Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale

Regulamentul (CE) NR. 864/2007 al Parlamentului European si al Consiliului
din 11 iulie 2007 

privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale ("Roma II") 

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 61 litera (c) si articolul 67,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
hotarand in conformitate cu procedura prevazuta in articolul 251 din tratat [2] avand in vedere textul comun adoptat de Comitetul de conciliere la 25 iunie 2007,

intrucat:

(1) Comunitatea si-a stabilit obiectivul de a mentine si de a dezvolta un spatiu de libertate, securitate si justitie. Pentru stabilirea progresiva a unui astfel de spatiu, Comunitatea trebuie sa adopte masuri cu impact transfrontalier privind cooperarea judiciara in materie civila, in masura necesara asigurarii unei bune functionari a pietei interne.

(2) Conform articolului 65 litera (b) din tratat, aceste masuri trebuie sa le includa si pe cele care promoveaza compatibilitatea normelor privind conflictul de legi si de competente, aplicabile in statele membre.

(3) Consiliul European intrunit la Tampere la 15 si 16 octombrie 1999 a sustinut principiul recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti si a altor hotarari ale autoritatilor judiciare, ca fundament al cooperarii judiciare in materie civila, si a invitat Consiliul si Comisia sa adopte un program de masuri in vederea punerii in aplicare a principiului recunoasterii reciproce.

(4) La 30 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat un program de masuri comun al Comisiei si al Consiliului, destinat punerii in aplicare a principiului recunoasterii reciproce a hotararilor in materie civila si comerciala [3]. Programul descrie masurile privind armonizarea normelor care reglementeaza conflictul de legi ca facilitand recunoasterea reciproca a hotararilor.

(5) Programul de la Haga [4], adoptat de Consiliul European la 5 noiembrie 2004, a solicitat sa se continue in mod activ lucrarile privind normele care reglementeaza conflictul de legi privind obligatiile necontractuale ("Roma II").

(6) Pentru buna functionare a pietei interne este necesar ca normele statelor membre care reglementeaza conflictul de legi sa desemneze aceeasi lege nationala, indiferent de tara careia ii apartine instanta in fata careia a fost depusa actiunea, in scopul imbunatatirii previzibilitatii rezultatului litigiilor, a certitudinii privind dreptul aplicabil si a liberei circulatii a hotararilor.

(7) Domeniul de aplicare material si dispozitiile prezentului regulament ar trebui sa fie conforme cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala [5] ("Bruxelles I") si instrumentele privind legea aplicabila obligatiilor contractuale.

(8) Prezentul regulament se aplica indiferent de natura instantei sesizate.

(9) Reclamatiile rezultand din acta iure imperii ar trebui sa includa reclamatiile impotriva functionarilor care actioneaza in numele statului si raspunderea pentru actele emise de autoritatile publice, inclusiv raspunderea persoanelor numite in functii de demnitate publica. In consecinta, aceste cazuri ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(10) Relatiile de rudenie includ filiatia, casatoria, afinii si rudele colaterale. Relatiile ale caror efecte sunt comparabile cu cele ale casatoriei si ale altor relatii de rudenie, mentionate la articolul 1 alineatul (2), trebuie interpretate in conformitate cu legislatia statului membru in care este sesizata instanta.

(11) Conceptul de obligatie necontractuala difera de la un stat membru la altul. In consecinta, in sensul prezentului regulament, obligatia necontractuala trebuie inteleasa ca un concept autonom. Normele privind conflictul de legi continute in prezentul regulament ar trebui sa reglementeze, de asemenea, obligatiile necontractuale rezultate din raspunderea obiectiva.

(12) Legea aplicabila ar trebui sa reglementeze de asemenea situatia persoanelor care raspund delictual.

(13) Aplicarea unor norme uniforme, indiferent de legea desemnata, poate evita riscul de a se produce denaturari ale concurentei intre justitiabili la nivel comunitar.

(14) Cerinta de a asigura securitatea juridica si necesitatea de a face dreptate in cazuri individuale reprezinta elemente esentiale ale unui spatiu de justitie. Prezentul regulament prevede punctele de legatura considerate a fi cele mai potrivite pentru a atinge aceste obiective. Prin urmare, prezentul regulament prevede o norma generala dar si norme speciale, iar in anumite cazuri, o "clauza derogatorie" care permite o exceptie de la aceste norme atunci cand este clar din toate circumstantele cazului ca fapta ilicita are in mod evident o legatura mai puternica cu o alta tara. Acest set de norme creeaza astfel un cadru flexibil al normelor privind conflictul de legi. De asemenea, acesta permite instantei sesizate sa trateze fiecare cauza in parte in mod corespunzator.

(15) Principiul lex loci delicti commissi reprezinta solutia de baza privind obligatiile necontractuale in cvasi-totalitatea statelor membre, dar exista diferente in ceea ce priveste punerea in practica a principiului, in cazul in care punctele de legatura in cauza provin din mai multe tari. Aceasta situatie produce insecuritate in ceea ce priveste legea aplicabila.

