Noutati privind cadrul legal al executarii silite

Reforma in domeniul justitiei s-a concretizat inclusiv prin crearea unui cadru juridic in masura sa asigure un climat favorabil dezvoltarii unor relatii de afaceri si unui mediu investitional in perfecta concordanta cu cerintele pietei europene.

In acest cadru, se inscriu si ultimele noutati legislative instituite prin Legea nr. 459/2006 – privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, acestea vizand in principal materia executarii silite, legiuitorul apreciind utila interventia sa, in vederea accelerarii procedurilor executionale in scopul protejarii intereselor creditorului de buna-credinta.


Cadrul legislativ existent pana la interventia noilor modificari, desi satisfacator din punctul de vedere al ansamblului mijloacelor procedurale aflate la indemana creditorului, conducea, uneori, in practica, la situatii in care legea nu era in masura sa asigure intotdeauna obtinerea rezultatelor pentru care fusesera instituite normele legale, legislatia permitand partii de rea-credinta sa utilizeze dispozitiile procesurale in vederea intarzierii sau chiar a impiedicarii realizarii activitatii de recuperare a creantei si de indestulare a creditorului.

Cu alte cuvinte, noile modificari incearca sa asigure un cadru legal suficient de riguros in materia executarii silite, de natura a permite, pe de o parte, creditorului sa beneficieze de o procedura mult simplificata, care se poate circumscrie intr-un mod mai eficient principiului celeritatii, iar, pe de alta parte, de a sanctiona o eventuala atitudine abuziva si/sau de rea-credinta din partea debitorului precum si a responsabiliza in plan procedural organul de executare.

Concret, elementele de noutate care au completat/modificat materia executarii silite pot fi rezumate prin cateva linii directoare, si anume:

(i) accelerarea procedurilor executionale atat din perspectiva initierii acestora, cat si sub aspectul posibilitatilor de recuperare efectiva a creantei.

Sub acest aspect, una dintre modalitatile prin care legiuitorul a inteles sa simplifice procedura de executare silita este data de modificarea dispozitiilor art. 3.731 prin care a fost inlaturata interventia instantei de judecata in faza de declansare a procedurilor de recuperare a creantei prin eliminarea necesitatii obtinerii incuvintarii executarii silite.

Inlaturarea acestei proceduri prealabile urmaririi efective a debitorului are ca efect imediat o celeritate sporita, manifestata prin limitarea perioadei in care executorul judecatoresc avea posibilitatea sa procedeze la realizarea obligatiei prevazute in titlul executoriu in modalitatile prevazute de lege.

In acelasi sens sunt si modificarile aduse art. 3.741, prin care se inlatura cerinta investirii cu formula executorie in ceea ce priveste inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu.


Astfel, creditorul este in masura sa procedeze la punerea in executare a titlului sau executoriu reprezentat de un astfel de inscris fara a mai fi supus verificarii de catre instanta de judecata.

Pe aceeasi linie a simplificarii procedurii se inscriu si modificarile/completarile aduse articolelor 3.711, 402, 404, 431, 506 etc., toate aceste elemente intregind cadrul legal existent si asigurand, totodata, o procedura semnificativ imbunatatita sub aspectul timpului necesar realizarii executarii.

In acest sens, se observa ca prin modificarile anterior enuntate se asigura dreptul creditorului de a incerca sa isi recupereze creanta „simultan si succesiv“, prin oricare din modalitatile prevazute de lege, creditorul avand posibilitatea de a uza in acelasi timp de toate formele de executare instituite de Codul de procedura civila, in scopul finalizarii procedurii de executare prin modalitatea in care va obtine cat mai rapid indestularea creantei sale.

Totodata, se observa ca toate aceste modificari/completari ale normelor care reglementeaza materia executarii silite asigura, pe langa celeritatea procedurii anterior amintite, si largirea cadrului executional pe anumite segmente.

Exemplificam in acest sens dispozitiile art. 431 alin. 3, prin care se introduce posibilitatea executorului de a proceda cu acordul ambelor parti, la valorificarea bunurilor urmarite prin vanzare directa cumparatorului care ofera cel putin pretul stabilit potrivit art. 439 alin. 1.

(ii) instituirea unor masuri de protectie suplimentara a creditorului in cadrul si pe parcursul procedurii de executare silita.

Se observa, sub acest aspect, preocuparea legiuitorului pentru suplimentarea mijloacelor de protectie a creditorului prin introducerea unor reglementari de natura a-l proteja atat impotriva unei eventuale conduite abuzive si/sau de rea-credinta a debitorului urmarit, cat si in eventualitatea unei conduite improprii a executorului judecatoresc.

Din aceasta perspectiva, modificarile privesc elemente ca: actualizarea sumei in raport de rata inflatiei fata de cursul de schimb al monedei in care se face plata, momentul de la care este posibila actualizarea sumelor urmarite (art. 3.712 alin. 3), protejarea intereselor creditorului cu privire la patrimoniul debitorului urmarit inclusiv in perioada suspendarii executarii silite (art. 457 alin. 2), inopozabilitatea fata de creditorul urmaritor a tuturor drepturilor reale ce s-ar putea inscrie in cartea funciara dupa notarea somatiei (art. 497 alin. 4) etc.


Sintetizand, se observa ca intentia legiuitorului in aceasta privinta a fost una ferma, si anume aceea de spori garantiile necesare creditorului in vederea crearii unui cadru riguros in ceea ce priveste executarea raporturilor obligationale in aceasta materie.

Totodata, tot ca o masura de protectie a creditorului se inscriu si dispozitiile nou-introduse referitoare la raspunderea materiala a organului de executare, care dau posibilitatea creditorului de a solicita instantei de judecata obligarea executorului atat la plata unei amenzi civile, cat si la plata de despagubiri pentru prejudiciile cauzate ca urmare a refuzului nejustificat de a incepe executarea silita sau de a indeplini un act de executare.

In concluzie, desi nu se poate sustine ca modificarile si elementele de noutate introduse prin Legea nr. 459/2006 – privind modificarea si completarea Codului de procedura civila sunt de natura a acoperi toata problematica si cazuistica incidenta in materia executarii silite, totusi reprezinta un progres necesar in vederea armonizarii legislatiei interne cu cea a Uniunii Europene.


Din aceasta perspectiva, trebuie avut in vedere ca in prezent Directivele Consiliului Europei joaca un rol foarte important in procesul de legiferare al Romaniei, efortul concretizandu-se in toate domeniile dreptului, prin implementarea acquis-ului comunitar de natura a asigura crearea pietei unice si respectarea celor patru libertati fundamentale: libertatea serviciilor, a capitalurilor, libera circulatie a marfurilor si a lucrarilor.

Octavian R.I.C. Popescu, Avocat colaborator senior, societatea de avocatura „Musat si Asociatii“
www.revistabilant.ro