O viata pe credit: comoditatea costa scump

Autor Vasile COMAN

La prima vedere, pare extrem de tentant sa traiesti o viata numai din credit. In realitate, e o amagire, pentru ca orice imprumut e cu atat mai scump cu cat perioada de creditare e mai mare. Cu alte cuvinte, cu cat rambursezi o suma de bani imprumutata pe o perioda de timp mai indelungata, cu atat platesti dobanzi mai mari. E drept, acest lucru nu se prea sesizeaza lunar, atunci cand platesti rata, insa daca faci un calcul la finalul perioadei de rambursare, observi cat a castigat banca de pe urma ta. Pentru ca, intr-adevar, creditul pe viata, la fel ca cel pe perioade foarte scurte, precum creditele rapide, sunt cele mai banoase afaceri pentru banci. Ca atare, ele profita de acest lucru.

Prima varianta a creditului pe viata este cardul de credit. Initial, nici nu-l bagi in seama. Insa la sfarsitul lunii, cand ramai fara bani, te poate scoate din situatii jenante cand nu mai ai cu ce plati la cumparaturi. La fel, luna viitoare. Si tot asa, tentat de simplitatea obtinerii banilor, incepi sa cheltui tot mai mult, luna de luna, peste ceea ce ti-ai putea permite, fiind vorba de banii bancii, asadar de un imprumut. Insa faptul ca banii se afla pe cardul meu imi induce falsa senzatie ca ar fi vorba de propriile fonduri, asadar devine extrem de tentand si simplu, in acelasi timp, sa-i cheltui. Banii rambursati pot fi reimprumutati iar si iar, la nesfarsit, fara sa stii macar cata dobanda ai platit, daca nu te uiti cu atentie pe extrasul de cont sau daca nu dai telefon la banca pentru explicatii. Dar daca faci socoteala, la finalul unui an sau doi, observi ca rambursezi dublu decat ai imprumutat, ba chiar mai mult.

Totusi, cardurile sunt inca la inceputul dezvoltarii lor, fiind vorba de niste instrumente electronice cu care nu este acomodata inca suficient de multa lume. Drept pentru care bancile au inventat metoda imprumutului pe viata si la creditele obisnuite. Mai exact, este vorba de posibilitatea de a suplimenta valoarea vechiului credit, dupa ce ai rambursat o parte din banii imprumutati anterior. Cu creditele tip top-up, bancile ne reimprumuta sumele de bani rambursate in contul creditului vechi, fara a mai fi necesar sa contractam un nou credit, deci fara birocratie si timp pierdut. Mai mult, prin reincarcarea vechiului credit, se poate obtine o suma de bani mai mare decat cea rambursata initial, datorita prelungirii perioadei de rambursare. Tot o suplimentare a sumei se poate realiza si prin reevaloarea garantiilor imobiliare, in cazul creditelor garantate cu ipoteca, sau a veniturilor, in cazul imprumuturilor de nevoi personale fara garantii.

Asadar, cu cat bancile simplifica modalitatea in care clientii pot avea acces la bani, cu atat acestia vor deveni mai dependenti de o viata traita pe credit. Comoditatea si disponibilitatea instantanee a banilor bancii determina multi oameni sa prefere acest tip de servicii financiare, chiar daca sunt mult mai costisitoare decat varianta rambursarii cat mai rapide a imprumutului. Fenomenul este influentat si de tendinta de majorare accentuata a veniturilor romanilor, acestia putand achita tot mai usor ratele la banca.

De asemenea, tot mai multi dintre noi incepem sa ne permitem nu doar un card de credit ci si obtinerea unui imprumut de valori mari destinat cumpararii unei noi case, imprumut care, de asemenea, face parte din categoria celor pe viata. Pentru ca, pentru a rambursa un imprumut ipotecar de 100.000 de euro, un roman din clasa medie va avea nevoie de cel putin 25 sau chiar 30 de ani, asadar va ramane client al bancii pana la pensionare. Daca nu cumva va da norocul peste el.