CURTEA, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Adresa nr. 1.705 din 7 mai 2013, in temeiul art. 146 lit.d) teza a doua din Constitutie si al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 659 alin. (3) din Codul de procedura civila. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arata ca normele legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale, intrucat contravin rolului Ministerului Public, asa cum reiese din lectura dispozitiilor constitutionale si interpretarea data de Curtea Constitutionala acelorasi dispozitii. Astfel, se arata ca prin Decizia nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala a retinut ca „atributiile Ministerului Public se exercita, in principal, in activitatea judiciara penala. In cadrul procesului penal este prezent in mod evident interesul societatii de a trage la raspundere penala persoanele care au savarsit infractiuni. De aceea, prevederile art. 131 alin. (1) reprezinta fundamentul constitutional al dispozitiilor procesual-penale prin intermediul carora procurorul reprezinta interesele generale ale societatii, existente in cadrul raporturilor juridice penale de conflict, si contribuie la apararea ordinii de drept si a drepturilor si libertatilor persoanei.”
In opinia Avocatului Poporului, apararea intereselor generale ale societatii si a ordinii de drept se realizeaza indeosebi prin rolul pe care procurorul il exercita in procesul penal. Or, solutia legislativa instituita de noul Cod de procedura civila depaseste limitele constitutionale ale rolului Ministerului Public in activitatea judiciara, transferand in sarcina procurorului atributii in domeniul executarii silite, prin efectuarea, la cererea executorului judecatoresc, a unor demersuri in scopul aflarii informatiilor necesare executarii, in special, in vederea identificarii entitatilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este actionar ori asociat sau, dupa caz, detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita. Dand expresie rolului Ministerului Public in activitatea judiciara, legiuitorul a incriminat prin dispozitiile art. 287 alin. (1) lit. b) si c) din viitorul Cod penal fapta de nerespectare a unei hotarari judecatoresti savarsita prin refuzul organului de executare de a pune in aplicare o hotarare judecatoreasca, prin care este obligat sa indeplineasca un anumit act, precum si prin refuzul de a sprijini organul de executare in punerea in aplicare a hotararii, de catre persoanele care au aceasta obligatie conform legii. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca interventia procurorului in acest context corespunde rolului pe care Ministerul Public trebuie sa-l aiba in materia executarii hotararilor judecatoresti civile.
In opinia sa, stabilirea unor demersuri in faza executarii silite in sarcina Ministerului Public trebuie realizata in limitele impuse de Legea fundamentala, de jurisprudenta Curtii Constitutionale si de cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului. De aceea, se considera ca legiuitorul trebuie sa asigure cadrul legal care sa permita interventia procurorului in cauzele civile doar in anumite situatii, atunci cand apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept ori a drepturilor si libertatilor civile si doar dupa epuizarea, de catre executorul judecatoresc, a tuturor mijloacelor juridice prevazute de lege pentru executarea hotararilor judecatoresti civile. Reglementarile actuale, in ansamblul lor, stabilesc posibilitatea interventiei procurorului in procesul civil in cazurile speciale (minori, persoane puse sub interdictie si disparuti), lasand la dispozitia acestuia dreptul de a decide asupra necesitatii interventiei in masura in care aceasta este justificata pentru apararea ordinii de drept ori a drepturilor si libertatilor cetatenilor.
In acest sens, s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 din Codul de procedura civila din 1865. Or, textul criticat impune prezenta procurorului in orice cauza civila, daca executorul judecatoresc o considera necesara. Mai mult, prin Recomandarea nr. 1604 (2003) cu privire la rolul parchetului intr-o societate democratica guvernata de statul de drept, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a subliniat ca diferitele atributii ale procurorilor, din afara domeniului penal, „ofera motiv de ingrijorare cu privire la compatibilitatea lor in raport cu principiile de baza ale Consiliului Europei” si ca „este esential ca atributiile si responsabilitatile procurorilor sa fie limitate la efectuarea urmaririi penale cu privire la infractiuni si la rolul general de aparare a interesului public prin mijloacele sistemului de justitie penala, iar pentru indeplinirea unor alte atributii sa fie stabilite organisme separate, localizate in mod adecvat si efectiv”. Codul de procedura civila pune la dispozitia executorului judecatoresc mai multe mijloace procedurale, menite sa asigure executarea in mod prompt si efectiv a hotararilor judecatoresti, precum si de a obtine sanctionarea debitorului, prin instanta de executare. Interventia procurorului poate fi justificata doar in anumite cazuri bine motivate si numai atunci cand acesta apreciaza ca este necesara pentru apararea ordinii de drept ori a drepturilor si libertatilor cetatenilor.
