Obligatiile angajatorilor in legatura cu sanatatea si securitatea in munca

 Din pacate insa, deseori restrictiile impu-se prin legislatie au exercitat o presiune asupra angajatorilor si au condus in practica la o inflexibilitate in aprecierea cu obiectivitate a cazurilor in care au fost respectate sau, din contra, s-a impus atragerea raspunderii angajatorului pentru incalcarea obligatiilor privind asigurarea conditiilor de securitate si sanatate a angajatilor.
Recent, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a sanctionat aceasta rigurozitate si a largit sfera de interpretare a cazurilor de apreciere a obligatiei angajatorului de a realiza un sistem eficient care sa asigure securitatea si sanatatea lucratorilor in ceea ce priveste activitatea desfasurata. 

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) s-a pronuntat, pe 14.06.2007, in cauza C-127/05, Comisia Comunitatilor Europene vs Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, si a hotarat respingerea actiunii Comisiei indreptata impotriva clauzei -realizabil in mod rezonabil continuta in legislatia britanica referitoare la sanatatea si securitatea lucratorilor. In Regatul Unit, sanatatea si securitatea lucratorilor sunt reglementate de Health and Safety at Work Act 1974. Potrivit acestui act normativ, fiecare angajator este obligat sa le asigure tuturor lucratorilor sai sanatatea, securitatea si confortul la locul de munca „in masura in care acest lucru e realizabil in mod rezonabil. 

Pentru a decide respingerea actiunii formulate de Comisie, CJCE a stabilit ca desi angajatorul este subiectul caruia ii revine obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor la locul de munca, chestiunea reglementarii raspunderii angajatorului e lasata in sarcina statelor membre, in temeiul datoriei acestora de a lua masurile necesare pentru a garanta aplicarea si eficacitatea dreptului comunitar, cu atat mai mult cu cat angajatorul nu poate fi supus unei raspunderi independente de culpa in cazul unor accidente.

Raspunderea juridica patrimoniala
Persoanele juridice si persoanele fizice raspund patrimonial potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca. In cazul in care angajatorul refuza sa-l despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente. Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei. 

In ceea ce priveste raspunderea utilizatorului fata de salariatul temporar pentru prejudiciile produse acestuia in timpul indeplinirii misiunii, Guvernul a adoptat recent o hotaråre (in sedinta din 6.06.2007, conform unui comunicat al acestuia), hotarare ce stabileste masuri suplimentare de protectie in domeniul securitatii si sanatatii pentru salariatii incadrati in baza unui contract individual de munca pe durata determinata si pentru salariatii temporari incadrati la agenti de munca temporara, stabilind raspunderea utilizatorului, pe parcursul misiunii, pentru asigurarea securitatii si sanatatii salariatului temporar. 

De asemenea, noua hotarare adoptata de Guvern reglementeaza aspectele care asigura salariatilor incadrati in baza unui contract individual de munca pe durata determinata si salariatilor temporari incadrati la agenti de munca temporara aceleasi conditii de munca de care beneficiaza si ceilalti salariati, in domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca.
Pot fi mentionate drept fapte ilicite ale angajatorului, susceptibile sa atraga raspunderea patrimoniala a acestuia, urmatoarele: impiedicarea accesului salariatului la munca, concedierea nelegala a salariatului, neplata sau intarzierea platii salariilor. De asemenea, savarsirea de catre angajator a unui act discriminator care produce prejudicii salariatului antreneaza raspunderea patrimoniala a angajatorului.
In ceea ce priveste evaluarea pagubei, aceasta se poate efectua in trei modalitati: pe cale judecatoreasca (evaluare judiciara), prin lege (evaluare legala) si prin acordul partilor (evaluare conventionala).

Exceptii de la lege
Legea nr. 319/2006, prin care se stabilesc atat principiile generale aplicabile, cat si obligatiile angajatorului si angajatului in asigurarea securitatii si sanatatii muncii, se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private. Exceptie de la domeniul de aplicare sunt cazurile in care e vorba de particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si cele pentru realizarea masurilor de protectie civila.

Categorii de obligatii:

(I) Obligatiile generale ale angajatorilor
Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca, iar daca acesta apeleaza la servicii externe nu e exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu.
In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia de a lua masurile necesare pentru:
-asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
-prevenirea riscurilor profesionale; 
- informarea si instruirea lucratorilor; 
- asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

(II) Servicii de prevenire si protectie
Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati.

(III) Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminent
Sunt stabilite in sarcina angajatorului urmatoarele obligatii: 
- sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptarea naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;
-sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri. 

(IV) Informarea lucratorilor
Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca informatiile necesare privind riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si de protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii.

(V) Consultarea si participarea lucratorilor
Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in munca. Acest lucru implica consultarea lucratorilor, dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri, participarea echilibrata.

(VI) Instruirea lucratorilor
Este prevazuta in sarcina angajatorului obligatia de a asigura conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:
- la angajare;
- la schimbarea locului de munca sau la transfer;
- la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
-la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
- la executarea unor lucrari speciale.

Madalina Tirdei, Avocat
Departamentul Litigii si Arbitraj VOICU & FILIPESCU, Societate civila de avocati