avocatnet.ro 
Pe forumul avocatnet.ro, un utilizator susține că lucrează în ture de 24 de ore de muncă, urmate de un repaus de 48 de ore, ajungând astfel la 72 de ore de muncă săptămânal:
Înainte de a evidenția aspectele care împiedică o astfel de repartizare a timpului de muncă, observăm că într-un interval de șapte zile (săptămâna calendaristică) lucrătorul prestează trei perioade a câte 24 de ore, rezultând astfel un total de 72 de ore, cu 32 de ore peste limita generală de 40 de ore și cu 24 de ore peste limita legală luând în calcul excepția privind munca suplimentară.
| „Program de muncă 24/48. Lucrez în programul acesta. 12 ore ziua și 12 ore noaptea non-stop. În total, 72 de ore pe săptămână. M-am informat pe internet și am înțeles că nu e legal. Pot sa dau în judecată angajatorul?” |
Directiva europeană 88/2003 prevede, într-adevăr, posibilitatea derogării în anumite privințe de la regulile generale, însă acestea „pot fi adoptate prin acte cu putere de lege și acte administrative sau prin convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, cu condiția ca lucrătorii în cauză să beneficieze de perioade de repaus echivalente compensatorii sau dacă, în cazuri excepționale în care nu este posibil, din motive obiective, să se acorde asemenea perioade de repaus echivalente compensatorii, lucrătorii beneficiază de protecție adecvată.”
Astfel, constatăm că derogările vor fi, în principal, prevăzute de lege sau stabilite (tot cu respectarea dispozițiilor legale) prin contractul colectiv de muncă, însă cu asigurarea garanțiilor privind protecția adecvată a lucrătorilor, ceea ce implică întreg ansamblul normativ, nu exclusiv un articol, un alineat sau o literă din Codul muncii.
De asemenea, aceste derogări nu presupun încălcarea dispozițiilor generale cu privire la perioadele minime de repaus zilnic, săptămânal sau anual, iar răspunsul la orice astfel de întrebare îl aflăm dacă putem răspunde, la rândul nostru, la o întrebare la fel de simplă: cât timp, într-un interval de 24 de ore, poți sta fără o perioadă minimă de odihnă și de câte ori poți face acest lucru fără un impact semnificativ în privința sănătății, în primul rând?
În același context, putem observa că o astfel de repartizare, presupunând că ar fi și legală, implică și muncă de noapte pentru respectivii lucrători, ceea ce ne aduce în prim plan și dispozițiile legale care reglementează acest aspect. Fără a intra în detalii tehnico-juridice, putem analiza chiar scopul acestor limitări, așa cum este el prevăzut de directiva care stă la baza acestor dispoziții din Codul muncii: „Studiile au demonstrat faptul că organismul uman este mai sensibil noaptea la perturbațiile de mediu și la anumite forme solicitante de organizare a muncii și că perioadele lungi de muncă de noapte pot afecta sănătatea lucrătorilor și pot periclita securitatea la locul de muncă.”
Într-o astfel de situație, în special în cazul în care chiar în contractul individual de muncă este stabilit, explicit, un astfel de program, lucrătorii pot sesiza Inspecția Muncii, însă se pot adresa în paralel și instanței competente.
| Oricât am discuta despre litera legii, practica ne oferă tot timpul exemple de situații la limita sa. În scopul de a înțelege cât mai bine cum se aplică legea în situații concrete, ne-am propus să plecăm de la poveștile oamenilor. Dacă vrei să ne povestești despre ce se petrece la locul de muncă ori cu angajații tăi, ne poți scrie la adresa realitati_hr@avocatnet.ro și împreună cu specialiști vom încerca să oferim o perspectivă juridică asupra situației respective. |
virgils1971