Impozite locale 2016: Tot ce trebuie să ştii în urma recentelor modificări fiscale

Impozitarea clădirilor

Sistemul de impozitare a locuinţelor a fost modificat semnificativ anul acesta, odată cu intrarea în vigoare a Codului fiscal. Concret, noul sistem stabileşte că impozitul pe clădiri se calculează în funcţie de destinaţia clădirii, respectiv rezidenţială (scop de locuinţă), nerezidenţială (folosită în scop economic: sedii de firme sau persoane fizice autorizate, spaţii comerciale, cabinete etc) sau mixtă (locuinţă + sediu social), nu în funcţie de calitatea persoanei care deţine imobilul (persoană fizică ori juridică), aşa cum s-a întâmplat până la finalul anului trecut. 

În aceste condiţii, să avem în vedere cele mai importante prevederi, pentru fiecare situaţie în parte.

Clădiri rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

Din 2016, pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08-0,2% asupra valorii impozabile a clădirii, cotă stabilită prin decizie a consiliului local. Aşa cum AvocatNet.ro a anunţat încă din septembrie 2015, atunci când noul Cod fiscal a fost publicat în Monitorul Oficial, valoarea impozabilă a unei astfel de clădiri se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp din tabelul prevăzut de Codul fiscal. 

În condiţiile în care multe dintre consiliile locale ale ţării au majorat impozitele locale pe clădiri şi locuinţe până aproape de pragul maxim admis de lege, proprietarii de imobile sunt nevoiţi să scoată mai mulţi bani din buzunare anul acesta, cu atât mai mult cu cât unele autorităţi locale au profitat de o reglementare din Codul fiscal prin care au putut majora cotele adiţionale de impozitare cu 50%. O analiză comparativă a impozitului pe locuinţe, în funcţie de oraşul în care locuiţi, găsiţi aici.

Important! Proprietarii clădirilor rezidenţiale, adică acele persoane fizice care doar locuiesc în locuinţa pe care o deţin, nu trebuie să depună niciun fel de declaraţie la direcţiile de specialitate ale primăriilor, ci doar trebuie să achite, la termenele prevăzute de lege, impozitul aferent imobilului respectiv.

Clădiri nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

În ceea ce priveşte clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează, potrivit Codului fiscal, prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% (în funcţie de decizia consiliului local) asupra:

• valorii finale a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă (2016), adică perioada 2011-2015;
• valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă, respectiv perioada 2011-2015. Raportul de evaluare se depune în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului privind destinaţia clădirii deţinute;
• valorii care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor mai noi de cinci ani (dobândite în ultimii cinci ani).

Atenţie! Dacă valoarea clădirii nu poate fi calculată asupra uneia dintre aceste trei valori, cota de impozit este de 2% şi se aplică asupra valorii impozabile calculate ca pentru clădiri rezidenţiale. Astfel, se poate ajunge ca, în cazul clădirilor mai vechi de cinci ani sau a celor achiziţionate cu cel puţin cinci ani în urmă (anterior anului 2011), acolo unde nu există raport de reevaluare depus, impozitul datorat în 2016 să fie chiar de 20 de ori mai mare decât cel de anul trecut. O analiză comparativă a impozitului pentru clădiri nerezidenţiale (sedii de firmă, PFA), în funcţie de oraşul în care locuiţi, găsiţi aici. 

De asemenea, este important să precizăm că, în cazul clădirilor nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea aceleiaşi cote cuprinse între 0,2-1,3%, dar valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la trei ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării. Astfel, în cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii trei ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.

Notă: Ca excepţie de la cele prezentate mai sus, pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

Clădiri cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice

O situaţie specială, care încă ridică serioase probleme contribuabililor, dar şi autorităţilor locale, o reprezintă impozitarea clădirilor cu destinaţie mixtă, adică acelea folosite cu dublu scop, atât ca locuinţă, cât şi ca sediu social. În ciuda faptului că Guvernul a încercat recent, prin publicarea unui act normativ care a modificat normele de aplicare la Codul fiscal, să clarifice situaţia, prevederile legislative rămân încă neclare şi interpretabile - detalii sunt aici. 

Totuşi, pornind de la normele legale actuale, după intrarea în vigoare a ultimelor modificări, să avem în vedere mai multe situaţii posibile, după cum urmează: 

A. Suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial se pot identifica

Potrivit HG nr. 159/2016, act normativ publicat pe 21 martie în Monitorul Oficial, în cazul unei clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, la care se desfășoară o activitate economică, atunci când suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial rezultă din documentația cadastrală, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial, calculat potrivit art. 457 din Codul fiscal, cu impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial (activităţi economice), calculat potrivit art. 458 din Codul fiscal.