In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Hotararea din 15 ianuarie 2009, pronuntata in Cauza Menchinskaya impotriva Rusiei) a retinut ca participarea procurorului in procesele civile trebuie intotdeauna sa aiba un rol exceptional, iar rolul procurorului nu trebuie sa fie predominant, interventia sa putand fi acceptata numai atunci cand obiectivul acestui proces nu poate sau cu greu poate fi atins altfel; participarea procurorului poate fi justificata in situatia in care motive de interes public si/sau legalitate a deciziilor impun acest lucru; protejarea drepturilor si intereselor grupurilor dezavantajate ale societatii care nu-si pot exercita drepturile poate fi un motiv exceptional pentru interventia procurorului; procurorii nu ar trebui sa aiba puteri decizionale in afara domeniului penal sau sa li se confere mai multe drepturi in fata instantei decat partilor. In opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin si prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala potrivit carora „in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.
Astfel, textul constitutional instituie o obligatie generala, impusa tuturor subiectilor de drept, inclusiv autoritatii legiuitoare, care trebuie sa se asigure ca activitatea de legiferare se realizeaza in limitele si in concordanta cu Legea fundamentala a tarii si, totodata, sa garanteze eficienta legislatiei adoptate. Pentru a respecta legea, ea trebuie cunoscuta si inteleasa, iar pentru a fi inteleasa, trebuie sa fie suficient de precisa si previzibila, asadar sa ofere securitate juridica destinatarilor sai. In stransa legatura cu principiul general al legalitatii, prevazut de textul constitutional mentionat, s-a conturat, pe calea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale a Romaniei, un alt principiu, si anume cel al securitatii juridice, care cuprinde in trasaturile sale si exigenta accesibilitatii si previzibilitatii legii. Avand in vedere aceste elemente, se apreciaza ca textul legal criticat, atribuind un rol pur executional Ministerului Public in sensul de a intreprinde, la cererea executorului judecatoresc, diligentele necesare pentru identificarea informatiilor necesare realizarii executarii, nu indeplineste cerintele de previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constitutie, intrucat nu reglementeaza mijloacele procedurale pe care Ministerul Public le are la indemana in vederea indeplinirii obligatiei de diligenta stabilita de lege, nu prevede actele si masurile procesuale pe care procurorul le poate dispune in acest sens, nu stabileste modul de contestare a masurilor dispuse si nu precizeaza in sarcina carui parchet din cadrul Ministerului Public revine competenta indeplinirii obligatiei. In final, Avocatul Poporului solicita sa se constate ca prevederile art. 659 alin. (3) din Codul de procedura civila sunt constitutionale in masura in care permit interventia procurorului in faza executarii silite doar in cazurile in care acesta apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept ori a drepturilor si libertatilor cetatenilor si numai dupa epuizarea de catre executorul judecatoresc a tuturor mijloacelor juridice prevazute de lege, in vederea punerii in executare a titlurilor executorii. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) si art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. Guvernul considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arata ca statul este obligat sa asigure, prin agentii sai, executarea in mod prompt si efectiv a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii, rolul acestuia in executarea silita fiind stabilit prin art. 626 din Codul de procedura civila. Potrivit art. 131 alin. (1) din Constitutie, in activitatea judiciara Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
Legiuitorul constituant a inteles sa faca din Ministerul Public un reprezentant al interesului general, care sa vegheze la aplicarea legii si la apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, fara ca aceasta sa atraga dezechilibrarea procesului in favoarea unuia sau altuia dintre titularii drepturilor supuse judecatii.
Procurorul fiind, prin natura sa, un organ al legii, un reprezentant al interesului general al societatii in activitatea judiciara, prezenta lui in procesul civil este cat se poate de fireasca si nu urmareste transformarea procurorului intr-un avocat al uneia din parti ori, cum este cazul exceptiei de fata, intr-un executor judecatoresc, ci traseaza rolul acestuia de a veghea la respectarea legii in procesele care pun in discutie astfel de drepturi si libertati. Desi ne aflam in domeniul dreptului civil, privat, este de netagaduit ca si in acest domeniu exista interese generale care trebuie aparate, rolul de protector al intereselor generale revenind in activitatea judiciara, potrivit Constitutiei, procurorului.
Si in noua reglementare procesual-civila procurorul isi pastreaza calitatea de organ al statului care vegheaza la respectarea legii in activitatea de judecata, calitate in care poate participa, in conditiile legii, la orice proces civil, poate porni orice actiune civila, ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege, poate pune concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor si poate exercita caile de atac, in conditiile legii. In virtutea calitatii sale, de reprezentant al intereselor generale ale societatii in activitatea judiciara, procurorul participa, in conditiile legii, la toate fazele procesului civil, astfel ca poate solicita chiar punerea in executare a hotararilor, asa cum reiese si din dispozitiile art. 92 alin. (5) din Codul de procedura civila, privind modalitatile de participare a Ministerului Public in procesul civil. De altfel, in lumina dispozitiilor art. 63 lit. d)-g) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, procurorii exercita actiunea civila, in cazurile prevazute de lege, participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata, exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege, precum si apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, in conditiile legii. In acest context, Guvernul apreciaza ca formele de manifestare ale rolului procurorului in procesul civil sunt largi, nefiind rezumate la o forma singulara de participare. Fara a intra in conflict cu normele constitutionale, prevederile legale criticate au ca scop tocmai consolidarea rolului Ministerului Public in faza executarii silite, rol activ reglementat de numeroase alte dispozitii legale. Astfel, printre „participantii la executarea silita” enumerati de art. 643 din Codul de procedura civila se regaseste la pct. 6 al alin. (1) si Ministerul Public, atributiile acestuia in faza executarii silite fiind expres prevazute cu titlu de principiu in art. 657, conform caruia Ministerul Public sprijina, in conditiile legii, executarea hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii, iar in cazurile anume prevazute de lege, poate sa ceara punerea in executare a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii. In tot cursul executarii, executorul judecatoresc este obligat sa aiba rol activ, staruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu, cu respectarea dispozitiilor legii, a drepturilor partilor si ale altor persoane interesate. Diligentele ce urmeaza a fi intreprinse de Ministerul Public au caracter subsidiar, executorul judecatoresc, in exercitarea rolului sau activ, avand sarcina de a solicita informatii debitorului, creditorului si tertilor in vederea lamuririi in mod complet asupra veniturilor si bunurilor urmaribile ale debitorului. Astfel, executorul judecatoresc apeleaza la sprijinul Ministerului Public daca tertii sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau, dupa caz, refuza sa le dea, din textul citat reiesind ca apelul catre Ministerul Public nu va fi unul ordinar, uzual, ci unul subsecvent. In ceea ce priveste critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate legata de mijloacele procedurale pe care Ministerul Public le are la indemana pentru indeplinirea obligatiei de diligenta stabilite de art. 659 alin. (3) din Codul de procedura civila, se apreciaza ca aceasta critica nu este una de constitutionalitate a textului incriminat, reprezentand mai degraba o chestiune de aplicare a legii, iar nu de concordanta a acesteia cu principiile constitutionale. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA, examinand actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantului Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 si 32 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 659 alin. (3) din Codul de procedura civila, dispozitii ce au urmatoarea redactare: „Daca cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau, dupa caz, refuza sa le dea, Ministerul Public va intreprinde, la cererea executorului judecatoresc, diligentele necesare pentru aflarea informatiilor cerute, in special pentru identificarea entitatilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este actionar ori asociat sau, dupa caz, detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita.”
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor si in art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public. Examinand exceptia de neconstitutionalitate prin prisma criticilor formulate de Avocatul Poporului si a concluziilor reprezentantului Ministerului Public, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru considerentele ce vor fi enuntate in continuare.
Curtea retine ca Avocatul Poporului a invocat, in primul rand, incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutie care consacra principiul respectarii obligatorii a legilor. Curtea constata ca, pentru a putea fi respectata de destinatarii sai, legea trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de claritate si previzibilitate, astfel incat acesti destinatari sa isi poata adapta in mod corespunzator conduita.
In acest sens, atat Curtea Constitutionala, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului au statuat, de principiu, ca orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat.
Desigur, poate sa fie dificil sa se redacteze legi de o precizie totala si o anumita suplete poate chiar sa se dovedeasca de dorit, suplete care nu trebuie sa afecteze insa previzibilitatea legii (a se vedea, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curtii Constitutionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, si Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se retin, spre exemplu, Hotararea din 15 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Cantoni impotriva Frantei, paragraful 29, Hotararea din 25 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Wingrove impotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 55, Hotararea din 9 noiembrie 2006, pronuntata in Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue impotriva Belgiei, paragraful 59).
Ca atare, analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate sunt neclare si lipsite de previzibilitate.