(16) Normele uniforme ar trebui sa sporeasca previzibilitatea hotararilor judecatoresti si ar asigura un echilibru rezonabil intre interesele persoanei a carei raspundere este invocata si cele ale persoanei care a suferit un prejudiciu. O legatura cu tara in care s-a produs prejudiciul direct (lex loci damni) creeaza un echilibru acceptabil intre interesele persoanei a carei raspundere este invocata si cele ale persoanei care a suferit prejudiciul si reflecta in acelasi timp abordarea moderna asupra raspunderii civile si dezvoltarea sistemelor de raspundere obiectiva.

(17) Legea aplicabila se stabileste in functie de locul in care se produce prejudiciul, indiferent de tara sau tarile in care ar putea aparea efectele lor indirecte. In consecinta, in cazul unor vatamari corporale sau daune asupra bunurilor, tara in care se produce prejudiciul trebuie sa fie tara in care s-au produs vatamarea si respectiv daunele asupra bunurilor.

(18) Norma generala in sensul prezentului regulament ar trebui sa fie lex loci damni, prevazuta la articolul 4 alineatul (1). Articolul 4 alineatul (2) ar trebui vazut ca o exceptie de la acest principiu general, care creeaza o legatura particulara in cazul in care partile isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara. Articolul 4 alineatul (3) trebuie inteles ca o "clauza derogatorie" de la dispozitiile articolului 4 alineatele (1) si (2), atunci cand reiese clar, din toate circumstantele cauzei, ca fapta ilicita are in mod evident legaturi mai stranse cu o alta tara.

(19) Ar trebui elaborate norme specifice pentru anumite fapte ilicite in cazul in care nu se poate obtine un echilibru acceptabil intre interesele aflate in joc prin aplicarea normei generale.

(20) Norma de conflict de legi in materie de raspundere pentru produse defectuoase ar trebui sa indeplineasca obiectivele de impartire echitabila a riscurilor inerente unei societati moderne de inalta tehnologie, de protejare a sanatatii consumatorilor, de stimulare a inovatiilor, de asigurare a unei concurente loiale si de facilitare a comertului. Crearea unui sistem de factori interconectati "in cascada" reprezinta, alaturi de clauza previzibilitatii, o solutie echilibrata cu privire la aceste obiective. Primul element de luat in considerare este legislatia tarii in care persoana care a suferit prejudiciul si-a avut resedinta obisnuita in momentul producerii prejudiciului, in conditiile in care produsul a fost comercializat in tara respectiva. Celelalte elemente ale cascadei apar daca produsul nu a fost comercializat in tara respectiva, fara a se aduce atingere articolului 4 alineatul (2) si independent de posibilitatea unei legaturi evident mai stranse cu o alta tara.

(21) Norma speciala prevazuta la articolul 6 nu reprezinta o exceptie de la norma generala prevazuta la articolul 4 alineatul (1), ci mai degraba o clarificare a acesteia. In materie de concurenta neloiala, norma de conflict de legi trebuie sa protejeze concurentii, consumatorii si publicul larg si sa garanteze o functionare corecta a economiei de piata. Legatura cu legislatia tarii in care sunt sau pot fi afectate relatiile concurentiale sau interesele colective ale consumatorilor permite, in general, indeplinirea acestor obiective.

(22) Obligatiile necontractuale care decurg din restrangeri ale concurentei, prevazute la articolul 6 alineatul (3), ar trebui sa includa incalcari atat ale dreptului national cat si ale dreptului comunitar in materie de concurenta. Legea aplicabila acestor obligatii necontractuale ar trebui sa fie legea tarii in care piata este sau poate fi afectata. In cazul in care piata este sau poate fi afectata in mai multe tari, reclamantul ar trebui sa poata alege, in anumite circumstante, sa isi intemeieze actiunea pe legea instantei sesizate.

(23) In sensul prezentului regulament, notiunea de restrangere a concurentei ar trebui sa includa interdictia acordurilor intre intreprinderi, a deciziilor luate de asociatii de intreprinderi si a practicilor concertate care au ca obiect sau ca efect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei intr-un stat membru sau pe piata interna, precum si interdictia abuzului de pozitie dominanta intr-un stat membru sau pe piata interna, in cazul in care astfel de acorduri, decizii, practici concertate sau abuzuri sunt interzise in temeiul articolelor 81 si 82 din tratat sau prin legislatia unui stat membru

(24) Prin notiunea de "dauna adusa mediului" ar trebui sa se inteleaga schimbarea negativa a unei resurse naturale, cum ar fi apa, aerul sau solul, deteriorarea unei functii indeplinite de acea resursa in beneficiul unei alte resurse naturale sau al publicului, sau deteriorarea variabilitatii intre organismele vii.

(25) Cu privire la prejudiciile aduse mediului, articolul 174 din tratat, care stipuleaza ca trebuie sa existe un nivel ridicat de protectie, conform principiului precautiei si principiului actiunii preventive, principiului prioritatii actiunilor corective la sursa si principiului poluatorul plateste, justifica pe deplin folosirea principiului discriminarii in favoarea persoanei care a suferit prejudiciul. Conditiile in care o persoana care solicita despagubiri poate sa aleaga legea aplicabila ar trebui stabilite in conformitate cu dreptul statului membru in care este sesizata instanta.

(26) In ceea ce priveste incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala, ar trebui mentinut principiul universal recunoscut al lex loci protectionis. In sensul prezentului regulament, notiunea "drepturi de proprietate intelectuala" trebuie interpretata ca insemnand, de exemplu, drepturi de autor, drepturi conexe, dreptul sui generis la protectia bazelor de date si drepturi de proprietate industriala.

(27) Conceptul exact de actiune sindicala, ca de exemplu dreptul la greva sau greva patronala, difera de la un stat membru la altul si este reglementat de normele interne ale fiecarui stat membru. Prin urmare, prezentul regulament stabileste, ca principiu general, aplicabilitatea legii tarii in care se recurge la actiunea sindicala, cu scopul de a proteja drepturile si obligatiile lucratorilor si ale angajatorilor.

(28) Norma speciala cu privire la actiunea sindicala prevazuta la articolul 9 nu aduce atingere conditiilor referitoare la exercitarea acestui drept in conformitate cu legea nationala si nu aduce atingere nici statutului juridic al sindicatelor sau al organizatiilor reprezentative ale lucratorilor, astfel cum este prevazut in legislatiile statelor membre.

(29) Ar trebui elaborate norme speciale pentru situatiile in care prejudiciul rezulta dintr-un act care nu constituie o fapta ilicita, ca de exemplu imbogatirea fara justa cauza, negotiorum gestio (gestiunea de afaceri) si culpa in contrahendo.

(30) In sensul prezentului regulament, culpa in contrahendo este un concept autonom care nu ar trebui interpretat in mod necesar in sensul legislatiei nationale. Acesta ar trebui sa includa nerespectarea obligatiei de informare si intreruperea negocierilor contractuale. Articolul 12 include numai obligatiile necontractuale care au legatura directa cu intelegerile la care se ajunge inainte de semnarea unui contract. Aceasta inseamna prin urmare ca, daca o persoana este vatamata corporal in timpul negocierii unui contract, ar trebui sa fie aplicabile dispozitiile articolului 4 sau alte dispozitii relevante ale prezentului regulament.

(31) Pentru a respecta principiul autonomiei partilor si pentru a spori securitatea juridica, ar trebui sa li se permita partilor sa aleaga legea aplicabila unei obligatii necontractuale. Aceasta alegere ar trebui sa fie expresa sau sa reiasa cu un grad rezonabil de certitudine din circumstantele cazului. Atunci cand constata existenta acordului, instanta trebuie sa respecte intentiile partilor. Partile defavorizate ar trebui protejate prin impunerea anumitor conditii cu privire la aceasta alegere.
#PAGEBREAK#
(32) Consideratiile de interes public justifica acordarea posibilitatii instantelor statelor membre de a aplica, in situatii exceptionale, anumite exceptii justificate de ratiuni de ordine publica si de anumite dispozitii imperative derogatorii. In special, aplicarea unei prevederi a legii desemnate de prezentul regulament, care ar avea efectul de a acorda daune-interese non-compensatorii excesive cu caracter exemplificativ sau punitiv, poate fi considerata ca fiind contrara ordinii publice a instantei competente, in functie de circumstantele cazului si de ordinea juridica a statului membru in care este sesizata instanta.

(33) In conformitate cu reglementarile nationale aplicabile pentru despagubirile acordate victimelor accidentelor rutiere, in cazul in care accidentul are loc in alt stat decat cel in care victima isi are resedinta obisnuita, la cuantificarea despagubirilor pentru vatamarile corporale instanta sesizata ar trebui sa ia in considerare toate circumstantele relevante referitoare la fiecare victima in parte la momentul respectiv si, in special, prejudiciul real si costurile tratamentului medical si de recuperare ulterior.

(34) Pentru a se crea un echilibru acceptabil intre parti, trebuie luate in considerare in mod corespunzator normele de siguranta si comportament aplicabile in tara in care s-a comis faptul cauzator de prejudicii, chiar si in cazul in care obligatia necontractuala este reglementata de legea altei tari. Notiunea "norme de siguranta si comportament" trebuie interpretata ca facand referire la toate reglementarile care au legatura cu siguranta si comportamentul, inclusiv, de exemplu, normele privind siguranta circulatiei in cazul unui accident rutier.

(35) Trebuie evitata situatia in care normele privind conflictul de legi sunt dispersate sub forma mai multor instrumente si in care exista diferente intre aceste norme. Cu toate acestea, prezentul regulament nu exclude posibilitatea includerii in dispozitiile dreptului comunitar a normelor care reglementeaza conflictul de legi privind obligatiile necontractuale, in anumite materii.

Prezentul regulament nu trebuie sa aduca atingere aplicarii altor instrumente prin care se stabilesc dispozitii menite sa contribuie la functionarea corecta a pietei interne, in masura in care acestea nu pot fi aplicate in coroborare cu legea desemnata prin normele prezentului regulament. Aplicarea dispozitiilor legii desemnate ca fiind aplicabila in temeiul prezentului regulament nu ar trebui sa restranga libera circulatie a bunurilor si serviciilor, astfel cum este reglementata de dreptul comunitar cum ar fi Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna ("Directiva privind comertul electronic") [6].

(36) Respectarea angajamentelor internationale asumate de statele membre impune ca prezentul regulament sa nu aduca atingere conventiilor internationale la care unul sau mai multe state membre sunt parti la momentul adoptarii prezentului regulament. Pentru ca aceste norme sa fie mai accesibile, Comisia ar trebui sa publice lista conventiilor relevante in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe baza informatiilor furnizate de statele membre.

(37) Comisia va face o propunere Parlamentului European si Consiliului cu privire la procedurile si conditiile in conformitate cu care statele membre vor putea negocia si incheia, in nume propriu, acorduri cu tari terte, in cazuri particulare si exceptionale, privind aspecte sectoriale, continand dispozitii referitoare la legea aplicabila obligatiilor necontractuale.

(38) Avand in vedere ca obiectivul prezentului regulament nu poate fi indeplinit in suficienta masura de statele membre si ca, prin urmare, poate fi indeplinit mai bine la nivel comunitar, din cauza dimensiunii si efectelor prezentului regulament, Comunitatea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, asa cum este prevazut la articolul 5 din tratat. Conform principiului proportionalitatii enuntat in articolul mentionat anterior, prezentul regulament nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(39) In conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Regatul Unit si Irlanda participa la adoptarea si aplicarea prezentului regulament.

(40) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentului regulament, nu este obligata de acesta si nu face obiectul aplicarii sale,

ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I
DOMENIUL DE APLICARE 


Articolul 1
Domeniul de aplicare 

(1) Prezentul regulament se aplica obligatiilor necontractuale in materie civila si comerciala, in situatii care implica un conflict de legi. Acesta nu se aplica, in special, in materie fiscala, vamala sau administrativa sau in ceea ce priveste raspunderea statului privind acte sau omisiuni efectuate in exercitarea autoritatii statului (acta iure imperii).

(2) Urmatoarele aspecte sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament:

(a) obligatiile necontractuale rezultate din relatiile de rudenie sau din relatii care sunt considerate, in conformitate cu legea care le este aplicabila, ca avand efecte comparabile, inclusiv obligatii de intretinere;

(b) obligatiile necontractuale care decurg din regimurile matrimoniale, din regimurile patrimoniale ale relatiilor care sunt considerate, in conformitate cu legea care le este aplicabila, ca avand efecte comparabile cu casatoria, precum si obligatiile necontractuale care decurg din testamente si succesiune;

(c) obligatiile necontractuale rezultate din cambii, cecuri si bilete la ordin, precum si alte instrumente negociabile, in masura in care obligatiile care rezulta din astfel de instrumente negociabile decurg din caracterul lor negociabil;

(d) obligatiile necontractuale care deriva din dreptul societatilor comerciale si a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, cu privire la aspecte precum constituirea, prin inregistrare sau in alt mod, personalitatea juridica, organizarea interna sau dizolvarea societatilor comerciale si a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, raspunderea personala a asociatilor si membrilor pentru obligatiile societatii comerciale sau organismului, precum si raspunderea personala a cenzorilor fata de o societate comerciala sau fata de membrii acesteia in efectuarea controalelor legale ale documentelor contabile;

(e) obligatiile necontractuale care decurg din relatiile dintre fondatorii, membrii consiliului de administratie si beneficiarii unui trust creat in mod voluntar;

(f) obligatiile necontractuale care decurg din producerea daunelor nucleare;

(g) obligatiile necontractuale care decurg din atingeri aduse vietii private si ale drepturilor referitoare la personalitate, inclusiv calomnia.

(3) Prezentul regulament nu se aplica in materie probatorie si procedurala, fara a aduce atingere articolelor 21 si 22.

(4) In sensul prezentului regulament, prin "stat membru" se intelege orice stat membru cu exceptia Danemarcei.

Articolul 2
Obligatiile necontractuale 
(1) In sensul prezentului regulament, "prejudiciu" reprezinta orice consecinta a unei fapte ilicite, a imbogatirii fara justa cauza, a negotiorum gestio (gestiunea de afaceri) sau a culpa in contrahendo.

(2) Prezentul regulament se aplica de asemenea si obligatiilor necontractuale care pot surveni in viitor.

(3) Orice referire in prezentul regulament la:

(a) un fapt cauzator de prejudicii, include acele fapte in urma carora se pot produce prejudicii; si

(b) prejudiciu, include prejudiciul care este probabil sa se produca in viitor.

Articolul 3
Aplicarea universala 

Orice lege mentionata in textul prezentului regulament se aplica indiferent daca este sau nu legea unui stat membru.

CAPITOLUL II
FAPTELE ILICITE 


Articolul 4
Norma generala 
(1) Cu exceptia dispozitiilor contrare din cadrul prezentului regulament, legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg dintr-o fapta ilicita este legea tarii in care s-a produs prejudiciul, indiferent in ce tara are loc faptul cauzator de prejudicii si indiferent de tara sau tarile in care se manifesta efectele indirecte ale respectivului fapt.

(2) Cu toate acestea, in cazul in care persoana a carei raspundere este invocata si persoana care a suferit prejudiciul isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara in momentul producerii prejudiciului, se aplica legea respectivei tari.

(3) In cazul in care reiese clar, din toate circumstantele referitoare la caz, ca fapta ilicita are in mod vadit mai multa legatura cu o alta tara decat cea mentionata la alineatul (1) sau la alineatul (2), se aplica legea acelei alte tari. O legatura vadit mai stransa cu o alta tara se poate intemeia, in special, pe o relatie pre-existenta intre parti, ca de pilda un contract, care este in stransa legatura cu respectiva fapta ilicita.

