Participarea la conflictele de munca

dr. Raluca DIMITRIU 

Chiar si in ipoteza conflictelor colective, prima conditie o reprezinta existenta pentru persoanele care sustin nerespectarea de catre angajator a unui drept sau a unui interes a calitatii de salariat, asigurata prin incheierea unui contract individual de munca.

De aici concluzia ca persoanele care presteaza munca intr-un alt temei contractual, cum ar fi cel al conventiilor civile de prestari servicii, sau al contractului de munca voluntara, nu pot participa la conflicte de munca. Tot astfel, nu sunt conflicte de munca cele la care participa functionarii publici sau liber-profesionistii.

Calitatea de salariat

Chiar daca participantii la un conflict au calitatea de salariat, respectiv angajator, conflictul declansat nu este conflict de munca decat daca acestia sunt parti ale aceluiasi raport de munca. Chiar si in ipoteza (atipica) a grevei de solidaritate, participantul la conflictul de interese nu este angajatorul impotriva caruia, in fond, salariatii protesteaza, ci propriul angajator.

Dar conflictul intervenit intre parti, dupa finele contractului individual de munca, mai poate fi calificat ca fiind de munca? Cu alte cuvinte, pot fostii salariati sa participe la conflicte de munca? Iata cateva exemple in care raspunsul este afirmativ:

= actiunea declansata de fostul salariat ca urmare a neplatii drepturilor salariale de catre angajator, pentru o perioada de timp lucrata;

= actiunea declansata de catre fostul salariat, parte a unei clauze de neconcurenta, pentru neplata de catre fostul sau angajator a indemnizatiei la care acesta s-a obligat prin respectiva clauza;

= actiunea declansata de catre fostul salariat, al carui contract de munca a incetat cu prilejul unei concedieri colective, pentru nerespectarea de catre angajator a obligatiei prevazute la art. 72 alin. 2 din Codul muncii etc.

Salariatii pot participa la conflicte de munca fie individual, fie in colectiv, in acest din urma caz ei fiind reprezentati fie de sindicate, fie de reprezentantii nesindicali ai salariatilor.

Participarea sindicatelor in conflictele de interese

Sindicatele pot participa la conflictele de munca in calitate de reprezentanti ai salariatilor, dar si in nume propriu. Desi ca natura juridica, sindicatele sunt asociatii nelucrative, profesionale, ele nu se pot constitui si functiona dupa aceleasi reguli ca si celelalte asociatii. De aceea, sindicatele beneficiaza de o reglementare aparte, cuprinsa in prezent in Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Aplicarea Legii nr. 54/2003 se face prin corelare cu dispozitiile constitutionale privind libertatea sindicala, ca si cu dispozitiile privind sindicatele ale Codului muncii.

Din punct de vedere juridic, sindicatele se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

= functioneaza in temeiul libertatii constitutionale generale de asociere si, ca o aplicatie, al libertatii de asociere sindicala;

= sunt organizatii cu caracter profesional, constituite prin asocierea unor persoane avand acelasi loc de munca ori aceeasi profesie sau meserie;

= functionarea sindicatelor se face in baza statutelor proprii;

= au ca scop apararea intereselor profesionale, economice si social-culturale ale salariatilor;

= nu pot desfasura activitati cu caracter politic;

= sunt fundamentate pe principiul democratiei sindicale.

Sindicatul este o grupare democratica, iar dreptul de a lua toate deciziile majore apartine adunarii generale a membrilor. Pe de alta parte, toate persoanele juridice constituite pe princi-piul asociativ sunt conduse de o Adunare generala, in sanul careia deciziile sunt luate democratic.

Obiectul principal de activitate al organizatiilor sindicale il constituie apararea drepturilor si promovarea intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor. Cele mai importante mijloace de actiune prin care un sindicat isi indeplineste atributiile legale sau statutare sunt negocierea si incheierea contractului colectiv de munca, precum si reprezentarea salariatilor in cazul unui conflict colectiv de munca.

In functia de reprezentare a intereselor salariatilor, sindicatul negociaza contractul colectiv de munca, fie cu succes – ipoteza in care contractul se incheie – fie fara succes, caz in care se va putea declansa un conflict de interese „gestionat“ si organizat tot de catre sindicat. Altfel spus, competenta de reprezentare a salariatilor in conflictele de interese isi are izvorul in competenta de reprezentare a acestora in negocierea contractului colectiv de munca.

Legea romana permite constituirea mai multor sindicate in aceeasi unitate, dar participarea la negocierea colectiva este posibila numai in urma obtinerii statutului de sindicat repre-zentativ. Cu alte cuvinte, Legea contractului colectiv nr. 130/1996 a instituit monopolul sindicatelor reprezentative in ceea ce priveste negocierea si incheierea contractelor colective de munca.

Exceptie face ipoteza in care nu exista sindicat in unitate, caz in care contractul colectiv va fi negociat de catre reprezentantii salariatilor.

In cazul sindicatelor acest principiu capata o importanta speciala, pentru ca aici dreptul la libera optiune trebuie protejat in mod particular. Un asemenea drept presupune:

= libertatea de a constitui sau nu un sindicat;

= libertatea de apartenenta sau neapartenenta la un sindicat constituit;

= participarea la luarea deciziilor in cadrul sindicatului;

= dreptul de a pune capat in orice moment calitatii de membru sindical;

= obligatia de respectare a dreptului celuilalt la propria optiune (spre exemplu, prin protectia legala a salariatilor care nu participa la o greva; protectia minoritatilor impotriva abuzurilor etc.).

Sindicatul are dreptul de a actiona asupra membrilor sai cu o forta coercitiva, aplicand masuri de constrangere, sanctiuni sau stimulente. Statutul sindicatului cuprinde prevederi privind sanctiunile aplicabile membrilor sindicali, precum si circumstantierea exacta a ipotezelor in care este posibila excluderea unui membru.