Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si, in special, articolul 137 alineatul (2) al acestuia,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
dupa consultarea Comitetului Regiunilor,
hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [2],
intrucat:

(1) Directiva 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru [3], care stabileste cerintele minime de securitate si sanatate in materie de organizare a timpului de lucru, aplicabile perioadelor de repaus zilnic, pauzelor, repaus saptamanal, timpul de lucru maxim saptamanal, concediul anual, precum si anumite aspecte ale muncii de noapte, munca in ture si ritmul muncii, a fost modificata in mod semnificativ; din motive de claritate, este necesara codificarea dispozitiilor in cauza.

(2) Articolul 137 din tratat prevede sprijinirea si completarea de catre Comunitate a actiunii statelor membre in vederea imbunatatirii mediului de lucru, cu scopul de a proteja sanatatea si securitatea lucratorilor; directivele adoptate pe baza articolului mentionat trebuie sa evite impunerea unor constrangeri administrative, financiare si juridice care sa impiedice crearea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii.

(3) Dispozitiile Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea in aplicare de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca [4] raman pe deplin aplicabile domeniilor reglementate de prezenta directiva, fara a aduce atingere dispozitiilor mai stricte sau speciale continute de aceasta.

(4) Imbunatatirea securitatii, igienei si sanatatii lucratorilor la locul de munca reprezinta un obiectiv care nu trebuie subordonat considerentelor cu caracter pur economic.

(5) Toti lucratorii trebuie sa dispuna de perioade de repaus suficiente; notiunea de repaus trebuie exprimata in unitati de timp, adica in zile, ore sau fractiuni ale acestora; lucratorilor din Comunitate trebuie sa li se acorde perioade minime de repaus - zilnic, saptamanal si anual - si perioade de pauza adecvate; este, de asemenea, necesar in acest context sa se stabileasca o limita maxima pentru durata saptamanii de lucru.

(6) Trebuie luate in considerare principiile Organizatiei Internationale a Muncii privind organizarea timpului de lucru, inclusiv cele referitoare la munca de noapte.

(7) Studiile au demonstrat faptul ca organismul uman este mai sensibil noaptea la perturbatiile de mediu si la anumite forme solicitante de organizare a muncii si ca perioadele lungi de munca de noapte pot afecta sanatatea lucratorilor si pot periclita securitatea la locul de munca.

(8) Este necesar sa se limiteze durata muncii de noapte, inclusiv orele suplimentare, si sa se prevada ca, in cazul in care recurg in mod regulat la lucratori de noapte, angajatorii sa informeze in acest sens autoritatile competente, la cererea acestora.

(9) Este important ca lucratorii de noapte sa beneficieze de un control medical gratuit inaintea numirii intr-un post de lucru si la intervale regulate ulterior si ca, in masura in care acest lucru este posibil, acestia sa fie transferati la o munca de zi pentru care sunt apti, daca au probleme de sanatate.

(10) Situatia lucratorilor de noapte si din schimburi necesita ca nivelul lor de protectie in materie de securitate si sanatate sa fie adaptat naturii muncii lor si ca serviciile si mijloacele de protectie si prevenire sa fie organizate si sa functioneze in mod eficient.

(11) Modalitatile de munca specifice pot avea efecte daunatoare asupra securitatii si sanatatii lucratorilor; organizarea muncii dupa un anumit ritm trebuie sa ia in considerare principiul general al adaptarii muncii la lucrator.

(12) In temeiul Directivei 1999/63/CE a Consiliului din 21 iunie 1999 privind Acordul de organizare a timpului de lucru al navigatorilor, incheiat intre Asociatia Proprietarilor de Nave din Comunitatea Europeana (ECSA) si Federatia Sindicatelor Lucratorilor din Transporturi din Uniunea Europeana (FST) [5], a intrat in vigoare, in temeiul articolului 139 alineatul (2) din tratat, un acord european privind timpul de lucru al navigatorilor; prin urmare, dispozitiile prezentei directive nu se aplica navigatorilor.

(13) In cazul acelora dintre "pescarii remunerati in cota-parte" care au statut de salariat, statelor membre le revine sarcina de a stabili, in conformitate cu prezenta directiva, conditiile de obtinere si de acordare a concediului anual, inclusiv modalitatile de plata. 

(14) Normele specifice prevazute de alte instrumente comunitare care se refera, de exemplu, la perioadele de repaus, timpul de lucru, concediul anual si munca de noapte pentru anumite categorii de lucratori trebuie sa prevaleze fata de dispozitiile prezentei directive.

(15) Avand in vedere problemele pe care organizarea timpului de lucru le poate ridica, este de dorit sa se prevada o anumita flexibilitate in aplicarea anumitor dispozitii din prezenta directiva, asigurandu-se in acelasi timp respectarea principiilor protejarii securitatii si sanatatii lucratorilor.

