Imi pare rau ca nu va pot ajuta, nici macar cu un sfat.Spre deosebire de dvs. sunt deranjat cu intermitenta de vecinii de jos , iar numarul maxim de nopti nedormite consecutiv a fost de 5.Chiar si in cel mai nefericit caz, pe care l-am trait pe vremea cand eram ostas, n-am depasit 14 zile de "somn pe apucate".Culme este ca le-am pierdut in Decembrie 89, riscandu-mi viata pentru ca aceasta frumoasa generatie sa ne rada in nas si sa se poata distra pana la adanci batranete.Pentru situatia "care pe care" mi-am pregatit un amplificator 2x500 W, cu boxe corespunzatoare, sunt gata sa fac schimb de tura pentru a nu-i lasa sa doarma dimineata, mut gradinita pustoaicei la mine timp de cateva zile si nu in ultimul incerc sa ii las fara "utilitati" (in special energie).Chiar daca au varsta in avantaj, noi avem atu-ul supravietuirii pe care ei poate ca n-au sa-l aiba niciodata.Mult succes si nervi de otel.
brabijo a scris:
legalpro a scris:
Eu va recomand ce a facut un vecin de-al meu cu cativa tineri "suparati" care nu-i dadeau voie sa se odihneasca in casa lui. A intrat pur si simplu peste ei, le-a tras o mama de bataie, si .....s-au linistit baietii.
Ce Politie, dle, cu astia trebuie discutat pe limba lor. Cu vorba buna si civilizatie nu se poate. Ei sunt smecheri, fiti si dvoastra smecher. Sa vedem atunci ce zice Politia. Aveti o scuza, care tine mereu in instanta: provocarea!
Atata timp cat totul e din auzite, sau, facut de altii, rezolvarea dvs e lipsita de temei, nici macar moral. No ofense!
In seara asta am avut o surpriza de proportii, vecinul care m-a reclamat pe mine, ca-l deranjez si ca fac galagie pe scara, pentru ca bat la usa "nevinovatilor",
s-a dus personal la usa turbulentilor sa se planga ca e deranjat. Pentru ca supliciul continua acum cu muzica data la maxim. Asta au inteles viitorii intelectuali care invata "cum sa deranjeze fara a fi prinsi"? Oare unde e acum adevarul?
Va inteleg surpriza, pentru ca incep sa am suprize asemanatoare.Cat despre faptul ca nu au invatat nimic, nu-i nimic nou sub soare.Atentionam ca in cazul adolescentilor se aplica principiul, "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma" ! Adolescentul, intarziat sau nu, se comporta ca toate "sistemele vii" in faza de crestere-dezvoltare, adica nu prea respecta...legile de conservare.Respectarea acestora are legatura cu procesul de maturizare care la unele culturi se intampla in jurul varstei de 18 ani (fundamental gresit, exclusiv biologic) iar la altele in jurul vastei de 21 de ani (cicluri de 7 ani, discutabil).Exista insa referiri la varsta de 25 de ani, care par sa fie mai apropiate de realitate.Am dat exemplul imperiului roman unde tinerii pana la 25 ani erau considerati "potential infractori" si as mai veni cu exemplul limitei inferioare de varsta pentru accesul in parlamentele statelor cu vechi traditii democratice (30-35 ani).Sigur, sa fie intr-un ceas bun si Dumnezeu sa ne-ajute, limita de varsta incepe sa coboare in jurul varstei de 18 ani...deci putem sa ne asteptam in curand la "kids politicians".De ce nu presedinti minori, educatori puberti si prelati de gradinita ? Este in spiritul corectitudinii politice ! Am putea gasi si justificari religioase la aceste tendinte discutabile...ca sa nu spun aberante.
Realitatea este ca inocenta si candoarea copilariei dureaza doar cativa ani, dupa care urmeaza un "haos" biologic si psihologic care tine cel putin doua decenii, timp in care orice este posibil in absenta cenzurii.Poate confirma orice psiholog ca un adolescent scapat de sub control sau prost educat, poate redefini notiunile de cruzime si barbarie.S-au vorba unui mare istoric, "ne nastem salbatici cu fiecare generatie", "singurul lucru care nu se transmite (la om) prin ereditate, este...civilizatia".Ca asa stau lucrurile o dovedeste cu prisosinta si forumul de fata.N-as incheia inainte de a sublinia indiferenta si lipsa de discernamant a celor care-si inchiriaza locuintele folosind ca unic criteriu profitul.Dupa cum se repeta de cateva milenii, unde incepe profitul se termina omenia...sau simtul civic, cele doua notiuni fiind in mod clar ANTAGONICE.Ce alegem in consecinta ?
Am ajuns la punctul culminant al discutiei, solutii si rezolvari, si se pare ca cea mai potrivita pare sa fie "justitia personala" (fa-ti dreptate, fii mai smecher, pocneste-l, raspunde-i cu aceeasi moneda, etc).Extrapoland, as spune ca stam la fel la toate celelalte capitole, cu alte cuvinte: nu avem legi, nu avem legi potrivite sau cuprinzatoare, nu avem legi realiste si aplicabile, nu avem metodologii de aplicare, nu avem initiative legislative ! Stau sa ma intreb (cu riscul de a fi pus la punct de moderatori) cine ia pulsul societatii civile, unde este societatea civila si ce face "masina de fabricat legi" si nu stiu sa-mi raspund ?! Oricum, mi se pare complet nefiresc sa folosesc "trucuri" la limita legii existente, pentru a intra sub incidenta altor legi mai bine elaborate, in speranta solutionarii unei pricini...banale.Cum putem deveni un "stat de drept" cand imperativul este "fii mai smecher" ? Cum pot fi pusi la punct "sociopatii" cand folosesc acelasi imperativ ? Nu cumva "totul" se rezuma la aceasta sintagma, caz in care suntem bolnavi rau de tot ?
Promit sa incerc, insa nu-i chiar atat de simplu daca vrem sa ajungem la cauze, pentru ca un bloc reprezinta un mic univers, o societate in miniatura, care nu poate fi neaparat folosita ca referinta pentru un studiu de caz sau nu reflecta fidel societatea in ansamblu.Oare asa o fi ? Nu-i exclus sa ma insel ! Din pacate, necunoscandu-mi o parte dintre vecini nu pot face prea multe aprecieri asupra bloc-universului de care apartin.In schimb cunosc binisor alte bloc-universuri sau aprecieri asupra lor, facute de oameni care merita toata stima.
Apropos de subiectul in discutie, poate ar fi interesant de dezbatut efectul industrializarii fortate asupra civilizatiei de tip urban.Sau despre lipsa de intelepciune a acestei decizii.Sau despre regresul spiritual al omului contemporan cauzele acestuia si impactul asupra convietuirii.
Cel putin in cazul nostru, sunt foarte multi factori care si-au pus amprenta asupra vietii din acest spatiu comun, unii dintre ei apartin trecutului nostru nebulos, altii imitatiei facile al unor modele economice si sociale, altii constrangerilor externe, altii abandonarii unor modele etice consacrate sau compromisului dictat de instinctul de supravietuire.
In fata aceste mosteniri, consecinta a unui lant de greseli interminabile nu ne ramane ca scut decat legea iar ca alternative apostolatul, martirajul si vocatia noastra cea mai specifica...resemnarea.
In episodul pe care l-am evocat, n-am incercat sa subliniez nici un moment "virtutile" sistemului politic de atunci, ci o anumita atitudine vis a vis de convietuire, ci anumite atribute umane care par sa se fi estompat de atunci."Mostenirea" generatiei parintilor mei (o alta generatie de sacrificiu) era inca tributara sistemului anterior, specific perioadei interbelice.Ca o paranteza, familia mea a fost "stigmatizata" in anii 50 pentru "antecedente" legionare, aspect ascuns fata de noi cei din generatia 70 si despre care nu s-a discutat NICIODATA pana in Decembrie 1989.
