Propunere: Consumatorii și dependenții de droguri, inclusiv cei minori, ar putea fi internați fără consimțământ în spitale și centre de tratament

• comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru el însuși sau pentru alte persoane;
• pacientul nu are capacitatea psihică de a înțelege starea de boală și necesitatea instituirii tratamentului medical;
• pacientul suferă de o tulburare psihică gravă și judecata îi este afectată, iar neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale;
• pacientul este minor sau pus sub interdicție.

În astfel de cazuri, internarea nevoluntară ar constitui o excepție, deoarece, conform prevederilor Legii nr. 487/2002, această procedură se aplică doar după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate.

Notă: În acest context, merită amintit că recent a fost publicată în Monitorul Oficial o hotărâre de guvern prin care au fost aprobată lista unităților sanitare în care vor fi organizate centre de sănătate mintală și pentru prevenirea adicțiilor (HG nr. 65/2025). 

În expunerea de motive care însoțește propunerea, parlamentarii nu explică în mod concret de ce este necesară o astfel de măsură, în sensul că nu sunt menționate exemple specifice de situații în care ar fi aplicabilă. În fapt, expunerea este destul de vagă. Sunt prezentate abordări generale privind combaterea consumului și traficului de droguri la nivelul Uniunii Europene și al statelor membre, iar internarea voluntară este descrisă ca un subiect sensibil, aflat la intersecția dintre necesitatea medicală și respectarea drepturilor omului. Internarea nevoluntară este analizată din două perspective: medicală și juridică.

Cea mai relevantă explicație referitoare la necesitatea implementării unei astfel de măsuri este menționarea faptului că intervenția medicală în cazul pacientului consumator a eșuat, întrucât nu abordează persoana dintr-o perspectivă psiho-socio-medicală, ci se concentrează strict pe simptomatologie (intoxicație, sevraj, manifestări psihice/psihotice), fără a include un plan care să sprijine pacientul pe termen mediu și lung, în ceea ce privește recăderile și riscurile asociate consumului. Programele existente de urmărire a evoluției pacientului consumator sunt, de cele mai multe ori, doar teoretice și nu au un impact semnificativ.

De exemplu, 80% din bugetul Agenției Naționale Antidrog se alocă pentru plata salariilor, iar agenția funcționează de aproape 20 de ani, în timp ce consumul de droguri continuă să crească. În anul 2022, din bugetul anual de 32 de milioane de lei, 26 de milioane au fost cheltuite cu plata salariilor personalului, iar mai puțin de 20% din bani au fost dedicați implementării de programe.

În România, în prezent, serviciile destinate consumatorilor de droguri, atât în ceea ce privește reducerea riscurilor asociate consumului, cât și serviciile specializate, există doar la nivel teoretic, în marile orașe ale țării, dar și pentru persoanele consumatoare aflate în sistemul penitenciar. Este esențial ca persoanele consumatoare de droguri să poată accesa servicii specializate, pentru a reduce numărul de decese și spitalizări.