(16) Este necesar sa se prevada ca anumite dispozitii ale prezentei directive sa faca obiectul unor derogari puse in aplicare, dupa caz, de catre statele membre sau de catre partenerii sociali; ca regula generala, in cazul unei derogari, lucratorilor in cauza trebuie sa li se ofere perioade de repaus compensatorii echivalente.
(17) Prezenta directiva nu trebuie sa aduca atingere obligatiilor statelor membre privind termenele de transpunere a directivelor indicate in anexa I partea B,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Capitolul 1 Domeniul de aplicare. Definitii

Articolul 1
Obiectul si domeniul de aplicare
(1) Prezenta directiva stabileste cerinte minime de securitate si sanatate pentru organizarea timpului de lucru.
(2) Prezenta directiva se aplica:
(a) perioadelor minime de repaus zilnic, repaus saptamanal si concediu anual, precum si pauzelor si timpului de lucru maxim saptamanal;
(b) anumitor aspecte ale muncii de noapte, ale muncii in schimburi si ale ritmului de lucru.
(3) Prezenta directiva se aplica tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, in sensul articolului 2 din Directiva 89/391/CEE, fara a aduce atingere articolelor 14, 17, 18 si 19 din prezenta directiva.
Fara a aduce atingere articolului 2 alineatul (8), prezenta directiva nu se aplica navigatorilor, asa cum sunt definiti in Directiva1999/63/CE.
(4) Dispozitiile Directivei 89/391/CEE se aplica in totalitate aspectelor prevazute la alineatul (2), fara a aduce atingere dispozitiilor mai stricte sau speciale din prezenta directiva.

Articolul 2
Definitii
In sensul prezentei directive:
1. prin "timp de lucru" se intelege orice perioada in care lucratorul se afla la locul de munca, la dispozitia angajatorului si isi exercita activitatea sau functiile, in conformitate cu legislatiile si practicile nationale;
2. prin "perioada de repaus" se intelege orice perioada care nu este timp de lucru;
3. prin "timp de noapte" se intelege orice perioada de minimum sapte ore, asa cum este definita de legislatia nationala, si care trebuie sa includa, in orice caz, intervalul cuprins intre miezul noptii si ora 5 dimineata;
4. prin "lucrator de noapte" se intelege:
(a) pe de o parte, orice lucrator care, pe timpul noptii, munceste cel putin trei ore din timpul de lucru zilnic normal;
(b) pe de alta parte, orice lucrator care poate realiza noaptea o anumita parte din timpul sau de lucru anual, asa cum se defineste in functie de alegerea statului membru in cauza:
(i) in legislatia nationala, dupa consultarea cu partenerii sociali sau
(ii) prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali la nivel national sau regional;
5. prin "munca in schimburi" se intelege orice mod de organizare a lucrului in echipa, in conformitate cu care lucratorii se succed la aceleasi posturi de lucru in conformitate cu un anumit ritm, inclusiv prin rotatie, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, impunand lucratorilor necesitatea de a realiza o munca la ore diferite intr-o perioada data de zile sau saptamani;
6. prin "lucrator in schimburi" se intelege oricare lucrator al carui program de lucru se desfasoara in schimburi;
7. prin "lucrator mobil" se intelege orice lucrator care face parte din personalul rulant sau navigant al unei intreprinderi care efectueaza servicii de transport de pasageri sau de marfuri pe cale rutiera, aeriana sau pe caile navigabile interioare;
8. prin "activitate offshore" se intelege activitatea realizata in principal pe sau de pe o instalatie offshore (inclusiv sonde de foraj), in legatura directa sau indirecta cu explorarea, extractia sau exploatarea resurselor minerale, inclusiv hidrocarburi, si scufundarile realizate in legatura cu aceste activitati, efectuate fie de pe o instalatie offshore, fie de pe o nava;
9. prin "repaus suficient" se intelege faptul ca lucratorii dispun de perioade de repaus regulate a caror durata se exprima in unitati de timp si care sunt suficient de lungi si de continue pentru a se evita ca acestia sa se raneasca sau sa produca vatamarea colegilor lor sau a altor persoane si ca nu isi dauneaza propriei sanatati, pe termen lung sau scurt, ca rezultat al oboselii sau al altor ritmuri de lucru neregulate.

Capitolul 2 Perioade minime de repaus. Alte aspecte ale organizarii timpului de lucru
Articolul 3
Repausul zilnic
Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 11 ore consecutive in decursul unei perioade de 24 de ore.

