Activitate Isaila55

marius cioca a scris:

Principial eu sunt pentru unanimitate. Orice gicacontra poate fi lamurit in final daca exista tact si diplomatie si chiar in instanta daca altfel nu se poate.
Varianta cu unanimitatea mi se pare corecta daca ne raportam la dreptul de proprietate. Ce- i drept, varianta majoritatii este una practica.

De fapt exercitarea dreptului colectiv de proprietate este doar una din misiunile posibile ale unui grup social. Grupurile puternic închegate, în care oameniii au încredere unii în alții funcționează după principiul majorității, grupurile slabe cu oameni înapoiați, primitivi, sau care nu sunt atrași spre colaborare, funcționează după principiul unanimității.

În exercitarea dreptului colectiv de proprietate nu vom găsi rațiuni pentru unanimitate sau majoritate, ci numai în calitatea grupului care îl exercită.

Principiul unanimității în exercitarea unui drept colectiv înseamnă în unele cazuri încălcarea dreptului de proprietate al minorității, în altele încălcarea dreptului de proprietate al majorității. Foarte rar nu se încalcă niciun drept de proprietate (când toată lumea este de acord să facă sau să nu facă ceva)

Principiul majorității înseamnă încălcarea dreptului de proprietate al minorității sau al niciunui drept, dacă minoritatea este egală cu zero.

Și rog să mi se răspundă la obiect, fără devieri la exprimare sau la cazuri care nu interesează (deținerea individuală a dreptului de proprietate). Și îi rog pe cei fără logică sau fără cunoștințe în domeniu să se abțină.

elga50 a scris:

Incercati sa va situati si de partea celor care sunt contra unui proiect (avand interesele Dv. personale) si care majoritate ar fi lasata prin lege sa dispuna permanent si nelimitat de o bucatica din proprietatea Dv. Pentru ca despre asta vorbim atunci cand discutam unanimitate versus majoritate.

Mă pun în situația celui care nu poate dispune de dreptul de proprietate deși face parte dintr-o majoritate. Și dreptul de proprietate al celor din majoritate este sfânt. Sau acela poate fi călcat în picioare de o minoritate, poate chiar o singură persoană dintr-o sută? Cineva vede foarte greșit și static proprietatea. Proprietate nu înseamnă numai a deține ceva, ci și a folosi, a dezvolta, a fructifica ceva. Și aceste ultime atribute nu sunt mai puțin importante.

proprietaru a scris:

asociatia nu poate castiga un proces privind masardarea..

Așa cred și eu. Dacă legea spune că e nevoie de unanimitate este foarte greu să-l acuzi pe cineva de rea credință, că vrea pur și simplu să îți facă rău și că nu vede pur și simplu altfel avantajele și dezavantajele. Ceva nu mi se pare OK cu cei care au câștigat astfel de procese.

Mie îmi e clar că ar trebui impus prin lege principiul majorității în orice situație, nu al unanimității. Și abia în plan secund să se discute reaua credință a unora sau a mai multora.

Mi mi se pare normal să nu li se încalce dreptul de-a decide asupra proprietății celor 51 % care doresc să demoleze blocul. Și să li se încalce celor 49% care vor să trăiască în bloc până să dărâmă peste ei.

Eu aveam o singură întrebare. Când niște oameni dețin în comun ceva indivizibil este mai bine să se decidă după principiul unanimității (trecut acum în lege, pentru condominii) sau după principiul majorității (într-o propunere de lege care încă nu s-a adoptat).

Aș vrea să îi întreb pe cei cu principiul unanimității ce părerea au despre o lucrare de îmbunătățirea a structurii de rezistența a clădirii (tot o afacere pentru că cresc prețurile tuturor apartamentelor), sau de una de îmbunătățire a fațadei (facem dintr-un bloc „comunist”, anost o altfel de clădire). Eu nu am spus nicăieri că se schimbă ceva din cota parte a fiecăruia în clădire, deși și asta se poate realiza. Mansardarea o pot face și actualii proprietari, își îmbunătățesc cota indiviză, deși procentual rămâne aceeași. Chestiunea era dacă decide unanimitatea sau majoritatea.

Mansardarea ca afacere este o chestiune. Poate fi privită și ca o afacere rea.
Dar felul cum gestionează legea un drept colectiv de proprietate este discutabil. E clar că sunt menajați minoritarii, probabil dintr-o gândire de genul: majoritatea se apucă să modernizeze clădirea și vor obliga pe cei minoritari și săraci să plătească, aceștia nu vor putea și majoritarii cei bogați le vor lua apartamentul.
Condominiul nu este ca o societate pe acțiuni, dar seamănă. Acțiunile sunt ca apartamentele. Patrimoniul societății este indivizibil între proprietarii priviți exclusiv ca acționari, este ca și partea comună a condominiului. Diferența constă în faptul că acțiunile numai reflectă patrimoniul real pe când apartamentele sunt reale și dau un drept suplimentar asemănător cu al acțiunilor asupra acelei părți comune a condominiului, tot un patrimoniu real. Se discuta o lege care să ofere decizii prin majoritate, nu prin unanimitate, din păcate nu a fost adoptată încă.

Facem distincția, dar tot călcați în picioare în drepturile noastre suntem. Adică noi nu avem voie să ne exercităm sacrosantul drept de proprietate. Numai individul respectiv are acest drept, noi suntem inhibați. Dacă am 51 % acțiuni la un S.A. și decid să vând o clădire a societății comerciale respective o pot face, în ciuda celorlalți acționari. De ce acel drept de proprietate nu are nevoie de acordul tuturor proprietarilor în exercitarea lui. Ce principii de drept diferite reglementează cele două cazuri: condominiu și societatea comercială?

Sunt de acord că face ce vrea cu dreptul lui, dar cu daunele pe care le provoacă prin acest comportament cum rămâne?