UPDATE: De-acum, concediul de odihnă al bugetarilor nu mai este afectat de concediul medical

Hotărârea Guvernului nr. 411/2016 pentru abrogarea art. 5 din HG nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 452 din 16 iunie şi a intrat în vigoare la data publicării.

Articolul care a fost abrogat din hotărârea referitoare la concediile bugetarilor prevedea că salariaţii care lipsesc de la serviciu un întreg an calendaristic, fie din cauză că s-au aflat în concediu medical, fie din cauză că s-au aflat în concedii fără plată pentru interese personale, n-aveau dreptul la concediu de odihnă pentru anul în cauză.

Totodată, la acelaşi articol mai scria că, dacă perioadele de concedii medicale sau de interese personale însumau peste 12 luni şi se întindeau pe durata a peste doi ani calendaristici consecutivi, salariaţii aveau dreptul la un singur concediu de odihnă. Astfel, concediul de odihnă era acordat în anul reînceperii activităţii, însă doar dacă acesta nu fusese efectuat în anul cu lipsa de la muncă pe motive medicale sau personale.

Aşadar, aceste prevederi au fost eliminate, astfel că, începând de joi, bugetarii pot să beneficieze anual de concediu de odihnă chiar dacă într-un an calendaristic se află numai în concediu medical sau în concedii fără plată pentru interese personale.

De reţinut este că prin concediile fără plată pentru interese personale se face referire la alte concedii în afară de cele pentru examene de studii, concursuri pentru ocuparea de posturi în alte unităţi, îngrijirea copilului bolnav sau tratamentul medical în străinătate.

Măsura a fost luată având în vedere legislaţia Uniunii Europene, care stabileşte că salariaţii au dreptul la concediu de odihnă anual chiar dacă lipsesc de la muncă din cauza unor motive medicale. Totodată, aceasta este o decizie firească, având în vedere că, la începutul anului 2015, parlamentarii au modificat Codul muncii astfel încât concediul medical să nu mai afecteze durata concediului de odihnă anual.

Salariaţii din administraţia publică au dreptul la 21 de zile de concediu de odihnă anual, potrivit HG nr. 250/1992, pentru o vechime în muncă de până la zece ani şi de 25 de zile pentru o vechime de peste zece ani. În ceea ce priveşte salariaţii din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, aceştia trebuie să primească 18 zile lucrătoare de concediu de odihnă anual pentru o vechime în muncă de până la cinci ani, 21 de zile - pentru o vechime între cinci şi 15 ani şi 25 de zile - pentru o vechime de peste 15 ani.

În fine, acelaşi act normativ mai prevede că personalul de cercetare ştiinţifică atestat din unităţile bugetare are dreptul la 24 de zile de concediu de odihnă anual pentru o vechime în muncă de până la cinci ani, 26 de zile - pentru o vechime între cinci şi 15 ani şi 28 de zile - pentru o vechime de peste 15 ani.

Unii bugetari primesc zile suplimentare de concediu

Anumiţi salariaţi din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar. Concret, este vorba de trei-zece zile libere în plus faţă de concediul de odihnă anual, de care pot să se bucure cei care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare ori care lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii.

"În cazul în care salariatul, potrivit programării, a efectuat integral concediul de odihnă suplimentar cuvenit şi ulterior, în cursul aceluiaşi an calendaristic pentru care a primit acel concediu suplimentar, nu mai lucrează în condiţii deosebite, nu este obligat să restituie unităţii cota-parte din indemnizaţia primită, aferentă timpului nelucrat din acel an calendaristic", prevede Hotărârea Guvernului nr. 250/1992.

Totodată, de zile suplimentare de concediu de odihnă se mai bucură şi salariaţii din ministere, din alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi din celelalte unităţi bugetare, dacă sunt trimişi să lucreze în ţări cu climă greu de suportat. În această situaţie, durata efectivă a concediului suplimentar este stabilită în funcţie de ţară şi de zona geografică.

În timpul concediului, care se efectuează integral sau fracţionat (cu condiţia ca una dintre fracţiuni să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare), salariaţii au dreptul la o indemnizaţie. Aceasta este "calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulţite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime şi, după caz, indemnizaţiei pentru funcţia de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă", aşa cum scrie în actul normativ. De precizat este că media zilnică a veniturilor se stabileşte în funcţie de numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.

Important! Dacă rămân cu zile de concediu de odihnă neefectuate la momentul încetării contractului de muncă, salariaţilor trebuie să le fie compensate în bani. Suma este, practic, egală cu indemnizaţia de concediu aferentă perioadei lucrate efectiv.