Articolul 5
Raspunderea pentru produse defectuoase

(1) Fara a aduce atingere articolului 4 alineatul (2), legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg din prejudicii cauzate de un produs este:

(a) legea tarii in care persoana care a suferit prejudiciul si-a avut resedinta obisnuita in momentul producerii prejudiciului, in conditiile in care produsul a fost comercializat in tara respectiva; sau, daca nu este cazul,

(b) legea tarii in care s-a achizitionat produsul, daca produsul a fost comercializat in tara respectiva; sau, daca nu este cazul,

(c) legea tarii in care a fost cauzat prejudiciul, daca produsul a fost comercializat in tara respectiva.

Cu toate acestea, legea aplicabila este legea tarii in care isi are resedinta obisnuita persoana a carei raspundere este invocata, daca aceasta persoana nu putea sa prevada, in mod rezonabil, comercializarea produsului respectiv sau a unui produs de acelasi tip in tara a carei legislatie este aplicabila in temeiul literei (a), (b) sau (c).

(2) In cazul in care reiese clar, din toate circumstantele referitoare la caz, ca fapta ilicita are in mod vadit mai multa legatura cu o alta tara decat cea mentionata la alineatul (1), se aplica legea celeilalte tari. O legatura vadit mai stransa cu o alta tara se poate baza, in special, pe o relatie preexistenta intre parti, ca de pilda un contract, care este in stransa legatura cu respectiva fapta ilicita.
#PAGEBREAK#
Articolul 6
Concurenta neloiala si actele care ingradesc libera concurenta 

(1) Legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg dintr-un act de concurenta neloiala este legea tarii in care sunt sau pot fi afectate relatiile concurentiale sau interesele colective ale consumatorilor.

(2) Daca un act de concurenta neloiala afecteaza exclusiv interesele unui anumit concurent, se aplica dispozitiile articolului 4.

(3) (a) Legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg din restrangerea concurentei este legea tarii in care piata este sau poate fi afectata.

(b) In cazul in care piata este sau poate fi afectata in mai multe tari, reclamantul care solicita despagubiri in fata instantei de la domiciliul paratului poate alege de asemenea sa isi intemeieze cererea pe legea instantei sesizate, cu conditia ca piata din respectivul stat membru sa fie printre cele afectate direct si substantial de restrangerea concurentei din care decurge obligatia necontractuala pe care se intemeiaza cererea; in cazul in care reclamantul cheama in justitie in fata acelei instante mai multi parati, in conformitate cu normele aplicabile privind competenta, reclamantul isi poate intemeia cererea numai pe legea respectivei instante daca restrangerea concurentei pe care se intemeiaza actiunea impotriva fiecaruia dintre parati afecteaza de asemenea in mod direct si substantial piata statului membru al instantei respective.

(4) Nu se poate deroga de la legea aplicabila in conformitate cu prezentul articol printr-un acord incheiat in temeiul articolului 14.

Articolul 7
Daune aduse mediului 

Legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg din prejudicii aduse mediului sau din prejudicii suferite de persoane sau bunuri, ca urmare a unor prejudicii aduse mediului, este legea stabilita in conformitate cu articolul 4 alineatul (1), cu exceptia cazurilor in care persoana care pretinde despagubiri pentru aceste prejudicii doreste sa-si intemeieze actiunea pe legea tarii in care a avut loc faptul cauzator de prejudiciu.

Articolul 8
Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala

(1) Legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg din incalcarea unui drept de proprietate intelectuala este legea tarii pentru care se solicita protectie.

(2) In cazul obligatiilor necontractuale care decurg din incalcarea unui drept de proprietate intelectuala unitar la nivel comunitar, legea aplicabila este legea tarii in care s-a produs incalcarea, in orice materie care nu este reglementata de instrumentul comunitar relevant.

(3) Nu se poate deroga de la legea aplicabila in conformitate cu prezentul articol printr-un acord incheiat in temeiul articolului 14.

Articolul 9
Actiunile sindicale 

Fara a aduce atingere articolului 4 alineatul (2), legea aplicabila obligatiilor necontractuale ce decurg din raspunderea unei persoane in calitatea sa de lucrator sau angajator, sau din raspunderea organizatiilor care reprezinta interesele profesionale ale acestora, pentru prejudicii cauzate printr-o actiune sindicala, in curs de desfasurare sau terminata, este legea tarii in care va fi sau a fost intreprinsa actiunea respectiva.

CAPITOLUL III
IMBOGATIREA FARA JUSTA CAUZA, NEGOTIORUM GESTIO SI CULPA IN CONTRAHENDO 


Articolul 10
Imbogatirea fara justa cauza 

(1) Daca o obligatie necontractuala care decurge din imbogatirea fara justa cauza, inclusiv plata nedatorata, se refera la un raport existent intre parti, precum cel rezultat dintr-un contract sau dintr-o fapta ilicita, raport strans legat de respectiva imbogatire fara justa cauza, acesta este reglementat de legea care reglementeaza raportul vizat.

(2) Daca legea aplicabila nu poate fi stabilita in temeiul alineatului (1) iar partile isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara in momentul producerii faptului cauzator al imbogatirii fara justa cauza, se aplica legea respectivei tari.