În această situaţie, pentru a se conforma, proprietarul persoană fizică trebuie să obţină un raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat, urmând ca impozitul să fie calculat prin însumarea impozitului pentru partea rezidenţială cu cel aferent părţii nerezidenţiale.

B. Suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu se pot identifica separat (nu sunt delimitate) - posibile ipoteze:

1. În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică (firmă, PFA), impozitul pe clădiri se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial (cote cuprinse între 0,2% și 1,3%, în funcție de decizia consiliului local). Cu alte cuvinte, dacă cheltuielile cu utilitățile nu sunt achitate de proprietarul persoană fizică, impozitul datorat va fi unul nerezidenţial.

2. În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilitățile NU sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial. Altfel spus, proprietarii persoane fizice care desfăşoară şi activitate economică la adresa la care locuiesc, fără a avea suprafețe delimitate pentru fiecare scop şi fără a înregistra cheltuielile cu utilităţile (energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare), plătesc un impozit similar celui aplicat locuințelor.

3. Nu în ultimul rând, în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial. Astfel, conform normelor în vigoare, proprietarul persoană fizică poate declara, pe propria răspundere, că „la adresa poștală a clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic, dar nu se desfășoară nicio activitate economică”.

Notă: Mai multe detalii despre acest subiect sunt disponibile aici. 

Declaraţia de impunere pentru firmele de apartament are un nou termen de depunere

Conform prevederilor din Codul fiscal, persoanele fizice care au în proprietate clădiri nerezidențiale și/sau mixte, precum și firmele care dețin orice tip de clădiri, trebuie să depună, la direcţiile de specialitate ale primăriilor, o declaraţie de impunere privind destinaţia clădirii, pe baza căreia autorităţile vor calcula impozitul datorat anul acesta.

Iniţial, termenul-limită pentru depunerea acestui formular, al cărui model a fost aprobat la începutul anului prin intermediul Ordinului MDRAP nr. 2069/2015 (detalii aici), era stabilit la 31 martie. Totuşi, în contextul în care ultimele modificări au venit cu doar câteva zile înaintea acestui termen, generând o supraaglomerare la ghişeele direcţiilor de taxe locale şi o stare de incertitudine printre contribuabili, Guvernul a decis să prelungească, cu două luni, perioada în care persoanele fizice ce au înregistrat şi un sediu social la adresa la care locuiesc, precum şi firmele care au clădiri în proprietate, pot să depună declarațiile privind destinaţia clădirii.

Concret, modificarea a fost oficializată vineri, atunci când, în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 225, a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2016 privind unele măsuri financiare în vederea finalizării proiectelor finanțate din fondurile Uniunii Europene aferente perioadei de programare 2007-2013, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, act normativ care înlocuieşte termenul de 31 martie cu cel de 31 mai. Mai multe informaţii despre prorogarea termenului de depunere a declaraţiilor de impunere sunt aici. 

Notă: În condiiţiile în care, în forma sa actuală, formularul tipizat pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale nu conţine toate situaţiile posibile, acesta va trebui actualizat, astfel încât în noua sa formă să cuprindă toate ipotezele posibile, inclusiv situaţia proprietarilor care nu au delimitată suprafaţa economică şi care nu deduc cheltuielile cu utilităţile. Totuşi, pentru o informare prelabilă privind completarea declaraţiei amintite, puteţi consulta acest material realizat de AvocatNet.ro. 

Impozitul pe teren: Cum se calculează şi cine îl datorează?

Noul Cod fiscal, în vigoare de la 1 ianuarie, stabileşte la art. 465 că impozitul pe teren se calculează luând în calcul suprafața terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local şi este datorat, pentru întregul an fiscal, de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

Astfel, în cazul unui teren amplasat în interiorul oraşului (intravilan), impozitul se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare dintr-un tabel reglementat de Codul fiscal, ce poate fi consultat aici. 

Potrivit legislaţiei în vigoare, rangul localităţii este stabilit astfel:

• rangul 0  - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
• rangul I   - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european;
• rangul II  - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
• rangul III - oraşe;
• rangul IV - sate reşedinţă de comună;
• rangul V  - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.

În ceea ce priveşte terenul amplasat în extravilan, adică în afara oraşului, impozitul se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul disponibil aici, înmulţită cu acelaşi coeficient de corecţie corespunzător, ca în cazul terenurilor intravilane.

Atenţie! În cazul dobândirii unui teren pe parcursul anului, noul proprietar are obligaţia de a depune o declaraţie de impunere, alături de documentele justificative, la direcţiile de taxe şi impozite locale, în termen de 30 de zile de la achiziţie, obligaţie valabilă şi în cazul dobândirii unei case sau a unei maşini pe parcursul anului. 

Codul fiscal stabileşte şi situaţiile în care anumite categorii de persoane nu datorează impozit pentru terenurile pe care le deţin. Concret, sunt scutiţi de la această plată, printre alţii, veteranii de război ce deţin în proprietate sau în coproprietate terenuri, dar şi văduvele de război, persoanele care au fost private de libertate sau cele cu handicap grav sau accentuat. Lista completă a persoanelor scutite de la plata impozitului pe teren este disponibilă în acest articol. 

Impozitul pe maşini: Ce trebuie să ştii în 2016?

Pe lângă impozitul pe clădiri şi cel pe teren, legislaţia în vigoare prevede şi plata unui impozit anual de către orice persoană care are în proprietate o maşină ce trebuie înmatriculată/înregistrată în România, cu excepţia cazurilor în care legea stipulează scutiri de la plata impozitului.

Potrivit Codului fiscal, impozitul pe maşini este calculat în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cmc sau fracţiune din aceasta cu o sumă corespunzătoare din Codul fiscal, pe care o puteţi afla de aici. 

Mai precis, pentru autoturismele cu capacitatea cilindrică între 1.601 cmc şi 2.000 cmc inclusiv, suma fixă luată în calcul la stabilirea impozitului este de 18 lei/200 cmc, la cele cu capacitatea cilindrică între 2.001 cmc şi 2.600 cmc inclusiv - 72 lei/200 cmc, la cele cu capacitatea cilindrică între 2.601 cmc şi 3.000 cmc inclusiv - 144 lei/200 cmc, iar la cele cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cmc suma de luat în calcul la stabilirea impozitului este de 290 lei/200 cmc.

La fel ca în cazul impozitului pe teren, legislaţia prevede anumite categorii de persoane care sunt scutite de această taxă. În acelaşi timp, persoanele domiciliate în anumite localităţi ale ţării plătesc doar jumătate din impozit. Mai multe detalii, aici.

Cumperi în anul curent, plăteşti impozitul din anul următor

Noile dispoziţii în vigoare, reglementate de Codul fiscal, stabilesc că impozitele locale sunt datorate, pentru întregul an, de către persoana care avea în proprietate bunul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

Cu alte cuvinte, persoanele care, de exemplu, cumpără pe parcursul anului 2016 locuinţe, terenuri sau mijloace de transport vor plăti impozitele aferente începând cu 1 ianuarie 2017.

În consecinţă, cei care au vândut, spre exemplu, în luna ianuarie a acestui an, un apartament sau o maşină, trebuie să achite impozitul pentru casa sau vehiculul respectiv pentru tot anul 2016, până la termenele stabilite de lege (30 iunie şi 30 septembrie), deoarece aveau în proprietate acel bun la finalul anului trecut. Mai multe detalii despre acest subiect puteţi citi aici. 

Primul termen pentru plata impozitelor locale, 30 iunie

Dacă în anii anteriori, data de 31 martie reprezenta termenul-limită până la care proprietarii de clădiri, terenuri şi maşini puteau plăti prima tranşă din impozitul aferent fiecăruia dintre bunurile menţionate, lucrurile stau diferit în 2016, după ce Guvernul a decis recent să prelungească acest termen cu trei luni, după cum AvocatNet.ro a anunţat aici. 

"Pentru anul 2016, primul termen de plată a impozitului pe clădiri, impozitului pe teren, respectiv a impozitului pe mijloacele de transport, (...), se prorogă de la 31 martie 2016 la 30 iunie 2016", scrie în ordonanţa de urgenţă a Guvernului care a modificat vineri Codul fiscal.

Ca o consecinţă a acestei reglementări, persoanele fizice care plătesc anticipat impozitul pentru întregul an până la 30 iunie se pot bucura de o reducere de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Notă: 31 mai este, potrivit noilor dispoziţii legale, şi termenul-limită până la care persoanele fizice şi juridice care deţin maşini radiate din circulaţie până la finalul anului trecut trebuie să depună, la direcţiile de specialitate ale primăriilor, o declaraţie în acest sens, alături de documentele justificative. Detalii, aici.