Articolul 4
Timpul de pauza
Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze, in cazul in care timpul de lucru zilnic depaseste sase ore, de un timp de pauza ale carui modalitati, in special durata si conditiile in care se acorda, sunt stabilite prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali sau, in absenta acestora, prin legislatia nationala.

Articolul 5
Repausul saptamanal Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze, in decursul unei perioade de sapte zile, de o perioada minima de repaus neintrerupt de 24 de ore, la care se adauga cele 11 ore de repaus zilnic prevazute in Articolul 3.
In cazuri justificate datorita conditiilor obiective, tehnice sau de organizare a muncii, se poate stabili o perioada minima de repaus de 24 de ore.

Articolul 6
Timpul de lucru maxim saptamanal
Statele membre iau masurile necesare pentru ca, in functie de necesitatile de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor:
(a) timpul de lucru saptamanal sa fie limitat prin acte cu putere de lege si acte administrative sau prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali;
(b) timpul mediu de lucru pentru fiecare perioada de sapte zile, inclusiv orele suplimentare, sa nu depaseasca 48 de ore.

Articolul 7
Concediul anual
(1) Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale.
(2) Perioada minima de concediu anual platit nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie financiara, cu exceptia cazului in care relatia de munca inceteaza.

Capitolul 3 Munca de noapte. Munca in schimburi. Ritmul de lucru
Articolul 8
Durata muncii de noapte
Statele membre iau masurile necesare pentru ca:
(a) timpul normal de lucru al lucratorilor de noapte sa nu depaseasca in medie opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore;
(b) lucratorii de noapte a caror munca implica riscuri speciale sau tensiuni fizice sau mintale deosebite sa nu munceasca mai mult de opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore in care efectueaza munca de noapte.
In sensul literei (b), lucrul care implica riscuri speciale sau tensiuni fizice sau mintale deosebite este definit de legislatiile si practicile nationale sau prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali, luand in considerare efectele si riscurile inerente muncii de noapte.

Articolul 9
Controlul medical si transferul lucratorilor de noapte la munca de zi
(1) Statele membre iau masurile necesare pentru ca:
(a) lucratorii de noapte sa beneficieze de un control medical gratuit inaintea numirii si la intervale regulate ulterior;
(b) lucratorii de noapte care au probleme de sanatate recunoscute ca fiind in legatura cu munca de noapte sa fie transferati, ori de cate ori este posibil, la munca de zi pentru care sunt calificati.
(2) Controlul medical gratuit prevazut la alineatul (1) litera (a) trebuie sa respecte principiul secretului medical.
(3) Controlul medical gratuit prevazut la alineatul (1) litera (a) poate fi efectuat in cadrul sistemului national de sanatate.
#PAGEBREAK#
Articolul 10
Garantii pentru munca de noapte
Statele membre pot conditiona munca anumitor categorii de lucratori de noapte de anumite garantii, in conditiile prevazute de legislatiile si practicile nationale, in cazul lucratorilor care sunt expusi unor riscuri de securitate sau sanatate, generate de munca in schimbul de noapte.

Articolul 11
Informarea cu privire la folosirea regulata a lucratorilor in schimbul de noapte Statele membre iau masurile necesare pentru a se asigura ca angajatorii care folosesc in mod regulat lucratori de noapte informeaza autoritatile competente despre acesta, la cererea lor.

Articolul 12
Protectia in materie de securitate si sanatate
Statele membre iau masurile necesare pentru a se asigura ca:
(a) lucratorii de noapte si cei in schimburi beneficiaza de un nivel de protectie in materie de securitate si de sanatate, adaptat naturii muncii lor;
(b) lucratorii de noapte si cei in schimburi dispun in orice moment de servicii sau mijloace corespunzatoare de protectie si prevenire in materie de securitate si sanatate echivalente cu cele aplicabile celorlalti lucratori.

Articolul 13
Ritmul de lucru
Statele membre iau masurile necesare pentru ca angajatorul care preconizeaza sa organizeze munca in conformitate cu un anumit ritm sa tina cont de principiul general al adaptarii muncii la lucrator, in special in vederea atenuarii muncii monotone si a muncii intr-un ritm predeterminat, in functie de tipul de activitate si de cerintele de securitate si sanatate, in special in ceea ce priveste pauzele pe parcursul timpului de lucru.

Capitolul 4 Dispozitii diverse

Articolul 14
Dispozitii comunitare speciale
Prezenta directiva nu se aplica in masura in care alte instrumente comunitare contin cerinte speciale referitoare la organizarea programului de lucru pentru anumite ocupatii sau activitati profesionale.

Articolul 15
Dispozitii mai favorabile

Prezenta directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta si aplica acte cu putere de lege si acte administrative mai favorabile protectiei securitatii si sanatatii lucratorilor sau de a favoriza sau a permite aplicarea unor conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali, care sunt mai favorabile protectiei securitatii si sanatatii lucratorilor.