In opinia mea, vinovatul pentru raul zilelor noastre este acel experiment diabolic reusit al sistemului comunist si anume "OMUL NOU".Mai exact, un tip de "om" complet rupt de traditii (fara "prejudecati"), cu o etica foarte "flexibila" sau inexistenta, in general ateu, agnostic sau in cel mai fericit caz gnostic ( "liber cugetator"), adaptabil la orice sistem economic sau politic, fara a crede in ele (cameleonism, excursionism politic), etc.Adaugati si grefa coruptiei specifica europei de est (si aici avem traditii importante), la acest specimen si aveti tabloul aproape complet.Ce-as dori sa mai subliniez este ca par sa existe doua categorii de "oameni noi", cei "dezorientati", care recurg la alcool si sfarsesc prin a se sinucide (vezi aprecierile sociologilor rusi) si cei "echilibrati" (plini de sine, convinsi de propria valoare) care duc o viata in aparenta normala si contribuie din plin la pulverizarea si dizolvarea societatilor din fostul bloc comunist.De ce pulverizarea societatilor ? Pentru ca "oamenii" acestia actioneaza la toate nivelurile societatilor, putand fi fostii exponenti ai clasei muncitoare, actualmente liber profesionisti prin occident, politicienii care ne conduc cu "intelepciune", oamenii de afaceri care ne dau cu "generozitate" de lucru, tipii din "showbizz" care ne intoxica copii cu subproductii de mahala, etc.Pentru ca "domniile lor" nu fac si nu pot face parte din categoria "fortelor de coeziune" care tin pe linia de plutire o societate.Raul este prea general si prea profund pentru a se folosi paleative.Consider ca numai reistaurarea LEGII mai poate salva ceva, in masura in care se mai poate face acest lucru.
Este foarte frumos ce spune doamna Elga, si-mi aminteste de atmosfera dintr-un bloc de garsoniere pentru...familisti, din anii 70.Era unul dintre primele blocuri construite in acea perioada, cu baie si bucatarie comuna, cu camere tip "cutiuta de chibrituri" in care abia incapeau trei persoane.Toata lipsa proverbiala de confort si de intimitate, vecine cu promiscuitatea, erau insa pe deplin compensate de o solidaritate cum n-am mai intalnit pana acum, pe unde m-au mai purtat pasii.Cu toate diferentele dintre noi (pregatire, statut, orientare,etc) aproape ca devenisem...o mare familie.Doamnele se ocupau in comun de treburile casnice si faceau "claca", barbatii mestereau impreuna si se perfectionau in toate domeniile tehnicii iar noi copii luam lectii de fizica si matematica de la vecinul de la 4, profesor stagiar, s-au bateam mingea pe maidanul de langa bloc.Parca exista mai mult simt civic pe atunci, parca era "destul loc sub soare" pentru toti, parca morbul indiferentei nu era atat de prezent ca acum.Ne-am mai putea intoarce oare la valorile acelor vremuri revolute sau continuam sa ne "perfectionam" individualismul conform doctrinelor...actuale, separandu-ne si inconjurandu-ne de ziduri ? Alegem etica asumata si inteleasa sau etica impusa de "parul legii" ?
Pentru a-mi asigura linistea, mie si familiei mele, m-am mutat pentru a treia oara in interval de patru ani, deci nu sunt la prima tentativa.In prima garsoniera in care am locuit (situata intr-un cartier muncitoresc al Brasovului), vecinul de deasupra isi arunca gunoiul pe geam, vecinii de pretutindeni si-l aruncau pe casa scarii iar noaptea era un cosmar acustic.In a doua locuinta, dintr-un cartier "bun" vecinul de sus (politai de meserie) mi-a terorizat fetita renovandu-si apartamentul timp de sase luni, in timp ce odrasla domniei sale ne teroriza pe toti in fiecare luna cu "bairamuri" la 70-80 decibeli, sticle aruncate pe geam, urlete si chiote pana la 5-6 dimineata.Situatia de la a treia locuinta, in care m-am mutat de curand, o cunoasteti deja, deci nu insist.Chiar era necesar acest periplu ? Are rost sa insist cand indiferent unde ma mut, exista invariabil cel putin un "personaj negativ" ? S-au ramanem pe pozitie si combatem, cu toate armele legale, la limita legii (la situatii deosebite masuri deosebite), umane, crestine, etc.
La intrebarea "daca mi-e frica" de reclamatii, sau mai bine zis de efectul acestora, ce sa va spun...ma incearca nitel, nu atat pentru batrana mea masina, cat pentru familia mea care ar putea fi "intimidata" si mai ales pentru reactia IRATIONALA pe care s-ar putea sa o am daca se intampla acest lucru ! De aceea incerc sa-mi educ autocontrolul si sa-mi pastrez luciditatea, apeland (de ce nu) la "Autoritati" net superioare celor laice !
Din pacate programul incarcat pe care-l am nu-mi permite o apropiere rapida si fructuoasa fata de vecini.Sper ca intamplarea (sau Providenta) sa duca si la aceasta consecinta.Este foarte trist cand incepe sa-ti fie frica sa te mai duci acasa, din cauza anumitor vecini certati cu civilizatia.
Intr-adevar, este frumos ce ne spune doamna Elga, dar mai este oare posibil ? Mai suntem oare in stare sa ne reconsideram pozitia si sa mai practicam toate aceste virtuti ?
N-am facut, pentru ca n-am gasit sustinere prin vecini.Sunt intr-un caz particular foarte amuzant: si deasupra mea si dedesupt sunt apartamente de inchiriat, locuite cu intermitenta, deci nu ma pot baza pe sustinerea vecinilor pentru ca ei sunt..paratii.In schimb, am cerut informatii de pe situl politiei romane si am fost contactat si invitat la discutii de catre politistul de proximitate responsabil cu zona in care locuiesc.Am dat o declaratie, am discutat nitel si...asta a fost tot.Am ezitat sa fac reclamatia, pentru a nu declara razboi vecinilor si a compromite ultima sansa de intelegere pe cale amiabila.Pe undeva imi pare rau, pentru ca ma conving pe zi ce trece ca "pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti", insa sunt ceva semne de ameliorare imbucuratoare, in urma tapajului pe care l-am facut.Poate ca "munca de lamurire" ramane cea mai buna strategie, daca-ti poti pastra calmul si ai cat mai multa rabdare, pentru ca "oamenii" astia sunt precum copii rasfatati: egoisti, ignoranti plini de sine, cruzi, indiferenti, lipsiti de respect etc.Prin urmare, trebuie sa-ti arunci in joc toate resursele...pedagogice si sa astepti !
Consider ca proprietarii care-si inchiriaza apartamentele catre tineri "fara obligatii" sunt cel putin iresponsabili, pentru ca pe acesti tineri nu-i opreste nimic sa le faca viata un calvar vecinilor familisti.In acest fel se incalca un principiu (al separarii adolescentilor), o linie de demarcatie intre varste, stabilita prin traditie si prezenta in toate culturile lumii.Adolescentii au, cu mici exceptii, nevoie de supraveghere continua, de corectii, de indrumare si de spatii corespunzatoare daca doresc sa fie independenti:locuinte izolate, camine pentru nefamilisti si camine studentesti !
Eu insumi am locuit cel putin douazeci de ani prin camine de doate tipurile si le recunosc utilitatea !
