Mii de firme riscă să fie blocate de noua lege privind riscul seismic. Ce probleme ridică actul normativ?

Interdicţia desfăşurării de activităţi ce implică aglomerări de persoane în clădirile cu risc seismic este inclusă în Legea nr. 282/2015, care a modificat duminică Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente. Aceasta este valabilă până la momentul terminării eventualelor lucrări necesare pentru a reduce riscul seismic.

"Se interzic organizarea şi desfăşurarea de activităţi permanente şi/sau temporare în spaţiile prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. a) şi altele asemenea, care implică aglomerări de persoane, până la finalizarea lucrărilor de intervenţie realizate în scopul creşterii nivelului de siguranţă la acţiuni seismice a construcţiei existente", scrie în noua lege.

În principiu, reglementarea indică spaţiile publice cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, folosite pentru desfăşurarea de activităţi ce implică aglomerări de persoane, adică sălile de spectacol, de expoziţii, de lectură, spaţiile pentru comerţ, structurile turistice de cazare şi alimentaţie publică şi prestări de servicii, asistenţă socială şi medicală, administraţie publică şi altele asemenea.

"Rezultă, deci, că pentru a intra sub incidenţa noii legi spaţiile trebuie să îndeplinească o serie de condiţii cumulative: să fie publice, să nu aibă destinaţia de locuinţă, iar activităţile desfăşurate în aceste spaţii să poată conduce la aglomerări de persoane", a afirmat, pentru AvocatNet.ro, avocatul George Lipănescu.

Deşi noua interdicţie nu indică în mod direct clasa de risc seismic a clădirilor vizate, din prevederile actualizate ale ordonanţei (la care se adaugă normele de aplicare din Hotărârea Guvernului nr. 1364/2001) reiese indirect că este vorba de cele deja expertizate şi încadrate în clasa I de risc seismic. Practic, acestea sunt singurele construcţii în cazul cărora actele normative amintite impun necesitatea lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic.

Clădirile cu mai multe etaje folosite, în principal, pentru locuit -- încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public -- se includ, aşa cum dispune OG nr. 20/1994, în programele anuale de reducere a riscului seismic. Pericolul public este dat de îndeplinirea a cel puţin două dintre următoarele criterii:

• construcţiile cuprind spaţii publice cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă cu suprafaţa utilă totală de peste 50mp, ocupate temporar/permanent (mai exact, aici se face referire din nou la spaţiile în care se desfăşoară activităţi ce implică aglomerări de persoane);
• construcţiile au cel puţin parter şi trei etaje, cu minimum zece apartamente;
• construcţiile sunt în localităţi pentru care valoarea de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare la cutremur a(g), potrivit hărţii de zonare a teritoriului României din Codul de proiectare seismică P100-1, este mai mare sau egală cu 0,15g.

Important! Banii pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie la clădirile incluse în programele naţionale se asigură din fondurile operatorilor economici, pentru locuinţele şi spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, aflate în proprietatea sau în administrarea acestora, sau, după caz, din sursele proprietarilor spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă. În afara programelor naţionale, ordonanţa dispune că fondurile de expertizare tehnică, proiectare şi execuţie a lucrărilor de intervenţie se asigură din fondurile operatorilor economici, dacă clădirile se află în proprietatea sau administrarea acestora.

Problemele ridicate de noua interdicţie

Principala problemă ridicată de interdicţia activităţilor publice în clădirile cu risc seismic este perioada scurtă de timp dintre apariţia Legii nr. 282/2015 în Monitorul Oficial şi intrarea sa în vigoare. Concret, actul normativ a fost publicat joi şi se aplică deja de duminică, astfel că nu există un termen rezonabil care să permită proprietarilor, administratorilor sau asociaţiilor de proprietari intrarea în legalitate.

"Problema principală pe care o identific este lipsa unui termen rezonabil pentru conformare. Ar fi trebuit ca de la data intrării în vigoare a legii să nu mai poată fi emise noi autorizaţii fără respectarea noilor prevederi legale, iar activităţile deja autorizate să beneficieze de un termen în care să se conformeze", a afirmat avocatul George Lipănescu.

Prin urmare, interdicţia poate duce la o paralizare a activităţilor desfăşurate de firme în clădirile cu risc seismic. Faptul poate avea ca urmări imposibilitatea de a mai asigura salariile angajaţilor şi plata taxelor către stat.

"Aplicarea unei astfel de interdicţii, cu efect imediat, este de natură să paralizeze activitatea agenţilor economici care desfăşoară activităţi în clădiri cu risc, dar şi pe cea a furnizorilor sau a beneficiarilor lor. Închipuiţi-vă că agentul comercial care închide un sediu, până la deschiderea unui nou punct de lucru, nu va mai cumpăra materii prime, bunuri sau servicii, nu va mai produce plus valoare, nu va mai plăti taxe şi nu va mai putea chiar susţine angajaţii săi. Aşadar, impactul acestor reglementări este imens, el afectând o categorie mult mai vastă de persoane, nu numai cei indicaţi expres în lege. Vorbim, practic, de blocarea unei rotiţe a unui angrenaj care poate antrena blocarea întregului mecanism. Sunt, aşadar, posibile consecinţe economice la nivel macro. Consider că o astfel de reglementare -- a cărei utilitate nu o discut -- trebuia aplicată treptat", a explicat specialistul.

În acelaşi timp, George Lipănescu a atras atenţia şi asupra unei posibile nerespectări a dreptului de proprietate garantat de Legea fundamentală a ţării noastre: "Discutăm, aşadar, şi de persoane care au realizat investiţii în spaţiile ce fac obiectul Legii nr. 282/2015, care au previzionat o amortizare a acestora prin derularea activităţii, iar acum se văd în imposibilitatea de a o realiza, respectiv în situaţia de a pierde investiţiile efectuate. Din acest punct de vedere, cred că ar putea avea loc şi o discuţie pe tema interpretării exhaustive a dispoziţiilor articolului 44 din Constituţia României, prevedere ce garantează proprietatea privată. Consider că garantarea dreptului de proprietate poartă şi asupra folosinţei bunului sau a îmbunătăţirilor aduse acestuia ori prin interzicerea imediată, fără acordarea unui termen, a unei vaste categorii de utilizări s-ar putea discuta de încălcarea dreptului de proprietate şi ar putea fi sesizată Curtea Constituţională pentru o analiză a Legii nr. 282/2015. În acelaşi sens, nu trebuie să uităm că statul are rol de garant al unor drepturi şi libertăţi, a unui climat economic şi legislativ stabil şi previzibil, iar emiterea unor astfel de acte normative, în grabă nejustificată, este în contradicţie cu acest rol".

O altă problemă a interdicţiei aplicabile de duminică este sintagma "aglomerări de persoane". Semnificaţia acesteia nu este explicată nici în Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 şi nici în normele sale de aplicare. Avocatul consultat de redacţia noastră a precizat că există, totuşi, unele indicii în Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1613/2001 privind aprobarea ghidului de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate.

"Potrivit acestei norme, prin sală aglomerată se înţelege o încăpere sau un grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri, în care suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4mp şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane (la etaj - n. red.). Dacă sunt situate la parter, sunt considerate săli aglomerate cele care permit întrunirea a peste 200 de oameni", a spus George Lipănescu. Totodată, mai trebuie menţionat că, în aceleaşi condiţii, în Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului nr. 85/1996 scrie că săli aglomerate sunt cele de vânzare, consumaţie, lectură sau aşteptare în care se strâng simultan cel puţin 200 de persoane.

În altă ordine de idei, Legea normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că, "dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecvenţa unor astfel de termeni şi expresii este mare, actul normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de definiţii sau o anexă cu un index de termeni".

Astfel, în lipsa altor clarificări legale, definiţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române a aglomerării este "grup compact (şi numeros)", iar a grupului - "ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunităţi de interese, de concepţii etc.". Totuşi, aceste explicaţii nu ne ajută să ne dăm seama exact ce fel de activităţi din clădirile cu risc seismic pot implica aglomerări de persoane.

Problematică este, de asemenea, şi prevederea care stabileşte cine poate fi amendat pentru nerespectarea interdicţiei de a desfăşura activităţi publice în clădirile cu risc seismic. Mai exact, se face referire doar la proprietarii sau administratorii construcţiilor/spaţiilor din aceste construcții (persoane fizice/juridice) şi asociaţiile de proprietari.

Din acest motiv, un alt avocat consultat de redacţia noastră -- care însă a preferat să-şi păstreze anonimatul -- a subliniat că amenda cuprinsă între 50.000 şi 70.000 de lei poate fi aplicată unui alt subiect decât cel culpabil pentru desfăşurarea activităţii, exceptând situaţia în care entitatea ce desfăşoară activităţi publice este şi proprietarul/administratorul construcţiei/spaţiului public. Concret, asta înseamă că, dacă o firmă foloseşte un astfel de spaţiu public fără să fie proprietar/administrator al acestuia, nu poate fi amendată.

De reţinut este că, potrivit OG nr. 20/1994, de constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se ocupă organele de control ale primăriilor. Chiar dacă în momentul de faţă normele de aplicare ale acestui document nu conţin explicaţii suplimentare referitoare la noua interdicţie, avocatul George Lipănescu este de părere că autorităţile locale pot deja să aplice amenzi pentru nerespectarea acesteia.

"Consider că, pentru evitarea unor sancţiuni, agenţii economici pot redimensiona activităţile desfăşurate astfel încât să nu mai existe premisele încadrării spaţiilor utilizate în categoria de săli aglomerate. Prin urmare, asigurarea unui spaţiu de minimum 4mp/persoană ar trebui să fie o măsură care să asigure legalitatea activităţii. Trebuie însă avut în vedere faptul că, la calculul spaţiului alocat unei persoane, trebuie avut în vedere şi personalul agentului economic, nu numai clientela. Aş vrea să accentuez cele spuse afirmând că este mult mai uşoară protejarea firmelor (de eventuale abuzuri ale autorităţilor locale - n. red.) prin prevenirea situaţiilor sancţionabile decât cea de diminuare sau anulare a sancţiunilor", a adăugat specialistul.

Notă: AvocatNet.ro a trimis solicitări la Guvernul României şi Primăria Capitalei pentru a cere clarificări legate de eventuale modificări corelative la normele pentru aplicarea OG nr. 20/1994 şi intenţiile organelor de control de aplicare a noii sancţiuni. N-am primit niciun răspuns până la momentul publicării acestui articol.

Încadrarea clădirilor în clasele de risc seismic

În prezent, legislaţia în vigoare prevede că există patru clase de risc seismic: clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a. Singurii care pot face încadrarea într-una dintre acestea sunt experţii tehnici, care trebuie să elaboreze în acest sens o expertiză.

În clasa I de risc seismic sunt incluse construcţiile cu risc ridicat de prăbuşire la cutremurul de proiectare, potrivit Ordinului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei nr. 704/2009 privind aprobarea reglementării tehnice "Cod de proiectare seismică – Partea a III-a Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P 100-3/2008".

Clasa a II-a de risc seismic include construcţiile care, sub efectul cutremurului de proiectare, pot să sufere degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilităţii este puţin probabilă.

În ceea ce priveşte clasa a III-a de risc seismic, aici se încadrează construcţiile la care sunt aşteptate degradări structurale care nu afectează semnificativ siguranţa structurală, dar la care degradările elementelor nestructurale pot fi importante.

În fine, în clasa a IV-a de risc seismic sunt incluse construcţiile la care răspunsul seismic aşteptat este asemănător celui corespunzător construcţiilor proiectate pe baza prescripţiilor în vigoare.

Autorităţile derulează anual programe naţionale de consolidare

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) a lansat, în urmă cu câţiva ani, potrivit informaţiilor de pe site-ul instituţiei, trei programe de consolidare a clădirilor. Acestea se elaborează de către minister luându-se în considerare priorităţile stabilite de consiliile judeţene/Consiliul General al municipiului Bucureşti.

Primul program -- cel de "consolidare a clădirilor de locuit multietajate" -- presupune alocarea de la bugetul de stat a sumelor necesare proiectării şi executării lucrărilor de consolidare a clădirilor de locuit multietajate încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public.

Cel de-al doilea -- care este denumit "Programul de intervenţii în primă urgenţă la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public" -- include construcţii ce au valoare de monument istoric (şcoli, sedii ale primăriilor, clădiri din domeniul sănătăţii).

Al treilea program poartă numele de "Proiectul de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă" şi s-a derulat, potrivit sursei citate, între anii 2005 şi 2011. Obiectivul principal al acestuia a fost consolidarea clădirilor publice de importanţă vitală şi a clădirilor în care se desfăşoară servicii publice de importanţă vitală.

Pe site-ul MDRAP există liste cu clădirile cu risc seismic din judeţele Bacău, Botoşani, Brăila, Braşov, Călăraşi, Caraş-Severin, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Galaţi, Ialomiţa, Iaşi, Mehedinţi, Olt, Prahova, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vâlcea şi Vrancea, însă datele acestea sunt din anul 2008. Totodată, sunt incluse şi informaţiile actualizate chiar în această lună pentru clădirile cu risc seismic din Bucureşti.

Notă: Clădirile incluse în 2015 în Programul de acţiuni privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic la construcţiile cu destinaţia de locuinţe multietajate, încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public, pot fi găsite aici.