avocatnet.ro 
Pe perioada concediului de creștere, salariata/salariatul are contractul de muncă suspendat și primește o indemnizație de la stat în locul venitului salarial. În mod cu totul excepțional, în limitele legale, poate obține ceva venituri active (pasive, nelimitat), precum și unele beneficii extrasalariale, în continuare, de la locul de muncă. Pe toată perioada de concediu, nu poate fi concediat.
Conform OUG nr. 111/2010, perioada de concediu reprezintă vechime în muncă și în specialitate, perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea șomajului. Conform Codului muncii, drepturile dobândite înainte de intrarea în concediul de creștere se menţin pe toată durata concediului.
La întoarcerea din concediul de creștere, mai ales dacă vorbim de perioada integrală de doi sau trei ani ori, chiar mai mult, de două perioade consecutive de concediu de creștere, e destul de probabil să existe diferențe, chiar semnificative, între drepturile dobândite de angajatul aflat în concediu de creștere înainte de a intra în acest concediu și drepturile pe care le au cei mai mulți dintre angajații aflați în prezent la muncă.
Dacă în cazul angajatului sau angajatei plătit/e cu minimul pe economie, e clar că nivelul salarial va trebui să țină pasul cu creșterile anuale ale salariului minim, pentru că niciun salariu nu se poate situa sub nivelul minimului legal, în ceea ce privește eventuala indexare a salariului care e peste nivelul minimului legal discuția e mai complicată de atât.
Creșterile salariale sunt, de cele mai multe ori, rezultatul negocierilor dintre angajat și angajator, alteori fiind aduse de inițiativa angajatorului. Așadar, tot prin intermediul unei negocieri salariatul întors din concediul de creștere ar putea cere o majorare salarială care să-l aducă la un nivel similar cu ceilalți colegi ai săi.
De ce e importantă considerarea perioadei de concediu ca vechime
La întoarcerea din concediul de creștere, angajata reclamă că nu îi sunt recunoscute dreptul de a beneficia de un spor de vechime în companie din cauză că nu i se ia în calcul perioada de concediu de creștere. Similar, nu i se recunoaște aplicarea drepturilor prevăzute de concediul de creștere în privința unor avantaje salariale tot pe fondul că a lipsit de la muncă o perioadă lungă de timp.
Orice astfel de comportament este discriminatoriu. Nu doar că legea recunoaște ca vechime în muncă și în specialitate perioada de concediu de creștere, dar protejează în mod direct cei care beneficiază de acest tip de concediu de eventualele discriminări legate de opțiunea de a intra în acest concediu.
Ca atare, angajatul care se întoarce la locul de muncă după o perioadă de concediu ar trebui să primească drepturile cuvenite.
La acest moment, OUG nr. 111/2010 trimite în mod expres la obligațiile stabilite în art. 10 alin. (8) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, ce stipulează că cei care se întorc din concediul de creștere, de maternitate ș.a.m.d. beneficiază de condiţii care nu îi sunt mai puţin favorabile, precum şi de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi efectuat concediul respectiv.
Cei care se întorc din concediul de creștere trebuie să primească automat drepturile privind condițiile de muncă mai favorabile de care ar fi beneficiat dacă nu se aflau în concediul de creștere - asta poate însemna inclusiv o indexare salarială de care au beneficiat toți ceilalți angajați prezenți la muncă, de beneficii extrasalariale decise pentru toți ceilalți angajați, precum și de orice alte condiții de muncă mai favorabile, dacă există. De pildă, având în vedere obligația de a crește nivelul salarial al celor care au fost plătiți la același angajator cu minimul pe economie cel puțin doi ani, e clar că și salariile celor ce se întorc din CCC trebuie să crească la fel, chiar dacă acei salariați au avut contractele suspendate pe perioada concediilor.
Nkl 
GRV