Procedura stabilirii din oficiu a obligatiilor fiscale

Referitor la noile prevederi ale Codului de Procedura Fiscala, Compartimentul de Relatii Mass-Media va transmite urmatoarele precizari:

Potrivit Codului de procedura fiscala aprobat prin Ordonanta Guvernului nr.92/2003, republicata, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc, potrivit prevederilor Codului fiscal si Codului de procedura fiscala, republicat, prin declaratie fiscala sau prin decizie emisa de organul fiscal.

Domnul Neculae Plaiasu, Secretar de Stat Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) a aratat ca “declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal si la termenele stabilite de acesta la registratura organului fiscal competent sau la posta prin scrisoare recomandata. Totodata, declaratia fiscala poate fi transmisa de catre contribuabil prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta potrivit procedurii care se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.

Nerespectarea obligatiei de a depune la termen declaratiile fiscale are ca si consecinta, pe langa sanctiunea cu amenda, si posibilitatea organului fiscal de a proceda la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere.”

Procedura stabilirii din oficiu a obligatiilor fiscale, astfel cum aceasta este reglementata de Codul de procedura fiscala, presupune o actiune prealabila a organului fiscal de notificare a contribuabilului cu privire la faptul neconformarii cu prevederile legale de depunere a declaratiei fiscale.

In acest sens, art.80 din Codul de procedura fiscala, prevede ca stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la data comunicarii notificarii sus mentionate. Ca urmare, prin actiunea notificarii, legiuitorul acorda contribuabilului inca o posibilitate pentru ca acesta sa-si indeplineasca obligatia de depunere a declaratiei fiscale.

“La estimarea bazelor de impunere”, a continuat domnul Neculae Plaiasu, “organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale in cazul in speta, luand in considerare pretul de piata al tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si informatii si documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar in lipsa acestora, se vor avea in vedere datele si informatiile detinute despre contribuabilii cu activitati similare.

Pe baza constatarilor facute prin estimarea bazei de impunere, organul fiscal calculeaza impozitul datorat prin aplicarea cotelor de impunere prevazute de legislatia in vigoare si emite decizia de impunere.”

Codul de procedura fiscala, reglementeaza si posibilitatea corectarii impozitului stabilit din oficiu de catre organul fiscal competent  si anume:
a) la data depunerii efective de catre contribuabil a declaratiei fiscale;
b) la data efectuarii unei inspectii fiscale care se desfasoara pentru obligatia de plata care a fost stabilita din oficiu.

Totodata, mentionam si faptul ca estimarea bazelor de impunere poate avea loc si in situatii cum sunt:
a) declaratiile fiscale prezentate de contribuabil nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere;
b) contribuabilul refuza sa colaboreze la stabilirea starii de fapt fiscale, inclusiv situatiile in care contribuabilul obstructioneaza sau refuza actiunea de inspectie fiscala;
c) contribuabilul nu conduce evidenta contabila sau fiscala;
d) cand au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative privind operatiunile producatoare de venituri iar contribuabilul nu si-a indeplinit obligatia de refacere a acestora.

In aceste situatii, procedura notificarii prealabile nu este aplicabila, organul fiscal fiind in drept sa procedeze la estimarea bazelor de impozitare in urma constatarii situatiilor in care baza de impozitare nu poate fi probata de contribuabil in conditiile legii, si anume prin prezentarea evidentelor contabile si a documentelor justificative sau in situatiile in care organul fiscal probeaza ca acestea nu reflecta realitatea.