UPDATE: De-acum, poți cere recunoașterea în instanță a unui raport de muncă și după încetarea acestuia

Aspectul la care facem referire este inclus în Decizia ICCJ nr. 37/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Aceasta a apărut astăzi în Monitorul Oficial și produce efecte la nivel național de la data publicării sale.

În esență, judecătorii Înaltei Curți au stabilit că, în lipsa încheierii în scris a contractului individual de muncă, un salariat poate cere recunoașterea în instanță a raportului de muncă chiar dacă acesta s-a terminat. „(...) în ipoteza neîndeplinirii de către părți a obligației de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, persoana fizică care a prestat muncă pentru și sub autoritatea celeilalte părți are deschisă calea acțiunii în constatarea raportului de muncă și a efectelor acestuia și în situația în care respectivul raport de muncă a încetat anterior sesizării instanței”, scrie în decizia ICCJ.

Judecătorii și-au motivat decizia prin faptul că limitarea în timp a posibilității de a cere recunoașterea raportului de muncă ar fi în dezavantajul salariaților, prin interzicerea accesului la instanță, pe de o parte. Pe de altă partă, o asemenea limitare ar însemna și că angajatorul ar scăpa de obligațiile pe care le are vizavi de salariații săi.

„Cum norma respectivă a fost edictată în favoarea sa, este echitabil ca și salariatul care a introdus ulterior acțiunea să beneficieze de posibilitatea de a obține recunoașterea raportului juridic de muncă, similar cu cel care a introdus o astfel de acțiune chiar în perioada derulării raportului de muncă”, arată judecătorii.

Contractul individual de muncă trebuie încheiat în formă scrisă, potrivit Codului muncii, aceasta fiind o condiție obligatorie pentru ca documentul să fie considerat valabil. Dacă această condiție nu este respectată, contractul este considerat nul, însă salariatul în cauză tot trebuie să fie plătit pentru ce a lucrat.

„Persoana care a prestat muncă în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu. Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților. Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească”, este lămurit în actul normativ.

În acest sens, atât Codul muncii, cât și Legea dialogului social nr. 62/2011 prevăd că cererile în instanță pot fi formulate pentru a constata nulitatea unui contract individual de muncă, însă doar atât timp cât raportul de muncă este încă în desfășurare. Astfel, în privința acestui aspect, Completul ICCJ a stabilit că se pot constata nulitatea contractului și efectele acestuia chiar dacă raportul de muncă a încetat înainte de sesizarea instanței.

Bine de știut este că nulitatea unui contract individual de muncă poate fi acoperită ulterior dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de lege.

Completele de judecată ale ICCJ, ale curților de apel sau ale tribunalelor pot cere ICCJ să interpreteze, în anumite situații, prevederi legale neclare de care depinde soluționarea unui proces, dispune Codul de procedură civilă. În document este subliniat că deciziile de interpretare ale Înaltei Curți devin obligatorii pentru toate instanțele din țară de la momentul apariției în Monitorul Oficial.

Obligația încheierii contractului revine angajatorului

Contractul individual de muncă se încheie în scris, prin acordul părților, obligația revenind angajatorului. Practic, forma scrisă a documentului este obligatorie pentru ca acesta să fie considerat valabil.

„Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”, prevede Codul muncii.

Așadar, contractul individual este documentul prin care salariatul se obligă să presteze muncă pentru un agajator, fie el persoană fizică, fie el persoană juridică, în schimbul unui salariu. Contractul se încheie, de obicei, pe durată nedeterminată, însă poate fi încheiat și pe durată determinată.