Ipocrizia din spatele propunerii „Fără droguri la volan”

În cadrul dezbaterii organizate luna aceasta la Parlament pe seama propunerii legislative „Fără droguri la volan” au fost prezentate, conform comunicatului de presă de la Senat, următoarele date: 

„Potrivit datelor prezentate de Ministerul Afacerilor Interne, doar în anul 2024, peste 42.000 de șoferi au fost depistați pozitiv pentru consumul de substanțe interzise, iar peste 14.000 au fost prinși la volan fără permis”.

Pe site-ul Poliției Române orice persoană interesată poate consulta Buletinul Siguranței Rutiere, care reprezintă de fapt o raportare anuală concentrată pe numărul și tipul accidentelor, cauzele acestora și orice alți indicatori ce privesc siguranța rutieră. Cel mai recent buletin este cel publicat în ianuarie pentru situația anului 2023, unde cifrele arată cam așa:

• conducerea unui autovehicul sub influența substanțelor psihoactive: 3.699 de infracțiuni constatate;
• conducerea fără permis de conducere sau cu permis de conducere necorespunzător categoriei vehiculului, retras, anulat sau suspendat: 8.403 infracțiuni constatate.

Presupunând că datele oferite în comunicatul de presă de la Senat sunt cele corecte date de minister și că nu avem de-a face cu o eroare de scriere (poate e vorba, de fapt, de 4.200 de șoferi depistați pozitiv pentru consum de substanțe interzise), comparația cu datele din buletinul siguranței pe 2023 arată o situație care, într-adevăr, pare alarmantă: o creștere de peste zece ori a numărului șoferilor depistați drogați la volan. Totuși, apar niște întrebări la care se cere un răspuns, pornind de la cum a fost posibilă creșterea de peste zece ori a celor astfel depistați? Au fost făcute mai multe acțiuni de control, de pildă? Dacă s-au făcut aproximativ la fel de multe controale ca în 2023, ar însemna că într-un an de zile problema consumului a degenerat într-un așa hal? Ar cui ar fi vina, în acest caz?

Nu este exclus însă, dincolo de ipotezele pe care le-am creionat mai sus, ca datele citate în comunicatul de la Senat să fi fost scoase din context ori recalificate. De pildă, să fi fost numărate toate rezultatele „pozitiv” date de aparatele folosite de poliție și despre care s-a arătat deja, în nenumărate rânduri, că oferă rezultate adesea paralele cu realitatea (fals pozitiv, fals negativ). Un articol despre cum au fost declarați „pozitiv” peste o mie de români care nu consumaseră droguri scria, de pildă, în ianuarie anul trecut, Europa Liberă - detalii, aici. Or, dacă propunem în spațiul public cifre de tipul celei din comunicatul de la Senat, în care numărăm și testele cu rezultate false, inducem grav în eroare opinia publică, iar autoritățile statului trebuie să-și asume culpa în ceea ce privește creșterea alarmantă pe care o înfățișează aceste date pretins reale.

Retorica din spațiul public apropo de nenumăratele tragediile provocate de șoferii drogați este contrazisă însă de datele oficiale. Pentru cei curioși, las aici câteva dintre constatările din buletinul siguranței rutiere pe 2023:

• cea mai mare problemă rămâne viteza neadaptată la condițiile de drum - 676 de accidente grave din această cauză;
• abaterile bicicliștilor au generat 550 accidente grave;
• traversarea neregulamentară a pietonilor, alte 545 de accidente grave;
• conducerea sub influența alcoolului a provocat 151 de accidente grave, soldate cu 65 de decese și 119 persoane rănite grav; prin comparație, conducerea sub influența drogurilor a fost cauza pentru doar 8 accidente grave, care s-au soldat cu 3 persoane decedate și 6 rănite grav​.

În contextul în care totalul accidentelor rutiere grave în România în anul 2023 a fost de ordinul miilor (așa cum reiese din buletin și am precizat mai sus, doar viteza neadaptată la condițiile de drum a produs 676 de accidente), cifrele pentru șoferii aflați sub influența alcoolului (151 accidente) și a drogurilor (8 accidente) sunt semnificativ mai mici. De asemenea, dacă analizăm aceste cifre prin prisma mediatizării intense a acestor accidente în spațiul public, devine evident că există o discrepanță între percepția generală asupra acestui fenomen și realitatea statistică prezentată de autorități în acest raport oficial.

Câțiva parlamentari vor să-i tragă pe dreapta pe toți, drogați sau nu

La Parlament a fost depusă la final de ianuarie o propunere legislativă care stabilește atât o pedeapsă mai mare pentru cei prinși drogați la volan, cât și o modificare importantă de paradigmă în ceea ce privește incriminarea în sine: în loc de conducere „sub influența” substanțelor psihoactive, semnatarii propunerii scriu despre conducerea unui vehicul de „către o persoană care are în sânge droguri sau alte substanțe cu efecte psihoactive” - cu alte cuvinte, nu va mai conta influența lor concretă, ci simpla prezență a unor dorguri sau substanțe cu efecte psihoactive în sânge.  

Un argument important adus în susținerea modificării legislative este legat de creșterea semnificativă a consumului de droguri și a altor substanțe psihoactive în România, fenomen ce prezintă un risc evident pentru siguranța rutieră și publică (parlamentarii nu ne explică însă și de ce a crescut semnificativ consumul...). 

Propunerea, prezentată de redacția avocatnet.ro în acest material, nu vine din neant, ci ca urmare a unei decizii a Înaltei Curți.

Concret, în ianuarie anul acesta, Înalta Curte, după multe luni de analiză, a pronunțat o decizie care oferă actualului art. 336 (2) din Codul penal o interpretare importantă, necesară pentru a pune capăt unor direcții jurisprudențiale contradictorii: 

„În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei”.

Decizia a fost generată de sesizările formulate de Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Cluj, având la bază două spețe concrete în care inculpații au fost trimiși în judecată pentru conducerea unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive. În aceste cazuri, probele biologice au confirmat prezența substanțelor psihoactive, dar expertizele medico-legale au concluzionat că inculpații nu se aflau sub influența acestor substanțe într-un mod care să le afecteze capacitatea de a conduce vehiculele în siguranță. Instanțele inferioare au pronunțat soluții contradictorii: în unele cazuri au apreciat că simpla prezență a substanțelor în organism este suficientă pentru condamnare, în timp ce alte instanțe au considerat că este necesară demonstrarea influenței concrete asupra capacității de conducere.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte a susținut opinia conform căreia prezența substanțelor psihoactive în organism este suficientă pentru incriminare, influența asupra capacității de conducere fiind prezumată absolut. Vedem că aceasta e poziția PÎCCJ inclusiv din dezbaterile de la Senat cu privire la propunerea care vrea să modifice substanțial alin. (2) al art. 336, astfel încât să nu mai conteze pentru incriminare decât prezența în sânge a substanțelor.

Ca să rezum toate cele de mai sus:

• Înalta Curte a spus în ianuarie că nu se poate să ne raportăm exclusiv la prezența unor substanțe în sânge, ci că este necesar să vedem și dacă acestea influențează capacitatea de conducere;
• inițiatorii propunerii legislative vor să se țină seama doar de prezența substanțelor sau drogurilor în sânge.

Aspecte medicale și științifice au jucat un rol central în analiza ICCJ

Cum a decis Înalta Curte că trebuie să luăm în calcul și modul în care substanțele din sânge influențează capacitatea de condus? Curtea a luat în calcul faptul că substanțele psihoactive pot rămâne prezente în organismul unei persoane pentru perioade variabile, uneori mult după momentul consumului. Prezența acestora poate fi detectată în sânge sau urină, chiar și atunci când efectul psihoactiv direct (intoxicația acută) nu mai este prezent sau perceptibil.

Astfel, Curtea a ținut cont de constatarea că anumite substanțe, cum ar fi cannabisul, cocaina sau metamfetaminele, pot fi identificate în probele biologice chiar și zile sau săptămâni după consumul inițial.

ICCJ a luat în calcul orientarea Curții Constituționale (Decizia nr. 138/2017) conform căreia legiuitorul nu putea stabili o limită minimă de concentrație pentru substanțe psihoactive deoarece acestea diferă foarte mult ca tip și efect, astfel încât s-a ales o formulare generală care permite condamnarea indiferent de cantitatea consumată. Din perspectivă medicală, instanța a remarcat dificultatea obiectivă în stabilirea unor praguri clare și uniforme privind concentrația minimă de substanțe psihoactive care ar putea afecta capacitatea de conducere. Această dificultate derivă din faptul că substanțele psihoactive au efecte diferite asupra organismului, iar sensibilitatea individuală a persoanelor la aceste substanțe variază considerabil.

Aceleași aspecte medicale și științifice sunt acum ignorate în Parlament. „Timing-ul” propunerii legislative despre care vorbim este aproape perfect pentru a descrie dezaprobarea politicienilor care o semnează față de cele decise de Înalta Curte. După un strigăt furios al opiniei publice vizavi de creșterea consumului de droguri în România ultimilor ani, după criticile privind toleranța autorităților în fața cantităților care intră pe teritoriul țării în ultimii ani nesancționate, decizia Înaltei Curți a fost percepută de politicieni ca fiind adevărata problemă, soluția propusă fiind, desigur, toleranță zero față de prezența fie și a unui nanogram de substanță cu efect psihoactiv în organismul uman.

Oamenii se tem de incriminări inutile, pentru consumul de Nurofen și alte medicamente prescrise de medic

Propunerea legislativă în discuție a fost introdusă în Parlament cu setare de urgență - adică va trece mult mai repede prin procedură legislativă decât se trece în mod normal. Reacțiile în fața acestei propuneri sunt însă numeroase: de pildă, există deja peste 230 de opinii trimise inițiatorilor, conform fișei acesteia de la Senat, ceea ce ar trebui să reprezinte pentru inițiatori un puternic semnal de alarmă că ceea ce propun necesită revizuire.

Oamenii sunt îngrijorați pentru dosarele penale pe care le vor avea din cauze care nu au nicio legătură cu consumul de droguri sau substanțe interzise, cel mai frecvent exemplu menționat fiind consumul de Nurofen (care conține codeină); inclusiv pacienții cu diabet sunt îngrijorați. 

(Prin comparație, la proiecte precum cele propuse în Parlament în urma scandalului Nordis nu există nicio opinie transmisă inițiatorilor - ceea ce arată, poate, un sincer dezinteres al opiniei publice față de conținutul acestora.)

Propunerea a fost deja criticată de CSM, care arată parlamentarilor că e greșită direcția în care s-au dus tocmai pentru că ignoră aspectele medicale și științifice. Reacții critice au venit și de la Avocatul Poporului, de la CES și diverse ONG-uri.

Am să redau, mai jos, doar una dintre opiniile trimise parlamentarilor pe marginea acestei propuneri legislative:

Propunerea legislativă care sancționează conducerea sub influența oricărei substanțe psihoactive, fără a face distincție între tratamente medicale esențiale și consumul abuziv de droguri, ridică probleme majore:

1. Discriminarea pacienților care necesită tratament psihotrop În alte țări, de pildă, pacienții cu ADHD au obligația legală să conducă numai dacă își respectă schema de tratament medicamentos. Fără medicamente, capacitatea lor de a conduce este mai slabă, riscând să pună în pericol siguranța rutieră. În România, însă, prin incriminarea nediferențiată a oricărui „consum de substanțe psihoactive”, riscăm să pedepsim aceste persoane pentru simplul fapt că respectă recomandarea medicului. Este irațional și contraproductiv: pacienții vor fi descurajați să își ia medicația, ceea ce sporește cu adevărat riscul de accidente.

2. Necesitatea stabilirii unor praguri cantitative Asemenea alcoolemiei, și în cazul medicamentelor psihoactive trebuie să existe un prag minim de la care se poate considera că persoana e afectată. Simplul fapt că o substanță apare în testele toxicologice nu înseamnă automat că șoferul conduce „sub influență”. Prin analogie, nu se reține infracțiunea de conducere sub influența alcoolului dacă alcoolemia e sub 0,80 g/l. De ce nu am aplica aceeași logică și medicamentelor psihiatrice prescrise legal, în doze terapeutice (anxiolitice, antidepresive, psihostimulante pentru tratamentul ADHD sau antipsihotice)?

3. Evitarea stigmatizării Pacienții cu tulburări psihice (ADHD, depresie, anxietate etc.) pot fi perfect apți să conducă, dacă urmează schema de tratament recomandată. A-i amenința cu închisoarea ori suspendarea dreptului de a conduce pentru simpla prezență a acestor substanțe în sânge e absurd, contrar interesului public și al sănătății mintale. 4. Consultarea specialiștilor Psihiatrii, medicii legiști, toxicologii și asociațiile profesionale au subliniat public că lipsa unor norme clare și diferențiate pentru tratamentele psihiatrice și consumul abuziv de droguri va duce la abuzuri și situații injuste. Este imperios necesar ca legiuitorul să țină cont de aceste opinii medicale, astfel încât legea să sancționeze pericolul real, nu simpla detectare a unei substanțe în organism.

Concluzie – A considera „automată” influența nocivă asupra capacității de a conduce, doar pentru că există un tratament psihoactiv, este eronat și periculos. – Pacienții care au nevoie de medicamente pentru a fi stabili și a conduce în siguranță nu trebuie nici stigmatizați, nici supuși unor sancțiuni penale nejustificate. – Legislația trebuie clarificată prin introducerea unor praguri cantitative și a evaluărilor medico-legale diferite pentru persoanele care își iau corect tratamentul și nu prezintă un pericol pe drumurile publice.

Propunerea legislativă va trece de Parlament, cu siguranță, însă este esențial ca parlamentarii să se asigure că nu vom ajunge iar în paradigma unor dosare penale deschise inutil. Simplele asigurări verbale pe care aceștia le-au dat că acest lucru nu se va întâmpla nu e nici pe departe suficient, iar exemple de reglementări care au făcut mai mult rău decât bine avem destule.

Închei prin a remarca vădita ipocrizie din modul cum e supranumită această propunere: „Fără droguri la volan”. Nimic din cuprinsul acesteia nu ne asigură, în mod obiectiv, că nu se vor mai urca oameni drogați la volan.