Decizia CCR nr. 669/2014 - exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) si (2) din Legea invatamantului nr. 84/1995, art. 18 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011

Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Tudorel Toader - judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea in sedinta din 4 noiembrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii invatamantului nr. 84/1995 si Legii educatiei nationale nr. 1/2011, precum si a dispozitiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicata de Emil Moise in Dosarul nr. 2.954/200/2013 al Judecatoriei Buzau - Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 537/D/2014.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta din 4 noiembrie 2014, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, a autorului exceptiei, personal si in calitate de reprezentant al partilor Silviu Tanase si Asociatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta, si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, in temeiul art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amanat succesiv pronuntarea pentru 11 noiembrie 2014 si, respectiv, 12 noiembrie 2014.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

3. Prin Incheierea din 28 mai 2014, pronuntata in Dosarul nr. 2.954/200/2013, Judecatoria Buzau - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii invatamantului nr. 84/1995, ale Legii educatiei nationale nr. 1/2011 si ale art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicata de Emil Moise intr-o cauza avand ca obiect solutionarea plangerii formulate in contradictoriu cu o institutie de invatamant preuniversitar.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile din Legea nr. 84/1995 preluate de dispozitiile Legii nr. 1/2011 sunt neconstitutionale. Astfel, Religia este reglementata ca disciplina ce face parte din trunchiul comun a structurii educationale si cuprinde elemente specifice confesionale de dogmatica, catehism si liturgica. Prin urmare, copiii din Romania sunt obligati sa participe la disciplina Religie, situatie care incalca dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie, atat a acestora, cat si a parintilor lor. Este adevarat ca dispozitiile legale criticate dau posibilitatea parintilor sa solicite in scris ca elevul sa nu frecventeze aceste ore, dar aceasta reglementare nu anuleaza caracterul obligatoriu al studierii disciplinei Religie, intrucat pana la solicitarea scrisa copilul este obligat sa studieze disciplina confesionala. Caracterul obligatoriu al acestei discipline ce face parte din trunchiul comun al tuturor disciplinelor obligatorii creeaza o presiune asupra copiilor si parintilor acestora care ii determina sa actioneze cu greu sau chiar sa nu actioneze in situatia in care ar dori sa nu frecventeze acele cursuri. Logic ar fi fost ca parintii sa fie cei care solicita ca un copil sa studieze disciplina Religie si nicidecum ca acestia sa fie pusi in situatia de a solicita in scris ca nu doresc frecventarea cursurilor de Religie de catre copii. Totodata, cata vreme fapta de a obliga o persoana prin constrangere sa participe la serviciile religioase ale unui cult este infractiune, fiind sanctionata de art. 381 din Codul penal, atunci prevederile ce pun parintii in situatia de a solicita in scris sa nu se comita aceasta infractiune cu privire la copiii lor sunt neconstitutionale; este ca si cum parintii ar trebui sa solicite in scris sa nu se aplice pedepse corporale copiilor lor in scoala, fapta, de asemenea, sanctionata de Codul penal. Daca o fapta este sanctionata ca infractiune, ar fi un abuz ca persoanele sa fie obligate sa solicite in scris sa nu fie supuse acelor infractiuni.
5. De asemenea, dispozitiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstitutionale, deoarece conditia referitoare la „inalta competenta profesionala” nu este dublata de o calificare specifica procedurilor jurisdictionale, neputand fi masurata in niciun fel.
6. Judecatoria Buzau - Sectia civila opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
8. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile din Legea nr. 84/1995 preluate de dispozitiile Legii nr. 1/2011 sunt constitutionale. Astfel, studiul religiei in conformitate cu optiunea elevului si acordul parintelui/tutorelui legal nu poate fi considerat ca un mijloc de constrangere a subiectilor in cauza. Asa fiind, dispozitiile criticate nu pot fi interpretate decat in stricta conformitate cu cele ale art. 29 din Constitutie potrivit carora „Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale”. Daca autorul exceptiei ar fi dorit ca fiica sa sa nu participe la orele de religie, avea posibilitatea prevazuta de lege de a solicita in scris acest lucru. Cat priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Avocatul Poporului arata ca nu au incidenta in cauza de fata.
9. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

10. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
11. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile Legii nr. 84/1995 si Legii nr. 1/2011 cu privire la obligativitatea parintilor de a depune o cerere pentru a retrage copiii de la orele confesionale de Religie, unde acestia au fost inscrisi si ale art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Insa, avand in vedere notele autorului exceptiei si considerentele incheierii de sesizare a Curtii Constitutionale, rezulta ca, in realitate, autorul exceptiei critica, pe langa dispozitiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, numai dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare pana la data intrarii in vigoare a noii legi (respectiv Legea nr. 1/2011) si dispozitiile art. 18 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, care, potrivit art. 361 alin. (1), a intrat in vigoare la 30 de zile de la publicare. Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Judecatorii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.”
- Art. 9 alin. (1) si (2) din Legea nr. 84/1995: „(1) Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.
(2) La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina. in mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.”
- Art. 18 alin. (1) si (2) din Legea nr. 1/2011: „(1) Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevilor apartinand cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigura dreptul constitutional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. in acest caz, situatia scolara se incheie fara disciplina Religie. in mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.”
12. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 4 alin. (2) privind egalitatea intre cetateni, art. 11 referitor la Dreptul international si dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor si libertatilor cetatenilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 referitor la Libertatea individuala, art. 29 alin. (1), (5) si (6) referitor la libertatea constiintei, precum si art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 9 - Libertatea de gandire, constiinta si religie si art. 14 - Interzicerea discriminarii, toate din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 2 din Protocolul aditional la Conventie, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, art. 18 si art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 13 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, art. 2 din Declaratia cu privire la eliminarea tuturor formelor de intoleranta si discriminare bazate pe religie si credinta, art. 1, art. 3 lit. d) si art. 5 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Conventia privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamantului, ratificata prin Decretul nr. 149 din 2 aprilie 1964.
13. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca a fost ridicata intr-un dosar care are ca obiect o plangere civila formulata in contradictoriu cu o unitate de invatamant preuniversitar. Prin urmare, prevederile legale referitoare la inalta competenta profesionala a judecatorilor Curtii Constitutionale nu au legatura cu solutionarea cauzei. Asa fiind, in temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmeaza a respinge, ca inadmisibila, aceasta exceptie.
14. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) si (2) din Legea nr. 84/1995 si art. 18 alin. (1) si (2) din Legea nr. 1/2011, Curtea constata ca acestea reglementeaza, pe de o parte, cu privire la includerea Religiei in planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional, ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun si, pe de alta parte, cu privire la posibilitatea ca elevul sa nu frecventeze orele de Religie cu conditia sa se solicite in scris acest lucru de catre parinte, tutorele legal sau de catre elevul major.
15. Potrivit dispozitiilor art. 65 alin. (1) si (2) din Legea nr. 1/2011, „(1) Planurile-cadru de invatamant cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectivmodulele de pregatire obligatorii si optionale, precum si numarul minim si maxim de ore aferente acestora”, iar „(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregatire obligatorii, iar curriculumul la decizia scolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregatire optionale.” In acest sens, planurile-cadru si programele scolare pentru fiecare disciplina sunt elaborate de catre institutiile si organismele abilitate ale Ministerului Educatiei si Cercetarii stiintifice si se aproba prin ordin al ministrului. Cat priveste disciplina Religie, potrivit art. 2 lit. e) din Metodologia privind elaborarea si aprobarea curriculumului scolar - planuri-cadru de invatamant si programe scolare, aprobata prin Ordinul ministrului educatiei nationale nr. 3.593/2014, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 2 iulie 2014, „trunchiul comun (TC) reprezinta oferta educationala stabilita la nivel central, parcursa in mod obligatoriu de elevi in functie de nivelul de scolaritate, anul de studiu, filiera, profil si specializare; TC asigura egalitatea de sanse la educatie pentru toti elevii”. Totodata, in conformitate cu art. 18 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevilor apartinand cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigura dreptul constitutional de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii (a se vedea in acest sens art. 10 din Ordinul ministrului educatiei nationale nr. 3.371/2013 privind aprobarea planurilor-cadru de invatamant pentru invatamantul primar si a Metodologiei privind aplicarea planurilor-cadru de invatamant pentru invatamantul primar, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 192 din 5 aprilie 2013).
16. Avand in vedere aceste prevederi, Curtea constata ca includerea Religiei ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun, nu reprezinta eo ipso o problema de natura a genera nerespectarea libertatii constiintei, cata vreme dispozitiile contestate nu genereaza obligatii de natura a urma cursuri avand ca obiect o anumita religie, contrara convingerilor fiecaruia. Asa fiind, Curtea constata ca prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, reprezinta o consacrare a dispozitiilor constitutionale ale art. 32 alin. (7) potrivit carora „Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege”. De aceea, caracterul obligatoriu al Religiei, ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun nu poate fi opus elevilor, intrucat instituirea lui are drept scop atingerea exigentelor constitutionale mai sus aratate, prin indeplinirea de catre stat a obligatiei de a include aceasta disciplina in planul-cadru de invatamant. Prin urmare, obligativitatea disciplinei Religie este opozabila numai statului care este tinut de necesitatea organizarii invatamantului religios prin asigurarea predarii Religiei pentru cele 18 culte recunoscute (a se vedea si art. 32 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014). Faptul ca alineatele (2) ale art. 9 din Legea nr. 84/1995 si art. 18 din Legea nr. 1/2011 dau elevului drept de optiune prin instituirea posibilitatii de a nu participa la aceste cursuri, consacra caracterul optional al disciplinei, care, de aceasta data, vizeaza elevul major, parintele sau tutorele legal instituit pentru elevul minor. Drept urmare, Curtea urmeaza a respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) si alin. (2) teza a doua si a treia din Legea nr. 84/1995, precum si a dispozitiilor art. 18 alin. (1) si alin. (2) teza a doua si a treia din Legea nr. 1/2011.
17. Curtea constata ca modul in care legiuitorul a reglementat prin art. 9 alin. (2) teza intai din Legea nr. 84/1995 si art. 18 alin. (2) teza intai din Legea nr. 1/2011 oferta educationala referitoare la disciplina Religie, este de natura sa afecteze libertatea de constiinta. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Constitutie, individul se bucura de libertatea neingradita a gandirii, a constiintei si a credintei religioase, situatie ce confera consistenta liberei dezvoltari a personalitatii umane ca valoare suprema garantata de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala. Totodata, potrivit art. 32 alin. (5) din Constitutie, „Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in conditiile legii”, sens in care invatamantul religios vizeaza atat institutii de invatamant organizate de culte pentru pregatirea personalului propriu de cult in conditiile legii, cat si educatia religioasa realizata de scolile de stat in asa fel incat sa fie avuta in vedere respectarea libertatii constiintei, precum si respectarea dreptului parintilor sau a tutorilor de a asigura educatia copiilor lor minori potrivit propriilor convingeri. Tot acest cadru este instituit pentru a asigura protectia convingerilor religioase ale fiecarei persoane.
18. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) teza finala din Legea fundamentala, „Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrara convingerilor sale” si art. 29 alin. (6) din Constitutie, „Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine”.
19. Curtea constata ca Legea fundamentala garanteaza parintilor dreptul la ingrijirea si educarea copiilor lor si cuprinde dreptul la educarea religioasa. De aceea, este primordial dreptul acestora de a transmite copiilor convingerile proprii legate de probleme religioase. De asemenea, parintii au dreptul de a-si tine departe copiii de convingeri religioase. Insa acest drept de educare nu apartine exclusiv parintilor, statul, caruia i s-a incredintat controlul asupra intregului sistem scolar, asumandu-si in mod autonom si concurent o misiune proprie de educare, corelativa cu cea a parintilor. Rezulta ca, pe de o parte, exista o obligatie negativa a statului de a nu interveni in formarea sau aderarea la o convingere sau credinta religioasa, iar, pe de alta parte, exista si obligatia pozitiva potrivit careia, in masura in care persoana se manifesta in sensul studierii sau receptarii invataturilor unui anumit cult sau credinta religioasa, sa creeze cadrul legislativ si institutional necesar exercitarii drepturilor prevazute de art. 29 si art. 32 din Constitutie. Insa, in niciun caz o persoana nu poate fi pusa ab initio in situatia de a-si apara sau proteja libertatea constiintei, pentru ca o asemenea abordare ar contraveni obligatiei negative a statului, care, in virtutea acestei obligatii, nu poate impune studierea religiei. Asa fiind, numai dupa exprimarea dorintei elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, de a-si insusi prin studiu preceptele specifice unui anumit cult religios intervine obligatia pozitiva a statului de a asigura cadrul necesar mentionat. In adoptarea reglementarilor sale in domeniul invatamantului, legiuitorul trebuie sa tina seama de faptul ca art. 29 alin. (6) din Constitutie garanteaza dreptul la invatamantul religios si nu obligatia de a frecventa cursuri de religie. Sub acest aspect, manifestarea libera a optiunilor implica in mod necesar initiativa proprie a persoanei in sensul frecventarii disciplinei Religie, iar nu consimtirea tacita sau refuzul expres. Exprimarea unei opinii din perspectiva prevederilor constitutionale referitoare la libertatea constiintei si a religiei aplicabile in domeniul invatamantului religios trebuie sa aiba intotdeauna un sens pozitiv (persoana alege sa studieze religia), iar nu un sens negativ (persoana alege sa nu studieze religia), intrucat in cea de-a doua ipoteza persoana este prezumata ca manifestand deja optiunea de a studia, fiind nevoita sa actioneze ulterior pentru excluderea sa din grupul de studiu. Or, o atare reglementare nu reprezinta altceva decat o constrangere a persoanei in manifestarea unei optiuni, ceea ce de plano, contravine libertatii constiintei consacrata de Constitutie.
20. Curtea Constitutionala constata ca scoala trebuie sa fie deschisa pentru idei si valori religioase, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (2) din Constitutie, statul garanteaza libertatea constiintei, care trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.
21. De aceea, statului ii este interzis sa adopte solutii legislative care pot fi interpretate ca fiind lipsite de respect fata de convingerile religioase sau filozofice ale parintilor, motiv pentru care organizarea activitatii scolare trebuie sa se subordoneze atingerii unui scop de conciliere in exercitarea functiilor pe care si le asuma in procesul de educatie si de predare a religiei cu respectarea dreptului parintilor de a asigura educatia in conformitate cu propriile convingeri religioase. Ca parte a sistemului constitutional de valori, libertatii de constiinta religioase ii este atribuit imperativul tolerantei, in special in relatie cu demnitatea umana garantata de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala, ce domina ca valoare suprema intregul sistem de valori. Acest motiv exclude, de principiu, ca activitatile si comportamentele ce izvorasc dintr-o anumita atitudine de credinta ori de convingeri filozofice non-religioase sa fie supuse sanctiunilor pe care statul le prevede pentru un asemenea comportament, indiferent de motivatiile de credinta ale persoanei in cauza.
22. Pentru a fi deplin respectata libertatea de constiinta si religie, care implica libertatea de a apartine sau nu vreunei religii, consacrate de art. 29 alin. (1), (2) si (6) din Constitutie, legiuitorul este tinut de o obligatie de neutralitate si impartialitate. Aceasta obligatie este realizata in situatia in care statul vegheaza la respectarea acestor libertati, consacrand posibilitatea parintilor, reprezentantilor legali ai elevilor minori, respectiv posibilitatea elevilor majori, de a solicita participarea la orele de religie.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Emil Moise in Dosarul nr. 2.954/200/2013 al Judecatoriei Buzau - Sectia civila si constata ca dispozitiile art. 9 alin. (2) teza intai din Legea invatamantului nr. 84/1995 si art. 18 alin. (2) teza intai din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 sunt neconstitutionale.
2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante si constata ca dispozitiile art. 9 alin. (1) si alin. (2) teza a doua si a treia din Legea invatamantului nr. 84/1995, precum si dispozitiile art. 18 alin. (1) si alin. (2) teza a doua si a treia din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
3. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Buzau - Sectia civila si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 12 noiembrie 2014.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru