Obligatiile bugetare. Data nasterii dreptului de creanta fiscala

Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 11845 din 5 decembrie 2005
Prin sentinta civila nr. 1.295 din 14.11.2005 pronuntata in dosarul nr. 7.283/2005 al Tribunalului Cluj s-a respins actiunea formulata de reclamanta S. C. A. S. A. CLUJ-NAPOCA, in contradictoriu cu parata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a constatat ca in conditiile Legii nr. 190/2004 a fost intocmit raportul de obligatii bugetare in vederea emiterii certificatului de sarcini fiscale al reclamantei pentru ca aceasta sa poata beneficia de dispozitiile legale mentionate anterior. Ulterior, se constata existenta si a altor obligatii fiscale ale reclamantei, parata refuzand eliberarea unui certificat de sarcini fiscale suplimentar, pentru ca, mai apoi, acest act sa poata fi prezentat de catre reclamanta in vederea obtinerii facilitatilor prevazute de Legea nr. 190/2004 in cadrul procesului de privatizare.
S-a aratat in motivarea sentintei ca impotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestatie si s-au evidentiat incidenta dispozitiilor art.43 din Legea nr. 519/2002 si art.38 alin.5 din Legea nr. 133/1999, in baza carora, in mod legal, au fost stabilite obligatiile de plata in sarcina reclamantei.

S-a concluzionat ca aceste obligatii s-au nascut in baza raportului intocmit anterior deciziei de impunere nr. 574/2005, astfel incat pentru aceste obligatii nu s-a putut emite un certificat de sarcini fiscale suplimentar.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, in termen reclamanta.
In motivarea recursului se arata ca in mod gresit s-a apreciat ca cele doua obligatii fiscale s-au nascut doar la momentul constatarii acestora prin raportul de inspectie fiscala si nu la momentul initial al scadentei lor din anii 2000 – 2002, data de la care chiar si organul fiscal a calculat majorarile si penalitatile de intarziere.
S-a invocat de catre reclamanta incidenta disp. art.23 si art.83 Cod pr. fiscala, care stabilesc ca dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care potrivit legii se constituie baza de impunere care le genereaza, baza de impunere care s-a nascut la data nasterii venitului supus impozitarii, respectiv la data efectuarii operatiunii concrete ce a determinat obligatia de plata a impozitului.
S-a apreciat in motivarea recursului ca fapta reclamantei de a nu fi calculat, evidentiat si declarat venitul in vederea impozitarii nu schimba data nasterii obligatiei fiscale care are aceeasi consecinta sub aspectul termenului de la care incep sa curga majorarile si penalitatile de intarziere.
Parata a depus concluzii scrise in care a sustinut apararile formulate in fata instantei de fond precum si cele prezentate in decizia atacata.
Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din urmatoarele considerente.
Potrivit art.1 alin.1 lit. a) – e) din Legea nr. 190/2004, societatile comerciale aflate in proces de privatizare beneficiaza de inlesniri la plata debitelor mentionate in acel act normativ, iar potrivit art.5 alin.1 din acelasi act normativ, sumele ce fac obiectul inlesnirilor la plata sunt stabilite in certificatele de obligatii bugetare eliberate conform prevederilor legale in vigoare pe baza actelor de control.
Invocand disp. Legii nr. 190/2004, reclamanta a fost beneficiara a 3 certificate de obligatii bugetare pentru o anumita perioada, urmand ca mai apoi sa le prezinte institutiilor abilitate sa realizeze aplicarea disp. Legii nr. 190/2004.
Ulterior, s-a constatat ca nu au fost incluse toate obligatii bugetare ale reclamantei, respectiv au fost omise obligatiile fiscale stabilite suplimentar prin raportul de inspectie fiscala din 31.12.2005, respectiv fondul special pentru handicapati stabilit suplimentar precum si impozitul suplimentar datorat bugetului de stat aferent unor venituri din inchirieri obtinute de societate in perioada ianuarie 2000 – 14 august 2002, cu accesoriile aferente. Cu privire la aceste doua obligatii, organul fiscal refuza eliberarea certificatului de obligatii bugetare sustinand ca fata de momentul constatarii acestora, ele nu au caracterul unor obligatii restante fata de bugetul de stat, asa cum cere art.1 alin.1 din Legea nr. 190/2004 ci au caracterul unor obligatii de plata curente, termenul de plata fiind stabilit in conditiile art.108 Cod pr. fiscala.
Asa cum a evidentiat si reclamanta, important a fi determinat in cauza este momentul nasterii acelor obligatii si deci daca au caracterul unor obligatii restante, intrucat art.1 alin.1 se refera la obligatii de plata restante, iar art.5 alin.1 din Legea nr. 190/2004 impune organului fiscal sa inscrie in certificatul fiscal doar obligatiile care intrunesc cerintele art.1 alin.1 lit. a, b si c.
Sub acest aspect, apararea reclamantei referitoare la depasirea competentelor organului fiscal este nejustificata, deoarece din prisma disp. art.5 alin.1, organul fiscal poate include in certificatul de obligatii bugetare doar sumele ce fac obiectul inlesnirilor la plata reglementate de art.1 alin.1 lit. a, b si c, fara ca prin aceasta organul fiscal sa realizeze inlesnirea la plata care poate fi realizata conform Legii nr. 190/2004 doar de catre o alta autoritate.
In privinta obligatiilor bugetare se constata ca sunt incidente disp. art.23 C. pr. fiscala indicate si de catre parata si care arata ca dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care se constituie baza de impunere care le genereaza.
Fata de natura impozitelor datorate se poate constata ca baza de impunere a fost generata la momentul initial al realizarii operatiunii tehnico-materiale ce a determinat nasterea impozitului, respectiv emiterea facturii pentru veniturile obtinute din inchirieri sau lunar pentru nerespectarea disp. Legii nr. 519/2002 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap.
Termenele de plata prevazute in art.108 C. pr. fiscala nu trebuie confundate in acest caz cu termenul de scadenta a obligatiei bugetare datorata si care, asa cum s-a constatat si in speta, a fost depasit ca urmare a neachitarii debitelor la momentele initiale de nastere a obligatiei, in functie de natura concreta a fiecarei obligatii de plata (lunar sau data emiterii facturii).
Art.108 alin.2 C. pr. fiscala se refera chiar la obligatiile fiscale principale si obligatiile fiscale accesorii, permitand concluzia ca la termenul de plata stabilit potrivit art.108 alin.2 sunt deja scadente si obligatii fiscale accesorii ( penalitati si dobanzi), concluzie ce nu ar putea fi permisa in ipoteza in care s-ar aprecia ca dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa s-a nascut doar ulterior, in momentul constatarii sau chiar de la data termenului de plata prev. de art.108 C. pr. fiscala.
In consecinta, fata de cele mentionate anterior, in temeiul art.304 pct.9 C. pr. civ. se va admite recursul formulat si se va dispune modificarea hotararii atacate in sensul admiterii actiunii si anularii deciziei nr. 125 din 22.08.2005 emisa de catre parata.
De asemenea, se va dispune anularea partiala a deciziei de impunere fiscala nr. 574/BCF/6.06.2005 in sensul excluderii obligatiilor bugetare reprezentand contributie la fondul special pentru handicapati precum si impozitul suplimentar datorat bugetului de stat aferent unor venituri din inchirieri obtinute de catre reclamanta in perioada ianuarie 2000 – 14 august 2004, urmand ca parata sa emita un certificat de sarcini fiscale suplimentar in care sa cuprinda si obligatiile bugetare stabilite suplimentar in raportul de inspectie fiscala nr. 29.610/2.06.2005 in ceea ce priveste fondul special pentru handicapati si impozitul aferent unor venituri din inchirieri, cu accesoriile acestora.