A. Ele sunt neclare, intrucat creeaza falsa impresie ca Ministerul Public s-ar putea afla sub controlul executorului judecatoresc in faza executarii silite a unui proces. In acest context, trebuie retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 132 alin. (1) din Constitutia Romaniei, „Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.” Mai mult, potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, „Parchetele sunt independente in relatiile cu instantele judecatoresti, precum si cu celelalte autoritati publice”. Este adevarat ca, in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor, dar dispozitiile legale criticate transfera in sarcina procurorului atributii in domeniul executarii silite, prin efectuarea, la cererea executorului judecatoresc, a unor demersuri concrete, ceea ce duce la instituirea unor raporturi de subordonare intre executorul judecatoresc, pe de o parte, si procuror, pe de alta parte. Curtea retine ca legiuitorul poate atribui anumite competente procurorului in aceasta faza a procesului civil, chiar daca atributiile Ministerului Public se exercita, in principal, in activitatea judiciara penala (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002). Acest lucru trebuie realizat insa cu respectarea dispozitiilor constitutionale. Desigur, legiuitorul are posibilitatea de a institui diverse mecanisme care sa presupuna si implicarea organelor de cercetare penala, in conditiile in care Ministerului Public i s-ar putea adresa, in faza executarii silite, o solicitare pentru a obtine informatiile dorite. Aceste mecanisme trebuie, insa, sa prevada posibilitatea procurorului de a aprecia asupra necesitatii interventiei sale, in raport cu interesele generale ale societatii, necesitatea apararii ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor [potrivit art. 131 alin. (1) din Constitutie]. Oricare ar fi optiunea legislativa viitoare a legiuitorului, acesta trebuie sa tina cont, in afara de prevederile constitutionale mentionate, si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi, de exemplu, Hotararea din 15 ianuarie 2009, pronuntata in Cauza Menchinskaya impotriva Rusiei, paragraful 35.
Astfel, potrivit acestei jurisprudente, interventia procurorului in procesul civil poate fi justificata de anumite circumstante, cum ar fi protectia unor grupuri vulnerabile - copii, persoane cu dizabilitati - despre care se presupune ca nu isi pot apara singure interesele, atunci cand numerosi cetateni sunt afectati de anumite fapte sau interesele statului trebuie sa fie protejate. De altfel, in acelasi sens, s-a mai pronuntat Curtea Constitutionala atunci cand a retinut ca, in ceea ce priveste procesul civil, acesta este prin natura sa un proces in care se confrunta interese private. De aceea, pe cale de consecinta, in mod obiectiv, rolul Ministerului Public este mai redus (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002). Aceasta indatorire a legiuitorului decurge din faptul ca Romania a devenit parte la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in urma ratificarii ei prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, asumandu-si obligatia de a respecta prevederile acestei conventii, precum si interpretarea data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului acestei conventii, in limitele prevazute de aceasta conventie, in conformitate cu prevederile art. 46, potrivit carora „Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care ele sunt parti” (ase vedea, in acest sens, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 233 din 15 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011).
Asadar, Curtea constata ca aceste mecanisme ar putea interveni numai in cazuri strict determinate si numai dupa epuizarea de catre executorul judecatoresc a tuturor mijloacelor juridice prevazute de lege, in vederea punerii in executare a titlurilor executorii [de exemplu, acesta are la dispozitie instrumentele legale prevazute de art. 659 alin. (1) coroborat cu art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) si art. 189 din Codul de procedura civila].
B. Dispozitiile legale sunt lipsite si de previzibilitate, intrucat, asa cum arata si autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ele nu reglementeaza mijloacele procedurale pe care Ministerul Public le are la indemana in vederea indeplinirii demersului prevazut de lege, nu prevad actele si masurile procesuale pe care procurorul le poate dispune in acest sens, nu stabilesc modul de contestare a masurilor dispuse si nu precizeaza in sarcina carui parchet din cadrul Ministerului Public revine competenta indeplinirii masurii [avand in vedere, cu privire la cel din urma aspect retinut, art. 650 alin. (1) si art. 651 alin. (1) din Codul de procedura civila].
De asemenea, Curtea remarca faptul ca dispozitiile legale criticate nu sunt insotite de prevederi legale (care se pot regasi si intr-un act normativ separat) care sa aloce resursele umane si materiale necesare (eventual suplimentare) de natura sa asigure aplicarea in mod eficient a masurilor legale. Exigentele statului de drept impun adoptarea unui cadru legislativ integrat care sa permita aplicarea efectiva si eficienta a dispozitiilor legale, astfel incat drepturile si/sau masurile prevazute sa nu fie teoretice si iluzorii. In aceste conditii, Curtea constata incalcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5), art. 131 alin. (1) si art. 132 alin. (1).
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al a rt.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 si 32 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului si constata ca dispozitiile art. 659 alin. (3) din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale. Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 21 noiembrie 2013.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent, Fabian Niculae
avocatnet.ro 
isabelap 
Filimon Aurel
Comentarii articol (0)