Articolul 16
Perioade de referinta
Statele membre pot prevedea:
(a) pentru aplicarea Articolul 5 (repaus saptamanal), o perioada de referinta care sa nu depaseasca 14 zile;
(b) pentru aplicarea Articolul 6 (timpul maxim de lucru saptamanal), o perioada de referinta care sa nu depaseasca patru luni.
Perioadele de concediu anual platit, acordat in conformitate cu articolul 7, si perioadele de concediu medical nu sunt incluse sau sunt neutre in calculul mediei;
(c) pentru aplicarea articolului 8 (durata muncii de noapte), o perioada de referinta definita dupa consultarea partenerilor sociali sau prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali la nivel national sau regional.
Daca perioada minima de repaus saptamanal de 24 ore prevazuta la articolul 5 se incadreaza in perioada de referinta, aceasta nu se include in calculul mediei.

Capitolul 5 Derogari si exceptii 

Articolul 17
Derogari
(1) Tinand cont de principiile generale de protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor, statele membre pot deroga de la articolele 3-6, 8 si 16 atunci cand, pe baza caracteristicilor specifice ale activitatii exercitate, durata timpului de lucru nu este masurata si predeterminata sau poate fi determinata de lucratorii insisi, in special in cazul:
(a) directorilor executivi sau al altor persoane cu puteri decizionale autonome;
(b) lucratorilor din cadrul asociatiilor familiale sau
(c) lucratorilor care oficiaza ceremonii religioase in biserici si in comunitatile religioase. 

(2) Derogarile prevazute la alineatele (3) - (5) pot fi adoptate prin acte cu putere de lege si acte administrative sau prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali, cu conditia ca lucratorii in cauza sa beneficieze de perioade de repaus echivalente compensatorii sau daca, in cazuri exceptionale in care nu este posibil, din motive obiective, sa se acorde asemenea perioade de repaus echivalente compensatorii, lucratorii beneficiaza de protectie adecvata. 

(3) In conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, se poate deroga de la articolele 3-5, 8 si 16:
(a) in cazul activitatilor in care locul de munca al lucratorului si domiciliul acestuia sunt la distanta unul de celalalt, cum ar fi activitatile offshore, sau daca locurile in care lucratorul isi desfasoara activitatea sunt la distanta unul fata de celalalt;
(b) in cazul activitatilor de securitate si supraveghere care necesita prezenta permanenta in scopul de a proteja bunuri si persoane, in special gardieni, paznici sau firme de paza si securitate;
(c) in cazul activitatilor care implica nevoia de continuitate a serviciilor sau productiei, in special:
(i) servicii privind primirea, tratamentul si ingrijirea oferite de spitale sau institutii similare, inclusiv activitatile medicilor stagiari, institutiilor rezidentiale si ale inchisorilor;
(ii) lucratorii la docuri sau aeroporturi;
(iii) servicii de presa, radio, televiziune, productie cinematografica, servicii de posta si telecomunicatii, ambulanta, servicii de pompieri si protectie civila;
(iv) productia, transportul si distributia de gaze, apa si electricitate, colectarea reziduurilor menajere si instalatiile de incinerare;
(v) sectoare in care procesul de munca nu poate fi intrerupt din motive tehnice;
(vi) activitati de cercetare si dezvoltare;
(vii) agricultura;
(viii) lucratori din domeniul transportului de calatori pe linii urbane regulate;
(d) daca exista o intensificare previzibila a activitatii, in special in:
(i) agricultura;
(ii) turism;
(iii) servicii postale;
(e) in cazul persoanelor care lucreaza in sectorul transportului feroviar:
(i) ale caror activitati sunt intermitente;
(ii) care petrec timpul de lucru in trenuri sau
(iii) ale caror activitati sunt legate de orarele de transport si de asigurarea continuitatii si regularitatii traficului;
(f) in situatiile descrise la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 89/391/CEE;
(g) in cazurile de accident sau risc de accident iminent.
(4) In conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, se poate deroga de la articolele 3 si 5:
(a) in cazul muncii in ture, de fiecare data cand lucratorul schimba tura si nu poate beneficia de perioade de repaus zilnic si saptamanal intre sfarsitul unei ture si inceputul urmatoarei;
(b) in cazul activitatilor care implica perioade de lucru fractionate de-a lungul zilei, mai ales acelea ale personalului insarcinat cu activitatile de curatenie.
(5) In conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol, se poate deroga de la articolul 6 si articolul 16 litera (b) in cazul medicilor stagiari, in conditiile stabilite la al doilea la al saptelea paragraf din prezentul alineat.
In ceea ce priveste articolul 6, derogarile prevazute in primul paragraf sunt permise pentru o perioada de tranzitie de cinci ani incepand cu 1 august 2004.
Statele membre pot dispune de un termen suplimentar care nu poate depasi doi ani, daca este necesar, pentru a tine cont de dificultatile de a respecta dispozitiile privind timpul de lucru in ceea ce priveste responsabilitatile lor in materie de organizare si prestare a serviciilor de sanatate si ingrijire medicala. Cu cel putin sase luni inainte de sfarsitul perioadei de tranzitie, statul membru in cauza informeaza motivat Comisia, astfel incat aceasta sa poata emite un aviz, dupa consultari adecvate, in termen de trei luni de la primirea acestor informatii. Daca nu se conformeaza avizului Comisiei, statul membru trebuie sa isi justifice decizia. Notificarea si justificarea statului membru, precum si avizul Comisiei se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si se inainteaza Parlamentului European.
Statele membre pot dispune de inca un termen suplimentar de un an, daca este necesar, pentru a tine cont de dificultatile speciale legate de responsabilitatile mentionate in al treilea paragraf. Ele respecta procedura definita in paragraful respectiv.
Statele membre iau masurile necesare pentru ca numarul de ore de lucru saptamanale sa nu depaseasca in nici un caz media de 58 in timpul primilor trei ani ai perioadei de tranzitie, media de 56 pentru urmatorii doi ani si media de 52 pentru orice perioada suplimentara.
Angajatorul consulta reprezentantii lucratorilor in timp util pentru a ajunge, daca este posibil, la un acord cu privire la regimurile aplicabile in cursul perioadei de tranzitie. In limitele prevazute in paragraful al cincilea, un astfel de acord poate reglementa:
(a) numarul mediu de ore de lucru saptamanale in timpul perioadei de tranzitie;
(b) masurile care trebuie adoptate pentru a se reduce orele de lucru saptamanale la o medie de 48 pana la sfarsitul perioadei de tranzitie.
In ceea ce priveste articolul 16 litera (b), derogarile prevazute in primul paragraf sunt permise in masura in care perioada de referinta nu depaseste 12 luni in timpul primei parti a perioadei de tranzitie prevazute in al cincilea paragraf si sase luni ulterior.

Articolul 18
Derogari prin conventii colective
Se poate deroga de la articolele 3 - 5, 8 si 16 prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali la nivel national sau regional sau, in conformitate cu regulile prevazute in acestea, prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali la un nivel inferior.
Statele membre in care nu exista un sistem juridic care sa asigure incheierea unor conventii colective sau acorduri intre partenerii sociali la nivel national sau regional, in aspectele reglementate de prezenta directiva, sau statele membre in care exista un cadru legislativ specific in acest scop si, in limitele acestuia, pot permite, in conformitate cu legislatiile si/sau practicile nationale, derogari de la articolele 3 - 5, 8 si 16 prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali la nivelul colectiv adecvat.
Derogarile prevazute in primul si al doilea paragraf sunt permise numai cu conditia ca lucratorii sa beneficieze de perioade de repaus compensatorii echivalente sau, in cazuri exceptionale in care din motive obiective nu se pot acorda asemenea perioade, sa beneficieze de protectia adecvata.
Statele membre pot reglementa:
(a) aplicarea prezentului articol de catre partenerii sociali;
(b) extinderea dispozitiilor din conventiile colective sau acordurile incheiate in conformitate cu prezentul articol la alti lucratori, in conformitate cu legislatiile si practicile nationale.

Articolul 19
Limitari ale derogarilor la perioadele de referinta
Posibilitatea de a deroga de la dispozitiile articolului 16 litera (b), prevazuta la articolul 17 alineatul (3) si la articolul 18, nu poate conduce la stabilirea unei perioade de referinta mai mari de sase luni.
Cu toate acestea, statele membre au posibilitatea, sub rezerva respectarii principiilor generale de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor, de a permite ca, din motive obiective sau tehnice sau privind organizarea muncii, acordurile colective sau acordurile incheiate intre partenerii sociali sa stabileasca perioade de referinta care in nici un caz sa nu depaseasca 12 luni.
Inainte de 23 noiembrie 2003, Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei, insotita de un raport de evaluare, reexamineaza dispozitiile prezentului articol si decide asupra masurilor care trebuie luate in continuare.

Articolul 20
Lucratorii mobili si munca offshore
(1) Articolele 3 - 5 si 8 nu se aplica lucratorilor mobili.
Cu toate acestea, statele membre iau masurile necesare pentru a asigura ca lucratorii mobili au dreptul la un repaus suficient, cu exceptia imprejurarilor prevazute la articolul 17 alineatul (3) literele (f) si (g).
(2) Sub rezerva respectarii principiilor generale de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor si sub rezerva consultarii partenerilor sociali in cauza si a eforturilor de incurajare a tuturor formelor relevante de dialog social, inclusiv concertare, daca partile doresc acest lucru, statele membre pot, din motive obiective sau tehnice sau privind organizarea muncii, sa extinda perioada de referinta prevazuta la articolul 16 litera (b) la 12 luni pentru lucratorii care realizeaza in principal o activitate offshore.
(3) Pana la 1 august 2005, Comisia revizuieste, dupa consultarea statelor membre si a angajatorilor si lucratorilor la nivel european, functionarea dispozitiilor aplicabile lucratorilor offshore, in ceea ce priveste sanatatea si securitatea, cu scopul de a prezenta, daca este cazul, modificarile corespunzatoare.

Articolul 21
Lucratorii de pe navele de pescuit maritime
(1) Articolele 3 - 6 si articolul 8 nu se aplica lucratorilor de la bordul navelor de pescuit maritime aflate sub pavilionul unui stat membru.
Cu toate acestea, statele membre iau masurile necesare pentru a asigura ca orice lucrator de la bordul navelor de pescuit maritime aflate sub pavilionul unui stat membru are dreptul la un repaus suficient si pentru a limita numarul de ore de munca la o medie de 48 pe saptamana, calculata pe baza unei perioade de referinta de cel mult 12 luni.
(2) In limitele stabilite la alineatul (1) al doilea paragraf si la alineatele (3) si (4), statele membre iau masurile necesare pentru a garanta ca, avand in vedere necesitatea de a proteja securitatea si sanatatea acestor lucratori:
(a) orele de munca sa se limiteze la un numar maxim care nu trebuie depasit intr-o perioada data sau
(b) sa se asigure un numar minim de ore de repaus intr-o perioada data.
Numarul maxim de ore de munca sau numarul minim de ore de repaus se stabilesc prin acte cu putere de lege si acte administrative, prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali.
(3) Limitele orelor de munca sau de repaus se stabilesc dupa cum urmeaza:
(a) numarul maxim de ore de munca care nu depaseste:
(i) 14 ore in orice perioada de 24 de ore si
(ii) 72 de ore in orice perioada de sapte zile
sau
(b) numarul minim de ore de repaus care este de cel putin:
(i) 10 ore in orice perioada de 24 de ore si
(ii) 77 de ore in orice perioada de sapte zile.
(4) Orele de repaus pot fi impartite in maximum doua perioade, una dintre acestea avand cel putin sase ore, iar intervalul dintre perioadele de repaus consecutive nu trebuie sa depaseasca 14 ore.
(5) In conformitate cu principiile generale de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor si din motive obiective sau tehnice sau din motive legate de organizarea muncii, statele membre pot permite derogari, inclusiv in ceea ce priveste stabilirea perioadelor de referinta, de la limitele stabilite la alineatul (1) al doilea paragraf si la alineatele (3) si (4). Aceste derogari trebuie, in masura in care este posibil, sa fie in conformitate cu normele stabilite, dar pot lua in considerare perioade de concediu mai frecvente sau mai lungi sau acordarea de concedii compensatorii lucratorilor. Aceste derogari pot fi stabilite prin:
(a) acte cu putere de lege si acte administrative, cu conditia sa fie consultati, daca este posibil, reprezentantii patronatului si ai lucratorilor si sa fie depuse eforturi de incurajare a tuturor formelor pertinente de dialog social sau
(b) conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali.
(6) Capitanul unei nave de pescuit maritim are dreptul sa solicite lucratorilor de la bord sa presteze orele de munca necesare pentru securitatea imediata a vasului, a persoanelor de la bord sau a incarcaturii sau in scopul de a acorda ajutor altor nave sau altor persoane aflate in pericol pe mare.
(7) Statele membre pot prevedea ca lucratorii de pe navele de pescuit maritime care, in temeiul legislatiei sau practicii nationale, nu pot fi exploatate intr-o anumita perioada a anului calendaristic care depaseste o luna, sa isi ia concediul anual, in conformitate cu articolul 7, in acea perioada.
#PAGEBREAK#
Articolul 22
Dispozitii diverse
(1) Un stat membru are optiunea de a nu aplica articolul 6, respectand totodata principiile generale de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor si cu conditia sa ia masurile necesare pentru a asigura ca:
(a) nici un angajator nu cere unui lucrator sa munceasca mai mult de 48 de ore intr-o perioada de sapte zile, calculata ca medie pentru perioada de referinta prevazuta la articolul 16 litera (b), daca nu a obtinut acordul prealabil al lucratorului de a efectua o asemenea munca;
(b) nici un lucrator nu sufera nici un prejudiciu din partea angajatorului daca refuza sa isi dea acordul de a efectua o asemenea munca;
(c) angajatorul tine evidente actualizate ale tuturor lucratorilor care efectueaza o asemenea munca;
(d) evidentele sunt puse la dispozitia autoritatilor competente care pot, din motive legate de securitatea si sanatatea lucratorilor, sa interzica sau sa limiteze posibilitatea de depasire a duratei maxime de munca saptamanale;
(e) angajatorul furnizeaza autoritatilor competente, la cererea acestora, informatii cu privire la cazurile in care lucratorii si-au dat acordul de a munci mai mult de 48 de ore intr-o perioada de sapte zile calculata ca medie pentru perioada de referinta prevazuta la articolul 16 litera (b).
Inainte de 23 noiembrie 2003, Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei, insotita de un raport de evaluare, reexamineaza dispozitiile prezentului alineat si decide cu privire la masurile care trebuie luate in continuare.
(2) Statele membre au posibilitatea, in ceea ce priveste aplicarea articolului 7, de a folosi o perioada de tranzitie de cel mult trei ani incepand cu 23 noiembrie 1996, cu conditia ca in cursul perioadei de tranzitie:
(a) orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de trei saptamani, in conformitate cu conditiile de obtinere si acordare a concediului prevazute de legislatiile si practicile nationale si
(b) perioada de trei saptamani de concediu anual platit sa nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie, cu exceptia cazului in care relatia de munca inceteaza.
(3) Daca statele membre recurg la optiunile prevazute de prezentul articol, ele informeaza de indata Comisia in acest sens.

Capitolul 6 Dispozitii finale

Articolul 23
Nivelul de protectie
Fara a aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta, in functie de evolutia situatiei, acte cu putere de lege, norme administrative si de natura contractuala diferite in domeniul timpului de lucru, in masura in care se respecta cerintele minime prevazute in prezenta directiva, punerea in aplicare a prezentei directive nu constituie un temei valabil pentru reducerea nivelului general de protectie oferit lucratorilor.

Articolul 24
Rapoarte
(1) Statele membre comunica Comisiei textul dispozitiilor de drept intern pe care le-au adoptat deja sau pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.
(2) Statele membre raporteaza Comisiei la fiecare cinci ani cu privire la adoptarea dispozitiilor prezentei directive, indicand punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Comisia informeaza Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic si Social si Comitetul consultativ pentru securitate, igiena si protectia sanatatii la locul de munca.
(3) Incepand cu 23 noiembrie 1996, Comisia prezinta, la fiecare cinci ani, Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport cu privire la punerea in aplicare a prezentei directive, avand in vedere articolele 22 si 23 si alineatele (1) si (2) din prezentul articol.

Articolul 25
Examinarea functionarii dispozitiilor privind lucratorii de pe navele de pescuit maritime
Comisia examineaza pana la 1 august 2009, dupa consultarea statelor membre si a partenerilor sociali la nivel european, functionarea dispozitiilor privind lucratorii de la bordul navelor de pescuit maritime si verifica in special daca aceste dispozitii raman adecvate, in special in ceea ce priveste sanatatea si securitatea, in vederea prezentarii, daca este cazul, a modificarilor corespunzatoare.

Articolul 26
Examinarea functionarii dispozitiilor privind lucratorii din domeniul transportului de calatori
Comisia examineaza pana la 1 august 2005, dupa consultarea statelor membre si a partenerilor sociali la nivel european, functionarea dispozitiilor privind lucratorii din domeniul transportului de calatori pe liniile urbane regulate, in vederea prezentarii, daca este cazul, a modificarilor corespunzatoare, pentru a asigura o abordare coerenta si adaptata in acest sector.

Articolul 27
Abrogarea
(1) Directiva 93/104/CE (modificata de directiva prevazuta in anexa I partea A) se abroga, fara a aduce atingere obligatiilor statelor membre privind termenele de transpunere prevazute in anexa I partea B.
(2) Referirile la directivele abrogate se interpreteaza ca referiri la prezenta directiva si sunt citite in conformitate cu tabelul de corespondenta din anexa II.

Articolul 28
Intrarea in vigoare Prezenta directiva intra in vigoare la 2 august 2004.

Articolul 29
Destinatari 
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 4 noiembrie 2003.
Pentru Parlamentul European
Presedintele
P. Cox
Pentru Consiliu
Presedintele
G. Tremonti
[1] JO C 61, 14.3.2003, p. 123.
[2] Avizul Parlamentului European din 17 decembrie 2002 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 22 septembrie 2003.
[3] JO L 307, 13.12.1993, p. 18, modificata de Directiva 2000/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului (JO L 195, 1.8.2000, p. 41).
[4] JO L 183, 29.6.1989, p. 1.
[5] JO L 167, 2.7.1999, p. 33.
--------------------------------------------------
ANEXA I
PARTEA A DIRECTIVA ABROGATA ȘI MODIFICAREA ACESTEIA
(prevazute la articolul 27)
Directiva 93/104/CE a Consiliului | (JO L 307, 13.12.1993, p. 18) |
Directiva 2000/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului | (JO L 195, 1.8.2000, p. 41) |
PARTEA B TERMENE DE TRANSPUNERE
(prevazute la articolul 27)
Directiva | Termenul de transpunere |
93/104/CE | 23 noiembrie 1996 |
2000/34/CE | 1 august 2003 [1] |
[1] 1 august 2004 in cazul medicilor stagiari. Vezi articolul 2 din Directiva 2000/34/CE.
--------------------------------------------------
ANEXA II
TABEL DE CORESPONDENTA
Directiva 93/104/CE | Prezenta directiva |
Articolele 1 la 5 | Articolele 1 la 5 |
Articolul 6, partea introductiva | Articolul 6, partea introductiva |
Articolul 6 alineatul (1) | Articolul 6 litera (a) |
Articolul 6 alineatul (2) | Articolul 6 litera (b) |
Articolul 7 | Articolul 7 |
Articolul 8, partea introductiva | Articolul 8, partea introductiva |
Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 8 litera (a) |
Articolul 8 alineatul (2) | Articolul 8 litera (b) |
Articolele 9, 10 si 11 | Articolele 9, 10 si 11 |
Articolul 12, partea introductiva | Articolul 12, partea introductiva |
Articolul 12 alineatul (1) | Articolul 12 litera (a) |
Articolul 12 alineatul (2) | Articolul 12 litera (b) |
Articolele 13, 14 si 15 | Articolele 13, 14 si 15 |
Articolul 16, partea introductiva | Articolul 16, partea introductiva |
Articolul 16 alineatul (1) | Articolul 16 litera (a) |
Articolul 16 alineatul (2) | Articolul 16 litera (b) |
Articolul 16 alineatul (3) | Articolul 16 litera (c) |
Articolul 17 alineatul (1) | Articolul 17 alineatul (1) |
Articolul 17 alineatul (2), partea introductiva | Articolul 17 alineatul (2) |
Articolul 17 alineatul (2) punctul (1) | Articolul 17 alineatul (3) literele (a) la (e) |
Articolul 17 alineatul (2) punctul (2) | Articolul 17 alineatul (3) literele (f) la (g) |
Articolul 17 alineatul (2) punctul (3) | Articolul 17 alineatul (4) |
Articolul 17 alineatul (2) punctul (4) | Articolul 17 alineatul (5) |
Articolul 17 alineatul (3) | Articolul 18 |
Articolul 17 alineatul (4) | Articolul 19 |
Articolul 17a alineatul (1) | Articolul 20 alineatul (1) primul paragraf |
Articolul 17a alineatul (2) | Articolul 20 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 17a alineatul (3) | Articolul 20 alineatul (2) |
Articolul 17a alineatul (4) | Articolul 20 alineatul (3) |
Articolul 17b alineatul (1) | Articolul 21 alineatul (1) primul paragraf |
Articolul 17b alineatul (2) | Articolul 21 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 17b alineatul (3) | Articolul 21 alineatul (2) |
Articolul 17b alineatul (4) | Articolul 21 alineatul (3) |
Articolul 17b alineatul (5) | Articolul 21 alineatul (4) |
Articolul 17b alineatul (6) | Articolul 21 alineatul (5) |
Articolul 17b alineatul (7) | Articolul 21 alineatul (6) |
Articolul 17b alineatul (8) | Articolul 21 alineatul (7) |
Articolul 18 alineatul (1) litera (a) | – |
Articolul 18 alineatul (1) litera (b) punctul (i) | Articolul 22 alineatul (1) |
Articolul 18 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) | Articolul 22 alineatul (2) |
Articolul 18 alineatul (1) litera (c) | Articolul 22 alineatul (3) |
Articolul 18 alineatul (2) | – |
Articolul 18 alineatul (3) | Articolul 23 |
Articolul 18 alineatul (4) | Articolul 24 alineatul (1) |
Articolul 18 alineatul (5) | Articolul 24 alineatul (2) |
Articolul 18 alineatul (6) | Articolul 24 alineatul (3) |
– | Articolul 25 [1] |
– | Articolul 26 [2] |
– | Articolul 27 |
– | Articolul 28 |
Articolul 19 | Articolul 29 |
– | Anexa I |
– | Anexa II |
[1] Directiva 2000/34/CE, Articolul 3.
[2] Directiva 2000/34/CE, Articolul 4.
--------------------------------------------------
Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica