66
Comentarii articol (0)