Conform Codului Muncii, angajații au posibilitatea de a absenta zece zile de la locul de muncă, în situații neprevăzute, determinate de o situație de urgență familială cauzată de boală sau de accident, care fac indispensabilă prezența imediată a salariatului.
Zilele pentru situații neprevăzute sunt remunerate în același mod ca zilele de concediu de odihnă, însă trebuie recuperate ulterior. Angajatul are obligația de a recupera ziua liberă, deoarece a fost plătit pentru perioada de absență. Astfel, acesta va presta ore de muncă suplimentare într-o lună ulterioară, fără a beneficia de remunerație suplimentară pentru acestea.
Aceste zile de absență sunt diferite de:
- concediile plătite pentru evenimente familiale speciale, la care angajații au dreptul conform regulamentelor interne sau contractelor colective de muncă (căsătorie, decesul unui membru de familie etc.);
- concediile fără plată.
Atenție! Spre deosebire de concediul de îngrijtor, angajatul nu e obligat să aducă niciun document doveditor pentru a motiva absența.
Recuperarea zilelor de absență se realizează pe baza unui acord între salariat și angajator. Salariatul are obligația de a informa angajatorul, de preferință în scris, înainte de a-și lua una sau mai multe zile libere.
În cazul în care salariatul are nevoie de o zi pentru situații neprevăzute, este esențial ca pontajele să reflecte clar absența salariatului, motivul acesteia și încadrarea acesteia (n.a. conform art. 1522 din Codul Muncii). Ideal, angajatorul ar trebui să aibă stabilit, la nivel intern, o minimă procedură pentru astfel de situații, dar și pentru a preveni abuzurile.
În situația recuperării zilelor de absență într-o altă lună decât cea în care au fost înregistrate, „plata salariului aferent acelor zile de absență se va face odată cu achitarea drepturilor salariale pentru luna în care au fost înregistrate”, a explicat Inspecția Muncii pentru avocatnet.ro într-o altă ocazie. Adică, salariul se va plăti integral în luna în care s-au înregistrat zilele de absență.
Un alt aspect foarte important de menționat este că în zilele de absență întemeiate pe acest drept al salariatului (art. 1522 din Codul muncii) nu se suspendă contractul de muncă.
De asemenea, dacă recuperarea zilelor de absență se efectuează în afara programului normal de lucru, aceasta nu este considerată muncă suplimentară și, prin urmare, nu se aplică regimul de compensare aferent orelor suplimentare. Recuperarea zilelor de absență și compensarea prin timp liber a muncii suplimentare sunt două lucruri distincte, fără nicio legătură între ele. Regula în cazul compensării orelor suplimentare nu este sporul, ci oferirea de timp liber corespunzător.
În cazul absențelor pentru situații neprevăzute, așa cum am menționat și anterior, recuperarea constă în obligația angajatului de a presta munca aferentă într-o altă zi, compensând astfel ziua în care a lipsit. Această obligație există deoarece angajatul a fost plătit pentru ziua de absență. Astfel, recuperarea unei zile de absență nu poate fi substituită de dreptul angajatului de a-și recupera timpul după o perioadă de muncă suplimentară.