avocatnet.ro 
Cu alte cuvinte, contractul de muncă presupune, printre altele, obligația angajatorului de a pune la dispoziția lucrătorilor atât resursele necesare, cât și asigurarea condițiilor pentru desfășurarea activității pentru care a fost încheiat contractul de muncă, în timp ce un contract de prestări servicii încheiat cu un liber profesionist are la bază un anumit proiect sau o anumită lucrare.
Mai concret, legiuitorul nu-i impune angajatorului să mențină în unitate posturi care nu sunt necesare, însă nici nu-i permite să utilizeze mijloace prin care să determine sau chiar să constrângă un lucrător să demisioneze sau să accepte o încetare a contractului de muncă prin acordul părților.
Într-o situație menționată pe forumul Avocatnet.ro, angajatorul refuză actualizarea salariului și nu repartizează salariata (care s-a aflat o perioadă de timp în concediu de creștere și îngrijire a copilului) pe un proiect anume, ceea ce poate fi interpretat ca o încercare de a forța demisia acesteia.
„Sunt angajată în domeniul IT, am fost în CCC pentru ambii copii din 2020 până în 2024, iar angajatorul spune că nu se poate ajusta salariul la condițiile din anul acesta, deci nu voi primi mărire. Văd că nici măcar nu mă pun pe un proiect anume, deci practic îmi forțează mâna să plec, întrebarea mea: este acest lucru legal?”
Dincolo de dispozițiile legale care conduc la concluzia că salariata care și-a exercitat dreptul de a beneficia de concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului nu poate fi tratată mai puțin favorabil în comparație cu ceilalți salariați, deci trebuie să beneficieze de toate drepturile actualizate, trebuie să ne raportăm și la cea de-a doua precizare, respectiv nealocarea sarcinilor specifice postului pe care îl ocupă.
Angajatorul, precizam anterior, este cel care asigură, pe lângă resursele necesare desfășurării activității, „frontul de lucru”, adică lipsa proiectelor nu este situație imputabilă lucrătorilor, cu atât mai puțin în cazul indicat anterior, iar în cazul în care angajarea a avut la bază executarea unui proiect sau program specific, acest aspect trebuia luat în considerare încă din momentul încheierii contractului, fiind incidente dispozițiile art. 83 cu caracter general și, punctual, lit. h) din cadrul acestui articol.
Mai concret, legiuitorul nu interzice angajatorilor încheierea unor contracte de muncă pe durată determinată atunci când au în vedere, punctual, o lucrare, un proiect sau un program care se desfășoară pe o anumită durată, însă le impune precizarea acestui aspect încă din faza lansării ofertei de muncă și, mai departe, menționarea sa atât în cadrul informării prealabile, cât și în contractul individual de muncă.
Cu alte cuvinte, angajatorul nu poate induce candidaților ideea unui loc de muncă stabil și predictibil doar pentru a-i atrage, iar apoi să-i determine să demisioneze.
Sigur, nu sunt excluse nici situațiile în care anumiți clienți renunță la serviciile sau produsele angajatorului, aspect care poate determina desființarea locului de muncă, însă aceasta este o altă situație și lucrătorii afectați beneficiază de măsurile de protecție prevăzute de lege.
Situația este și mai complicată atunci când lucrătorul afectat de o eventuală desființare a postului se află sub protecția legii, așa cum este cazul de față, însă nici acestea nu pot constitui o justificare pentru ignorarea dispozițiilor care impun respectarea principiului bunei-credințe.
În astfel de situații, lucrătorul care nu primește sarcini din partea angajatorului trebuie să-și respecte programul de muncă, în primul rând, iar în al doilea rând să solicite în scris repartizarea unor sarcini, precizând că se află în timpul programului și este la dispoziția angajatorului.
Demisia nu este în avantajul salariatului, deoarece elimină orice posibilitate de a contesta o încetare neconformă a contractului de muncă.
Mai mult, atunci când s-ar pune în discuție o eventuală concediere în care ar fi invocate aspecte care ține de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, pe lângă faptul că angajatorul este cel care trebuie să probeze că i-a încredințat acele sarcini, lucrătorul afectat poate demonstra că și-a manifestat intenția de a-și executa obligațiile și s-a aflat la dispoziția angajatorului în cadrul programului de muncă prevăzut în contract.
Este esențial ca angajatorii să respecte obligațiile legale și să asigure condiții de muncă echitabile pentru toți salariații, pentru că orice abatere de la aceste principii poate duce la conflicte și la pierderea încrederii în relația de muncă.
Este important și ca angajații să fie informați și să-și cunoască drepturile pentru a putea acționa în mod corespunzător în situațiile de abuz sau nerespectare a obligațiilor contractuale.
Comentarii articol (0)