(3) Daca legea aplicabila nu poate fi stabilita in temeiul alineatului (1) sau (2), legea aplicabila este legea tarii in care s-a produs imbogatirea fara justa cauza.

(4) In cazul in care reiese clar, din toate circumstantele referitoare la caz, ca obligatia necontractuala rezultata din imbogatirea fara justa cauza are in mod vadit mai multa legatura cu o alta tara decat cea mentionata in alineatele (1), (2) si (3), se aplica legea acelei alte tari.

Articolul 11
Negotiorum gestio 

(1) Daca o obligatie necontractuala care decurge din gestiunea de afaceri se refera la un raport existent intre parti, cum ar fi cel rezultat dintr-un contract sau dintr-o fapta ilicita, raport strans legat de respectiva obligatie necontractuala, obligatia necontractuala este reglementata de legea care reglementeaza raportul in cauza.

(2) Daca legea aplicabila nu poate fi stabilita in temeiul alineatului (1), iar partile isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara in momentul producerii actului sau faptului cauzator de prejudicii, se aplica legea respectivei tari.

(3) Daca legea aplicabila nu poate fi stabilita in temeiul alineatului (1) sau (2), legea aplicabila este legea tarii in care are loc gestiunea de afaceri.

(4) In cazul in care reiese clar, din toate circumstantele referitoare la caz, ca obligatia necontractuala care decurge din gestiunea de afaceri are in mod vadit mai multa legatura cu o alta tara decat cea mentionata in alineatele (1), (2) si (3), se aplica legea acelei alte tari.

Articolul 12
Culpa in contrahendo 

(1) Legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg din intelegerile la care se ajunge inainte de semnarea unui contract, indiferent daca respectivul contract a fost efectiv semnat sau nu, este legea aplicabila contractului in cauza sau legea care ar fi fost aplicabila contractului daca acesta ar fi fost incheiat.

(2) Daca legea aplicabila nu poate fi stabilita in temeiul alineatului (1), atunci legea aplicabila este:

(a) legea statului in care s-a produs prejudiciul, indiferent in ce tara are loc faptul cauzator de prejudicii si indiferent de tara sau tarile in care se manifesta efectele indirecte ale respectivului fapt; sau

(b) in cazul in care partile isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara in momentul producerii faptului cauzator de prejudicii, se aplica legea respectivei tari; sau

(c) in cazul in care reiese clar, din toate circumstantele referitoare la caz, ca obligatia necontractuala rezultata din intelegerile la care se ajunge inainte de semnarea unui contract are in mod vadit mai multa legatura cu o alta tara decat cea prevazuta la literele (a) si (b), se aplica legea acelei alte tari.

Articolul 13
Aplicabilitatea articolului 8 

In sensul prezentului capitol, articolul 8 se aplica obligatiilor necontractuale care decurg din incalcarea unui drept de proprietate intelectuala.

CAPITOLUL IV
LIBERTATEA DE ALEGERE 

Articolul 14 
Libertatea de alegere 

(1) Partile au posibilitatea de a alege, de comun acord, legea care sa reglementeze obligatiile necontractuale nascute intre ele:

(a) printr-un acord incheiat ulterior producerii faptului cauzator de prejudicii;

sau

(b) in cazul in care toate partile implicate desfasoara o activitate comerciala, alegerea poate avea loc, de asemenea, printr-un acord liber negociat anterior producerii faptului cauzator de prejudicii.

Alegerea facuta trebuie sa fie explicita sau sa reiasa cu un grad rezonabil de certitudine din circumstantele referitoare la caz si nu poate aduce atingere drepturilor tertilor.

(2) In cazul in care toate elementele relevante pentru situatia respectiva, in momentul in care are loc faptul cauzator de prejudicii, se afla in alta tara decat aceea a carei lege a fost aleasa, alegerea facuta de parti nu aduce atingere aplicarii dispozitiilor imperative ale legii acelei alte tari, de la care nu se poate deroga prin acord.

(3) In cazul in care toate elementele relevante pentru situatia respectiva, in momentul in care are loc faptul cauzator de prejudicii, se afla in unul sau mai multe state membre, alegerea de catre parti a unei legi aplicabile, alta decat cea a unui stat membru, nu poate aduce atingere aplicarii in mod corespunzator a dispozitiilor imperative ale dreptului comunitar de la care nu se poate deroga prin acord, astfel cum au fost puse in aplicare in statul membru al instantei competente.

CAPITOLUL V
DISPOZITII COMUNE 

Articolul 15
Domeniul legii aplicabile 

Legea aplicabila obligatiilor necontractuale in temeiul prezentului regulament reglementeaza in special:

(a) temeiul si intinderea raspunderii, inclusiv identificarea persoanelor care pot raspunde delictual pentru faptele lor;

(b) motivele de exonerare de raspundere, de limitare si de partajare a raspunderii;

(c) existenta, natura si evaluarea prejudiciului invocat sau a despagubirilor solicitate;

(d) in limitele competentei conferite instantei prin codul sau de procedura, masurile asiguratorii pe care le poate adopta o instanta pentru a preveni sau inceta vatamarea sau prejudiciul sau pentru a asigura acordarea de despagubiri;

(e) posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii dreptului de a invoca prejudiciul sau a pretinde despagubiri, inclusiv prin succesiune;

(f) persoanele care au dreptul la despagubiri pentru prejudicii personale;

(g) raspunderea pentru fapta altuia;

(h) modalitati de stingere a obligatiilor si normele care reglementeaza prescriptia si decaderea, inclusiv regulile cu privire la inceperea, intreruperea si suspendarea termenelor de prescriptie si decadere.