Ii compatimesc sincer pe toti cei inculpati aici, dupa cum compatimesc ce-am devenit cu totii.M-am abtinut sa emigrez, estimand ca pentru noi, depasirea handicapului civilizatiei, este o chestiune de timp, insa am gresit, pentru ca "tanara generatie" nu pare sa aiba preocupari atat de insignifiante.Si... pe buna dreptate, pentru ca n-am stiut sa o educam, am lasa-o prada tentatiilor, am abandonat-o pentru a face bani.Mi-e teama ca suntem condamnati sa fim o civilizatie "de mana a doua", intr-un "curs de dezvoltare" perpetuu ! "Toleranta dusa pana la lasitate" naste in final haos si necesita masuri deosebite pentru redresare (care pot da lovitura de gratie tinerei noastre democratii).Cum putem fi atat de bezmetici ?
Ma confrunt cu aceeasi situatie ca dl."Brabijo" si sunt absolut de acord cu toate afirmatiile si observatiile domniei sale.Spre deosebire de d-lui am reusit sa abordez si chiriasii si proprietarul, insa fara efect.Mai exact, studentii mi-au ras in nas invocand cunoaterea legii 61, iar proprietarul mi-a raspuns cu cinism ca "politia n-are ce sa-mi faca", "fac ce vreau in casa mea" si "daca nu-ti convine muta-te la casa".Suplimentar, mi-a explicat cu o amabilitate stupefianta cum ma poate deranja fara sa se poata demonstra si fara sa suporte sanctiuni, dovedind o buna cunoastere a dispoziilor legale in materie de tulburarea linistii publice (nivele de zgomot, amenzi, contestatii, proces, etc).Am reusit totusi sa-l pun in incurcatura abordand problema din punct de vedere uman si etic, moment in care s-a scuzat spunandu-mi ca n-are ce sa le faca pentru ca "are contract cu ei".In concluzie, am abandonat orice alta initiativa, asteptand cu stoicism (si dopuri in urechi) vremuri mai bune.Pana acum am identificat patru posibile cai de atac si intentionez sa le explorez pe toate, in masura in care "ma mai tin nervii" :
1.Legea 61, cu toate slabiciunile ei.
2.Ordinul 536/97 al Ministerului Sanatatii (reglementari privitoare la zgomot)
3.Ordonanta 97/2005 (reglementari privitoare la domiciliu - lipsa vize)
4.Legea 114/96 (legea locuintei - abordarea fiscala - evaziune fiscala)
Presupun, fara a fi specializat in drept, ca o combinatie intre cele 4 arme ar putea fi devastatoare si pentru chiriasii zurbagii si pentru proprietarii obtuzi.S-ar putea face cate aprecieri de specialitate in aceasta privinta ?
Problema noastra este ca ne dorim cu totii sa se respecte legea insa...nu de catre noi, ci de catre ceilalti, fapt confirmat de catre stimabilul proprietar care practicand o sofistica destul de abila pentru meseria de forjor, incerca sa interpreteze legea in favoarea lui si dorea sa ma convinga ca de fapt...eu am o problema.
Referitor la tinara generatie, mi s-a parut tragicomic ca unul dintre zurbagii se pretindea student la drept !!! Introducand in discutie "zvonul" ca in imperiul roman tinerii pana la 25 de ani erau considerati...POTENTIAL INFRACTORI, datorita lipsei de echilibru (tendinta catre exces), al discernamantului, al responsabilitatii si toleranta absoluta a zilelor noastre caracterizata de cultura divertismentului, avem tabloul complet al acestei generatii minunate, viitorul Romaniei de maine.Apreciez ca renuntarea la stagiul militar obligatoriu si lipsa unor strategii de disciplinare/socializare a tineretului (in Germania se face munca in folosul comunitatii) vor conduce la aparitia unor generatii monstruoase din pdv.uman, moral sau social.
Subscriu pentru orice initiativa de amendare a legii 61 sau de completare a ei cu prevederi referitoare la educarea si disciplinarea tinerei generatii.
avocatnet.ro explicăm legislația
