Cum poţi scăpa de executarea silită atunci când creditorul întârzie să acţioneze

Articol scris de avocatul Adrian Cuculis.

Sancţiunea perimării duce, în esenţă, la desfiinţarea întregii proceduri execuţionale şi, astfel, debitorul care s-a folosit de invocarea perimării şi căruia instanţa i-a admis solicitarea poate să facă joncţiunea cu termenul anulat prin invocarea perimării şi să obţină în final şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Invocarea perimării

Perimarea se poate invoca, în esenţă, atât pe calea de excepţie, cât şi prin acţiune separată. Având în vedere că specificul pe care îl are prezentul articol este acela de lămurire a perimării din punctul de vedere al executării silite, se va invoca, pe calea contestaţiei la executare, excepţia perimării executării silite.

Atunci când vine vorba de perimare, trebuie să distingem ce lege se va aplica dosarelor de executare silită în funcţie de momentul la care aceste dosare au luat fiinţă, aplicabilă fiind legea de la acel moment.

Aplicarea perimării pentru dosarele de executare silită pornite înainte de februarie 2013

În cadrul vechiului Cod de procedură civilă, aplicabil pentru dosarele de executare silită înregistrate înainte de luna februarie 2013, fiecare debitor poate invoca şi se poate ajuta de excepţia perimării dacă se află în ipoteza arătată de către articolul 389 din actul normativ amintit.

Astfel, la alineatul 1 al articolului 389 se arată că, dacă creditorul a lăsat să treacă şase luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.

Ce concluzie trebuie trasă din acest articol?

Creditorul are obligaţia esenţială ca din şase în şase luni de zile, dacă se află pe legea veche, să facă cereri de stăruinţă în executarea silită. Asta dacă executorul judecătoresc nu a mai emis niciun fel de somaţie, poprire sau urmărire mobiliară sau imobiliară.

Exemplu concret: Dacă dosarul de executare silită a fost deschis în luna ianuarie 2012, iar în aceeaşi lună executorul judecătoresc a emis somaţiile de o zi şi poprirea contului, iar timp de şase luni de zile nu a efectuat niciun alt act şi nici creditorul nu a depus regulat, din şase în şase luni, cerere de stăruinţă, atunci avem un caz concret de perimare a executării silite.

Cum putem folosi perimarea pentru a prescrie executarea silită?

Acelaşi Cod vechi de procedură civilă arată, la art. 405 alin. 3, că prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat. Astfel, dacă împreună cu termenul în care s-a scurs de la începerea executării şi până la perimarea ei s-au scurs trei ani de zile, atunci şi datoria este prescrisă, termenul putând să facă joncţiunea cu durata în care debitorul nu şi-a achitat obligaţia înainte de începerea executării silite.

Aplicarea perimării pentru dosarele de executare silită pornite după februarie 2013

Dacă dosarul de executare silită este deschis după februarie 2013, atunci sunt aplicabile dispoziţiile articolului 697 din noul Cod de procedură civilă, care arată că, "în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă şase luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept".

Diferenţa în aplicarea acestui articol, în raport cu vechea reglementare, este aceea că Legiuitorul, pentru protejarea -- nenecesară după părerea noastră -- a creditorului a adăugat sintagma "ce i-a fost solicitat în scris, de către executorul judecătoresc", astfel că perimarea curge la şase luni de zile după ce executorul a făcut o solicitare, iar creditorul nu a răspuns, perimându-se executarea, astfel, de drept.

În ceea ce priveşte prescripţia, aceasta operează în aceeaşi manieră ca în legea veche, odată perimată executarea, debitorul se poate folosi de acel termen la calculul prescripţiei.

Aspect aplicabil în ambele forme ale legii

În cazul în care, pe tot parcursul executării silite, a trecut acest termen de şase luni de zile, indiferent că la începutul executării sau la mijloc ori spre sfârşit, sancţiunea este aceeaşi, de perimare, fiind imbatabilă din punct de vedere procedural.