Articolul 16
Dispozitii imperative derogatorii 

Nicio dispozitie din prezentul regulament nu restrange aplicarea normelor imperative din legea instantei competente, indiferent de legea aplicabila celorlalte obligatii necontractuale.

Articolul 17
Normele de siguranta si comportament 

In evaluarea comportamentului unei persoane a carei raspundere este invocata, se tine cont, in fapt si in mod corespunzator, de normele de siguranta si comportament in vigoare in locul si in momentul producerii faptului care angajeaza raspunderea persoanei respective.

Articolul 18
Actiunile directe impotriva asiguratorului persoanei responsabile 

Persoana care a suferit un prejudiciu poate introduce o actiune direct impotriva asiguratorului persoanei raspunzatoare pentru acordarea despagubirilor, daca aceasta posibilitate este prevazuta in legea aplicabila obligatiei necontractuale sau in legea aplicabila contractului de asigurare.

Articolul 19
Subrogarea 

In cazul in care o persoana ("creditorul") are o creanta fata de alta persoana ("debitorul"), iar un tert are obligatia de a-l despagubi pe creditor sau l-a despagubit in fapt pe creditor, ducand la stingerea obligatiei respective, legea care reglementeaza obligatia tertului de a-l despagubi pe creditor determina daca si in ce masura tertul are dreptul de a-si exercita, fata de debitor, drepturile pe care creditorul le avea fata de debitor, in temeiul legii aplicabile raportului dintre debitor si creditor.

Articolul 20
Raspunderea multipla 

In cazul in care un creditor are creante fata de mai multi debitori care raspund in comun pentru aceeasi obligatie, iar unul dintre debitori l-a despagubit deja, in tot sau in parte, pe creditorul respectiv, dreptul acelui debitor de a solicita despagubiri din partea celorlalti debitori este reglementat de legea aplicabila obligatiei necontractuale a acelui debitor fata de creditor.

Articolul 21
Validitatea formala 

Un act unilateral privind o obligatie necontractuala, destinat sa produca efecte juridice, este considerat a fi formal valid daca satisface cerintele de forma impuse de legea care reglementeaza obligatia necontractuala in cauza sau de legea din tara in care este efectuat actul respectiv.
#PAGEBREAK#
Articolul 22
Sarcina probei 

(1) Legea care reglementeaza o obligatie necontractuala in temeiul prezentului regulament se aplica in masura in care cuprinde, in materie de obligatii necontractuale, norme care instituie unele prezumtii legale sau care stabilesc sarcina probei.

(2) Actele destinate sa produca efecte juridice pot fi dovedite prin orice mijloc de proba recunoscut de legea instantei competente sau de catre oricare dintre legile mentionate la articolul 21 conform carora actul respectiv este formal valid, cu conditia ca acest mijloc de proba sa poata fi administrat in fata instantei competente.

CAPITOLUL VI
DISPOZITII DIVERSE

Articolul 23
Resedinta obisnuita 

(1) In intelesul prezentului regulament, resedinta obisnuita a societatilor comerciale sau a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, se stabileste la sediul lor administrativ central.

In cazul in care faptul cauzator de prejudicii sau prejudiciul insusi are loc in cadrul activitatii unei sucursale, agentii sau a oricarei alte unitati, locul unde se afla sucursala, agentia sau unitatea in cauza este considerat locul resedintei obisnuite.

(2) In sensul prezentului regulament, resedinta obisnuita a unei persoane fizice pentru activitatea sa in timpul programului de lucru este locul principal unde aceasta isi desfasoara activitatea profesionala.

Articolul 24
Excluderea trimiterii 

Aplicarea legii oricarei tari mentionate in prezentul regulament inseamna aplicarea normelor de drept in vigoare in tara respectiva, cu exceptia normelor sale de drept international privat.

Articolul 25
Statele cu mai multe sisteme juridice 

(1) In cazul in care un stat cuprinde mai multe unitati teritoriale, fiecare avand propriile sale norme de drept in materie de obligatii necontractuale, fiecare unitate teritoriala se considera ca fiind o tara in scopul identificarii legii aplicabile in temeiul prezentului regulament.

(2) Un stat membru in care diferitele unitati teritoriale au propriile lor norme de drept privind obligatiile necontractuale nu este obligat sa aplice dispozitiile prezentului regulament pentru conflictele de legi care apar exclusiv intre aceste unitati.

Articolul 26
Ordinea publica a instantei competente 

Aplicarea unei dispozitii din legea oricarei tari mentionate in prezentul regulament poate fi refuzata numai daca o astfel de aplicare este vadit incompatibila cu ordinea publica a instantei competente.

Articolul 27
Raporturile cu alte dispozitii de drept comunitar 
Prezentul regulament nu aduce atingere aplicarii dispozitiilor dreptului comunitar care reglementeaza, in domenii specifice, conflictul de legi privind obligatiile necontractuale.

Articolul 28
Raporturile cu conventiile internationale existente

(1) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicarii conventiilor internationale la care unul sau mai multe state membre sunt parti la momentul adoptarii prezentului regulament si care reglementeaza conflictul de legi privind obligatiile necontractuale.

(2) Cu toate acestea, intre statele membre, prezentul regulament prevaleaza fata de conventiile incheiate exclusiv intre doua sau mai multe state membre in masura in care aceste conventii privesc domeniul de reglementare al prezentului regulament.

CAPITOLUL VII
DISPOZITII FINALE

Articolul 29
Lista conventiilor 
(1) Pana la 11 iulie 2008, statele membre informeaza Comisia cu privire la conventiile mentionate in articolul 28 alineatul (1). Dupa aceasta data, statele membre informeaza Comisia cu privire la orice denuntari ale unor astfel de conventii.

(2) Comisia publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, in termen de sase luni de la primirea acestora:

(i) lista conventiilor mentionate la alineatul (1);

(ii) denuntarile mentionate la alineatul (1).

Articolul 30
Clauza de revizuire 
(1) Pana cel tarziu la 20 august 2011, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. Dupa caz, raportul este insotit de propuneri in vederea adaptarii prezentului regulament. Raportul include:

(i) o analiza a efectelor modului in care este tratat dreptul strain in diferite jurisdictii si a masurii in care instantele statelor membre aplica in practica dreptul strain in temeiul prezentului regulament;

(ii) o analiza a efectelor articolului 28 al prezentului regulament cu privire la Conventia de la Haga din 4 mai 1971 privind legea aplicabila accidentelor rutiere.

(2) Pana cel tarziu la 31 decembrie 2008, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European o analiza a situatiei in domeniul legii aplicabile obligatiilor necontractuale care decurg din incalcari ale vietii private si ale drepturilor referitoare la personalitate, tinand cont de normele privind libertatea presei si libertatea de exprimare in mass-media, precum si de aspectele de conflict de legi legate de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date [7].

Articolul 31
Aplicarea in timp 
Prezentul regulament se aplica faptelor cauzatoare de prejudicii care au loc ulterior intrarii sale in vigoare.

Articolul 32 
Data intrarii in vigoare 
Prezentul regulament se aplica incepand cu 11 ianuarie 2009, cu exceptia articolului 29, care se aplica incepand cu 11 iulie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in toate statele membre, in conformitate cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.

Adoptat la Strasbourg, 11 iulie 2007.

Pentru Parlamentul European

Presedintele

H.-G. Pöttering

Pentru Consiliu

Presedintele

M. Lobo Antunes

[1] JO C 241, 28.9.2004, p. 1.

[2] Avizul Parlamentului European din 6 iulie 2005 (JO C 157 E, 6.7.2006, p. 371), Pozitia comuna a Consiliului din 25 septembrie 2006 (JO C 289 E, 28.11.2006, p. 68) si Pozitia Parlamentului European din 18 ianuarie 2007 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial). Rezolutia legislativa a Parlamentului European din 10 iulie 2007 si Decizia Consiliului din 28 iunie 2007.

[3] JO C 12, 15.1.2001, p. 1.

[4] JO C 53, 3.3.2005, p. 1.

[5] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima data prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

[6] JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

[7] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

--------------------------------------------------

Declaratia Comisiei cu privire la clauza de reexaminare (articolul 30)
Comisia, la invitatia Parlamentului European si a Consiliului si in temeiul articolului 30 din Regulamentul "Roma II" va prezenta, cel tarziu in decembrie 2008, un studiu cu privire la situatia din domeniul legii aplicabile obligatiilor necontractuale rezultate din atingerile aduse vietii private si drepturilor personalitatii. Comisia va tine cont de toate aspectele situatiei si va lua masurile corespunzatoare in caz de necesitate.

Declaratia Comisiei cu privire la accidentele rutiere
Constienta de diferentele existente intre practicile din tarile membre in ceea ce priveste nivelul indemnizatiilor acordate victimelor accidentelor rutiere, Comisia este dispusa sa examineze problemele specifice cu care se confrunta rezidentii UE implicati in accidente rutiere intr-un alt stat membru decat acela in care acestia isi au resedinta in mod obisnuit. In acest scop, aceasta va pune la dispozitia Parlamentului European si a Consiliului, inainte de sfarsitul anului 2008, un studiu cu privire la toate posibilitatile, in special in materie de asigurari, de imbunatatire a situatiei victimelor transfrontaliere; acest studiu va pregati terenul pentru o carte verde.

Declaratia Comisiei cu privire la tratamentul legii straine
Constienta de diferentele existente intre practicile din tarile membre in ceea ce priveste tratamentul legii straine, Comisia va publica, cel tarziu la patru ani de la data intrarii in vigoare a Regulamentului "Roma II" si de indata ce va fi disponibil, un studiu orizontal cu privire la aplicarea legii straine in domeniul civil si comercial de catre instantele statelor membre cu privire la obiectivele Programului de la Haga. Comisia este, de asemenea, dispusa sa ia masurile corespunzatoare in caz de necesitate.

--------------------------------------------------
Nota AvocatNet: Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica