Recunoasterea pregatirii profesionale in Uniunea Europeana

Aceste limitari sunt depasite de regulile comunitare care garanteaza recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale intre statele membre si care se refera la:
-armonizarea conditiilor de formare profesionala, care presupune recunoasterea automata a calificarii profesionale, in principal in sectorul de sanatate (medici, infirmieri, moase, dentisti, veterinari, farmacisti si arhitecti);
-recunoasterea reciproca pentru toate profesiile pentru care un stat membru cere o anumita calificare, in afara celor mentionate anterior (“sistemul general”);
-recunoasterea automata a experientei profesionale pentru profesiile artizanale, de comert si industrie;
-regulile aplicabile avocatilor pentu serviciile prestate si pentru stabilirea intr-un stat membru, conform principiului tarii de origine;
-recunoasterea calificarii profesionale pentru activitati referitoare la comertul si distributia produselor toxice;
armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la agentii comerciali independenti. 

Directiva 2005/36/CE, care va intra in vigoare la 20 octombrie 2007, va consolida si actualiza cele 15 directive care reglementeaza in prezent recunoasterea calificarii profesionale, cu exceptia avocatilor, activitatilor referitoare la distributia de produse toxice si a agentilor comerciali.

Pentru profesiile din “sistemul general”, statele membre trebuie sa pastreze dreptul de a fixa un nivel minim de calificare profesionala, pentru a asigura calitatea serviciilor prestate pe teritoriul national. De asemenea, orice stat membru in care este reglementata o profesie trebuie sa tina cont de calificarea obtinuta de solicitant intr-un alt stat membru si sa o aprecieze conform cerintelor nationale. Un stat membru poate totusi sa impuna anumite conditii specifice pentru exercitarea unei anumite profesii, daca acestea sunt justificate de un interes general (care tine de organizarea profesiei, de norme profesionale, deontologice, de control si de raspundere).

In privinta mecenismului de recunoastere a calificarii profesionale in cadrul “sistemului general”, procedurile stabilite prin directivele anterioare (89/48/CEE si 92/51/CEE) raman neschimbate. Astfel, daca accesul la o profesie este conditionat de urmarea unor studii universitare sau superioare cu o durata mai mare de 4 ani, acest acces nu trebuie permis decat titularilor de diplome de studii universitare sau superioare cu o durata de minim 3 ani.

In lipsa unei armonizari a conditiilor minime de formare pentru a accede la o profesie reglementata de “sistemul general”, statul gazda poate sa impuna o masura compensatorie, proportionata si care sa tina cont de experienta profesionala a solicitantului. Sustinerea unei probe de aptitudini sau a unui stagiu de adaptare, la alegere, ofera garantii referitoare la nivelul de calificare al solicitantului, astfel incat orice derogare trebuie justificata, in fiecare caz in parte, de un motiv de interes general.

Regulile referitoare la accesul la anumite activitati industriale, comerciale si artizanale in statele membre in care acestea sunt reglementate, trebuie simplificate, daca aceste activitati au fost prestate o perioada rezonabila si intr-o perioada destul de apropiata in timp, pastrand insa sistemul recunoasterii automate, bazat pe experienta profesionala.

Libera circulatie si recunoasterea reciproca a diplomelor de medic, infirmier, dentist, veterinar, moasa, farmacist si arhitect ar trebui sa se fondeze pe pricipiul fundamental al recunoasterii automate a diplomelor, pe baza coordonarii conditiilor minime de formare profesionala. Accesul la aceste profesii trebuie conditionat de posesia unor anumite diplome de studii din care sa rezulte faptul ca solicitantul a urmat studii care indeplinesc conditiile minime stabilite.

De asemenea Directiva se refera la crearea unor carduri profesionale la nivel european, de catre asociatiile si organizatiile profesionale, care ar usura mobilitatea profesionala, accelerand schimbul de informatii intre statul de origine si statul gazda. Asemenea carduri profesionale ar permite supravegherea carierei celor care se stabilesc in diferite state membre si ar contine informatii referitoare la pregatirea profesionala a titularului (universitatea/scoala urmata, calificativele obtinute, experienta profesionala), resedinta, sanctiunile aplicate in cadrul profesiei.

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.