Prețuri de transfer: ANAF se uită, mai nou, și pe calculul indicatorului de profitabilitate, astfel că există un risc mare de ajustări

Discuția despre schimbarea de abordare a ANAF a avut loc în conferința anuală de taxe organizată de PwC România, ideea de bază fiind că inspectorii nu se mai mulțumesc doar cu dosarul prețurilor de transfer, ci caută să intre mult mai mult în detalii pentru a identifica situațiile în care pot face ajustări și impuneri suplimentare.

Citatele de mai jos sunt extrase din observațiile făcute de Monica Todose, Director în cadrul PwC, care a atenționat că s-a lovit des în practică de această tendință nouă. Este vorba, mai precis, de indicatorii de profitabilitate calculați, în dreptul societății care este subiect de control, pentru a demonstra că o tranzacție este sau nu la nivelul pieței.

1. Ce s-a schimbat în abordarea ANAF?

Monica Todose: „Aici, abordarea din anii anteriori -- în care ANAF se uita la dosarul prețurilor de transfer, lua act de faptul că tranzacția de achiziții de servicii de la grup se remunerează cu cost plus 5%, se uita pe comparabile și făcea ajustări din perspectiva comparabilelor --, s-a schimbat radical. În sensul că, la acest moment, ANAF se uită și pe calculul indicatorului de profitabilitate. Nu este suficient să dăm valoarea totală a cheltuielilor sau a veniturilor pe care le-am avut în vedere atunci când am pus acel indicator de profitabilitate în dosarul prețurilor de transfer.

Trebuie să intrăm în detalii, să spunem care sunt categoriile de cheltuieli avute în vedere. Și aici vorbim de costuri directe, de costuri indirecte. În cazul costurilor indirecte, chei de alocare... ANAF încearcă să vadă dacă acei indicatori puși în dosarul prețurilor de transfer se confirmă și din calculul efectiv realizat pe datele înregistrate în contabilitatea societății verificate. Această analiză se face și în situația în care partea testată este chiar societatea verificată (adică societatea rezidentă fiscal în România), dar și în situația în care acest indicator de profitabilitate este calculat la nivelul societății nerezidente fiscal.”

2. De ce pot să apară probleme?

Monica Todose: „Exercițiul este unul extrem de complex, extrem de anevoios, din mai multe considerente. În experiența mea practică n-am întâlnit nicio situație în care, la solicitarea ANAF de detaliere a indicatorului de profitabilitate, întins pe trei ani sau pe cinci ani fiscali, societatea să vină să zică «Uitați-l, îl am făcut. Așa arată calculul meu efectiv». În toate situațiile a trebuit să reconstruim acest calcul și, în toate situațiile, «viața bate filmul»: calculul efectiv nu s-a mai reconciliat cu ceea ce era trecut în dosarul prețurilor de transfer ca indicator de profitabilitate - unde, în anumite situații, era, de fapt, trecută politica de prețuri de transfer sau marja agreată contractual, fără ca acel indicator de profitabilitate să fi fost verificat în prealabil și din perspectiva calculului efectiv.”

3. Ce situații pot să apară în practică?

Monica Todose: „Am avut situații când în dosarul prețurilor de transfer am declarat cost plus 10% și din calculul efectiv ne-a ieșit 27%. Ce se întâmplă dacă, ca urmare a acestui calcul efectiv, nu se reconciliază informațiile cu ce am pus în dosarul prețurilor de transfer? Dacă indicatorul de profitabilitate este în afara intervalului de piață declarat, ANAF va face ajustări. Și va face aceste ajustări, în context de control, la nivelul valorii mediane. Și, atunci, sunt consecințe fiscale din zona de ajustare de prețuri de transfer și sume suplimentare stabilite.

Spuneam că acest exercițiu este foarte anevoios din varii motive: fie nu sunt datele disponibile, fie oamenii care au făcut anterior acele calcule nu mai sunt în companie. Exercițiul acesta este extrem de complicat, dificil și, de cele mai multe ori, nu am reușit să reconciliem în practică aceste informații. Evident, am avut situații fericite când din calculul efectiv am obținut, spre exemplu, un nivel de cheltuială mai mic (și, atunci, ANAF nu s-a supărat din acest punct de vedere) sau am obținut un venit mai mare, peste cuartila superioară (și, iarăși, ANAF a acceptat situația ca atare, neavând un interes fiscal în a reduce cuantumul veniturilor). Însă am avut și situația când această analiză a rezultat în ajustări de prețuri de transfer.”

4. Ce trebuie să rețină companiile?

Monica Todose: „Atenție mare la datele de input pentru dosarul prețurilor de transfer: este un document de compliance pe care trebuie să-l facem, dar pare să nu mai fie suficient să-l prezentăm ca document de justificare pe zona de prețuri de transfer. Trebuie să ne ducem puțin și în spate, ca să vedem cum am ajuns la informațiile respective și să fim capabili să le justificăm.”