Reminder: Regimul fiscal al microîntreprinderilor în 2016: Tu îl poţi aplica în acest an?

Conform modificărilor aduse noului Cod fiscal prin OUG nr. 50/2015, în vigoare de la 1 ianuarie, condiţiile de încadrare a firmelor în categoria microîntreprinderilor s-au schimbat considerabil. 

Astfel, noile prevederi majorează plafonul până la care o persoană juridică se poate înscrie ca microîntreprindere. Concret, anul acesta, o microîntreprindere va putea realiza venituri de până la 100.000 de euro (echivalentul în lei), spre deosebire de 65.000 de euro, limita maximă stabilită în 2015. 

Totodată, în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă, Guvernul a decis, prin adoptarea OUG nr. 50/2015, actul normativ care a modificat nu mai puţin de 45 de articole ale noului Cod fiscal, să introducă un sistem de cote de impozitare diferențiate, în funcție de numărul de salariați.

Concret, din 2016, microîntreprinderilor le este aplicată o cotă de impozitare cuprinsă între 1% şi 3%, în funcţie de existenţa angajaţilor şi numărul acestora, după cum urmează:

• cotă de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile care vor avea cel puţin doi salariați;
• cotă de impozitare de 2% pentru microîntreprinderile cu un singur angajat;
• cotă de impozitare de 3% pentru microîntreprinderile care nu vor avea nici măcar un salariat.

În cazul în care în cursul anului fiscal numărul de salariați se va modifica, cotele de impozitare prevăzute mai sus se vor aplica în mod corespunzător, începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea. Pentru microîntreprinderile care au unul, respectiv doi salariați, și care vor aplica cotele de impozitare prevăzute, al căror raport de muncă încetează, condiția referitoare la numărul de salariați va fi considerată îndeplinită dacă în cursul aceluiași trimestru sunt angajați noi salariați.

În plus, pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi sau cele care au cel mult doi salariați, în situația în care numărul acestora se va modifica, în scopul menținerii/modificării cotei de impozitare prevăzute anterior, noii salariați vor trebui angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puțin 12 luni.

Prin salariat se înţelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. Totuşi, condiţia se consideră îndeplinită şi în cazul microîntreprinderilor care:

• au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial daca fracţiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
• au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remuneraţia acestora este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Totodată, potrivit actului normativ, firmele nou-înfiinţate, care au cel puţin un salariat şi sunt constituite pe o durată de cel puţin patru ani, vor beneficia de un impozit de numai 1%, pentru primele 24 de luni de la data inregistrării firmei, cu condiţia ca societatea să nu se afle într-una din următoarele situaţii: 

• lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
• dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
• inactivitate temporară, potrivit legii;
• declararea pe propria raspundere a nedesfăşurării de activităţi la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
• majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acţionari/asociaţi;
• acţionarii/asociaţii săi vând/cesioneaza/schimbă titlurile de participare deţinute.

Important! Condiţia privitoare la salariat se consideră îndeplinită dacă angajarea se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective.

Cine poate fi microîntreprindere de la 1 ianuarie 2016?

Codul fiscal stabileşte că o microîntreprindere este o persoană juridică ce îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent. 

• realizează venituri, altele decât cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, în domeniile jocurilor de noroc sau activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale;
• realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 80% din veniturile totale;
• realizează venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;
• capitalul social este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale;
• nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti.

Daca în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20%, inclusiv, atunci aceasta va plăti impozit de profit de 16%. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintrele limitele prevăzute anterior, luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre aceste limite..

Atenţie! Pentru determinarea echivalentului în euro a plafonului de 100.000 euro prevăzut pentru microîntreprinderi se va folosi cursul de schimb de la închiderea exerciţ
iului financiar precedent.

Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

În plus, firma trebuie să comunice organului fiscal în termen de 30 de zile de la data la care nu mai îndeplineşte oricare dintre cele două condiţii, că a ieşit din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor. În acest sens, va depune la organul fiscal o declaraţie de menţiuni. 

Calcul: avantajos sau nu să angajezi încă o persoană pentru a beneficia de procent redus la impozitul pe micro?

În baza noilor prevederi, prin care cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor diferă în funcţie de numărul de angajaţi, expertul contabil Luiza Daneliuc a realizat un calcul valabil în 2016, pentru a arăta dacă angajarea a încă unei persoane, pentru a beneficia de procent redus la impozitul pe microîntreprinderi, este sau nu avantajoasă.

Astfel, potrivit specialistului, angajarea unui om în plus, (cu normă întreagă, doar așa “se pune” la calcul), nu garantează economii, prin aplicarea cu 1% mai puțin la impozitul pe venit.

Exemplu Calcul valabil pentru salariul minim de 1050 ron brut/lună, normă de opt ore:

• plătim contribuții salariale pentru un salariat 513 RON pe lună;
• plătim contribuții salariale pentru doi salariați 1.026 RON pe lună.

Pentru a economisi, trebuie ca diferența de impozit pe venit plătit să fie mai mare sau cel puțin egală cu 513 RON/lună.

Prin urmare, doar la o cifră de afaceri de peste 51.300 ron pe lună ar fi avantajoasă angajarea unui salariat cu normă întreagă pentru a salva 1% la impozitul pe venit.

La cifra aceasta de afaceri lunară, consideră Luiza Daneliuc, o societate nu poate rămâne microintreprindere tot anul 2016, ci cel mult opt luni de zile, urmând ca după aceea să calculeze impozit pe profit cumulat de la începutul anului și până în prezent, scăzând din impozitul pe profit datorat impozitul pe micro plătit până în acel moment.

Mai multe detalii despre calculul realizat de Luiza Daneliuc găsiţi aici. 

Baza de impozitare a veniturilor

Codul fiscal stabileşte că baza impozabilă a veniturilor microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care:

a) se scad:

• veniturile aferente costurilor stocurilor produse;
• veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
• veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
• veniturile din subvenţii;
• veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
• veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi sş/sau penalităţi de întârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
• veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
• veniturile din diferenţe de curs valutar;
• veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau
  decontarea acestora;
• valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării;
• veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii;
• despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
• veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

b) şi se adaugă:

• valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării;
• în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanţelor şi datoriilor în lei în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului.
• rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea
  mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit;
• rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, care
  sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv.

În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune.

25 ianuarie, termenul pentru depunerea formularului 100

Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, pana la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, se precizează în Codul fiscal.

Până la această dată, microîntreprinderile au obligaţia de a depune formularul 100 - “Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”.

Concret, microîntreprinderile vor trebui să depună acest formular până pe 25 ianuarie, pentru plata impozitului aferent trimestrului IV din 2015.

Următoarele termene de declarare sunt:

• 25 aprilie pentru trimestrul întăi din 2016 (ianuarie-martie);
• 25 iulie pentru trimestrul al doilea din 2016 (aprilie-iunie);
• 25 octombrie pentru trimestrul al treilea din 2016 (iulie-septembrie).

Celelalte declaraţii ale contribuabililor care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (cum ar fi decontul de TVA pentru plătitorii de TVA sau declaraţia unică pentru firmele cu salariaţi) se depun în funcţie de vectorul fiscal.

Notă: AvocatNet.ro a publicat aici o analiză comparativă, realizată de Marian Dumitrache (specialistul AvocatNet.ro în fonduri europene), a principalelor surse de finanţare ce vor fi disponibile în perioada următoare, atât pentru microîntreprinderi, cât şi pentru persoane fizice autorizate (PFA).