Hotararea Curtii in cauza C-347/04

Reglementarea germana privind deductibilitatea pierderilor suferite cu titlu de amortizari ale valorii participatiilor detinute in filiale restrange libertatea de stabilire

Restrictia nefiind justificata, nu este compatibila cu dreptul comunitar

Legea germana privind impozitul pe venit (Einkommensteuergesetz)1 prevede ca o societate-mama stabilita in Germania isi poate deduce din profitul impozabil pierderile pe care le-a suferit cu titlu de amortizari ale valorii participatiilor detinute in filiale stabilite in Germania.

In schimb, pierderile de aceeasi natura rezultate din participatiile detinute in filiale stabilite intr-un alt stat membru, sunt deductibile numai in cazul in care aceste filiale ar produce ulterior venituri pozitive de aceeasi natura sau daca desfasoara o activitate de natura comerciala.

ITS Reisen, societate germana de turism, are o filiala in Tarile de Jos. In bilanturile anuale pe 1993 si 1994, ITS Reisen a procedat la amortizari ale valorii participatiei sale in filiala olandeza, pe care a vrut sa le ia in calcul, cu titlu de pierderi, pentru determinarea profitului sau impozabil in Germania.

Intrucat Finanzamt Köln-Mitte (autoritatea fiscala germana) i-a refuzat luarea in calcul a pierderilor legate de amortizarile respective, Rewe Zentralfinanz eG, avand-cauza al ITS Reisen, a introdus o actiune in fata lui Finanzgericht Köln. Acest organ jurisdictional a adresat o intrebare preliminara Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene cu privire la compatibilitatea cu dreptul comunitar a normelor germane aplicabile la data faptelor, referitoare la deductibilitatea pierderilor suferite de societatile-mama germane cu titlu de amortizari ale valorii participatiilor detinute in filiale.

In hotararea sa de astazi, Curtea constata, in primul rand, ca reglementarea germana constituie o restrictie la libertatea de stabilire. Intr-adevar, aceasta reglementare opereaza o diferenta de tratament fiscal intre societatile-mama, dupa cum pierderile acestora provin din amortizari ale valorii participatiilor detinute intr-o filiala rezidenta sau intr-o filiala nerezidenta. Aceasta le descurajeaza asadar sa infiinteze filiale in alte state membre.

In continuare, Curtea examineaza daca aceasta restrictie este justificata.

Curtea subliniaza in special ca o diferenta de tratament fiscal intre societatile-mama rezidente, dupa cum au sau nu filiale in strainatate, nu s-ar putea justifica prin simplul fapt ca acestea au decis sa desfasoare activitati economice intr-un alt stat membru, in care statul de rezidenta nu isi poate exercita competenta fiscala.

In plus, Curtea respinge argumentul guvernului german cu privire la riscul dublei luari in calcul a pierderilor suferite in strainatate. Aceasta subliniaza ca intrucat pierderile in cauza sunt suportate de societatea-mama, nu sunt luate in calcul decat in ceea ce o priveste, astfel incat luarea in calcul distincta, pe de o parte, a acestor pierderi suferite de societatea-mama si, pe de alta parte, a pierderilor suferite de filialele straine, nu poate fi calificata sub nici o forma drept dubla luare in calcul a acelorasi pierderi.

Curtea subliniaza ca reglementarea germana care vizeaza in general orice situatie in care filialele sunt stabilite in afara Germaniei si care nu raspunde asadar cerintei legate de obiectivul specific al luptei impotriva aranjamentelor financiare pur artificiale, nu se poate fi justifica prin riscul de evaziune fiscala.

In fine, Curtea constata ca in legislatia germana nu exista nici o legatura intre deductibilitatea, in ce priveste societatea-mama rezidenta, a pierderilor rezultate din amortizari ale valorii participatiilor detinute in filiale si exonerarea fiscala in Germania, in temeiul conventiilor de evitare a dublei impuneri, a dividendelor percepute de la filialele straine. In absenta unei astfel de legaturi, argumentul guvernului german rezultat din necesitatea de a mentine coerenta fiscala nu poate fi acceptat pentru a justifica restrictia in cauza.

Avand in vedere totalitatea acestor considerente, Curtea hotaraste ca restrictia germana la libertatea de stabilire nu este justificata.


Document neoficial, destinat presei, care nu angajeaza raspunderea Curtii de Justitie.

Limbi disponibile: ES CS DE EL EN FR IT HU NL PL RO SK

Textul integral al hotararii este disponibil la adresa internet a Curtii
http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-347/04.
In general, acesta poate fi consultat incepand din ziua pronuntarii, de la orele 12 CET.

Pentru informatii suplimentare, va rugam sa il contactati pe Balázs Lehóczki
Tel: (00352) 4303 5499 Fax: (00352) 4303 2028. 

Nota AvocatNet: Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica