UPDATE: Cei condamnati pentru evaziune fiscala vor plati dobanzi si penalitati de intarziere la sumele datorate. Decizia se aplica deja

Decizia ICCJ nr. 17 din 5 octombrie 2015 a Completului competent sa judece recursul in interesul legii a aparut in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie si este obligatorie pentru toate instantele de la momentul publicarii.

Prin intermediul acestui document, judecatorii au stabilit ca inculpatii condamnati pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala sunt obligati la plata sumelor reprezentand obligatia fiscala principala datorata si la plata sumelor reprezentand obligatiile fiscale accesorii datorate, in conditiile Codului de procedura fiscala. 

"In cauzele penale avand ca obiect infractiunile de evaziune fiscala prevazute in Legea nr. 241/2005, instanta, solutionand actiunea civila, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru savarsirea acestor infractiuni la plata sumelor reprezentand obligaaia fiscala principala datorata si la plata sumelor reprezentand obligatiile fiscale accesorii datorate, in conditiile Codului de procedura fiscala", scrie in decizia Curtii.  

Asa cum reiese din hotararea publicata ieri in Monitor, Curtea a stabilit ca obligatiile fiscale principale au aceeasi natura cu cele accesorii, fiind o sanctiune cu caracter fiscal, impusa in mod unilateral prin norme juridice. 

"Astfel cum rezulta din chiar denumirea data lor de legiuitor, obligatiile fiscale accesorii au aceeasi natura juridica cu aceea a obligatiilor fiscale principale, respectiv a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, neputand fi ignorate la momentul cuantificarii prejudiciului de catre instanta penala", explica judecatorii.

La inceputul lunii octombrie, Procurorul General al Romaniei solicitase, printr-un recurs in interesul legii, pronuntarea unei hotarari prin care sa se asigure interpretarea unitara a dispozitiilor legale in materie, in conditiile in care instantele le aplicau diferit, existand doua orientari jurisprudentiale.

In cadrul primei opinii, majoritara, instantele au dispus obligarea inculpatilor condamnati pentru evaziune fiscala la plata prejudiciului cauzat cu dobanzile si penalitatile de intarziere, dobanda calculata pana la achitarea integrala a acestuia.

Intr-o alta abordare insa, alte instante, in situatii similare, au dispus obligarea inculpatilor condamnati pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala la plata prejudiciului cauzat cu dobanda legala aferenta debitului, dobanda calculata  pana la achitarea integrala a acestuia.

Prin urmare, ICCJ a intervenit pentru a se asigura ca de-acum va exista o practica judiciara unitara.

Completul ICCJ competent sa judece recursul in interesul legii a analizat, prin aceeasi decizie, si momentul de la care incep sa curga dobanzile aferente sumelor constatate cu titlu de prejudiciu. 

"Obligatia de plata a taxelor si impozitelor se naste la data realizarii activitatii, incasarii venitului supus impozitarii si devine scadenta la termenul prevazut de lege, moment de la care autoritatea fiscala are dreptul de a percepe accesoriile creantei fiscale", este explicat in Decizia ICCJ nr. 17/2015. 

Ce sunt creantele fiscale? Dar obligatiile fiscale?

Raportul juridic creat prin savarsirea infractiunii de evaziune fiscala este, sub aspectul laturii civile a cauzei, un raport specific de drept material fiscal.

Subiectele acestuia sunt, pe de o parte, autoritatea fiscala, creditor al obligatiei fiscale (avand calitatea procesuala de parte civila in cauza penala) si, pe de alta parte, contribuabilul, debitor al obligatiilor fiscale (avand, in cauza penala, calitatea de inculpat) si, dupa caz, partea responsabila civilmente.

Obiectul raportului juridic include in continutul sau drepturile si obligatiile partilor legate de perceperea impozitelor, taxelor, dobanzilor si penalitatilor (in sensul de stabilire a acestora) si obligatiile corelative vizand declararea materiei impozabile, a bunurilor detinute si a veniturilor realizate, de stabilire a impozitelor si taxelor datorate de contribuabil bugetului general consolidat. Prin urmare, in continutul raportului juridic fiscal de drept material intra drepturile si obligatiile subiectelor participante, constand in creante fiscale si, respectiv, obligatii fiscale.

Codul de procedura fiscala defineste creantele fiscale ca fiind „drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal”.

Acelasi act normativ prevede ca, din raporturile de drept material fiscal rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, incluzand :

• dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat;
• dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri la bugetul general consolidat, denumite creante fiscale principale;
• dreptul la perceperea dobanzilor, penalitatilor de intarziere sau a majorarilor de intarziere, dupa caz, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.

Legislatia in vigoarea stabileste ca pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen, dobanzi si penalitati de intarziere. 

Dobanzile reprezinta, conform art.120 alin.1 din Codul de procedura fiscala, „echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale, ca urmare a neachitarii de catre debitor a obligatiilor de plata la scadenta si se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv”, in timp ce penalitatile de intarziere reprezinta „sanctiunea pentru neindeplinirea obligatiilor de plata la scadenta si se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv”.

In motivarea deciziei, judecatorii arata ca desi dobanda fiscala indeplineste aceeasi functie ca dobanda legala penalizatoare (ambele sunt destinate acoperirii prejudiciului cauzat prin intarzierea executarii obligatiei banesti), nu poate exista o alternativa intre cele doua tipuri de dobanzi, putandu-se aplica doar una dintre acestea.

In alta ordine de idei, in raportul juridic de drept material fiscal creat prin savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, se regaseste si o sanctiune pecuniara specifica acestei ramuri de drept - penalitatea de intarziere care se cumuleaza cu dobanda fiscala.

Prin urmare, in masura in care s-ar considera ca in aceste cauze nu se poate acorda decat dobanda legala, ar insemna ca norma continuta in art.1201 din Codul de procedura penala (referitoare la dobanzi si penalitati de intarziere) sa ramana fara aplicare practica.

In concluzie, judecatorii ICCJ explica faptul ca este exclusa completarea Codului fiscal si a Codului de procedura fiscala cu alte documente, motiv pentru care, in masura in care autoritatea fiscala solicita, ca parte civila, dobanda legala, aceasta nu poate fi acordata si cererea accesorie ar urma sa fie respinsa. Acordarea dobanzii fiscale, atunci cand s-a cerut dobanda legala, echivaleaza cu acordarea a altceva decat ceea ce partea a cerut.

Similar, daca partea civila a solicitat dobanda fiscala si penalitati de intarziere, iar instanta obliga la plata dobanzii legale, acorda practic altceva decat s-a cerut. Natura juridica a celor doua accesorii ale creantei principale fiind diferita, nu prezinta relevanta faptul ca dobanda legala este mai mica decat dobanda fiscala.

Asadar, in cazul condamnarii inculpatilor pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala conform Legii nr.241/2005, instantele de judecata solutionand latura civila, in aplicarea principiului disponibilitatii, trebuie sa dispuna obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat cu dobanzi si penalitati de intarziere, calculate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala.