Va multumesc pentru incurajare. Da intr-o oarecare masura si eu o inteleg este mama precum si eu sunt tata. Stiu ca daca i se va lua copilul pentru ea ar fi un soc . E adevarat nici eu nu pot intelege familia ei. Ea nu vrea sa fie asa. Si exact ca si D-voastra nu pot intelege decizia judecatorului. Chiar cu un dosar in fata cat o carte de telefon in care se vad episoadele psihotice ale mamei de aproape 20 de ani ea avand 33 de ani eu 34 iar copilul 5 ani el decide in favoarea mamei.:(. Autoritatea tutelara decide tot in favoarea ei dar sub rezerva bolii de care sufera mama. Deci daca i-si ia tratamentul poate avea grija de copil. Intrebata mama in instanta daca i-si ia tratamentul raspunsul ei a fost: Nu mai iau tratament de 8 ani si nici nu ma duc la doctor ca nu am nevoie de doctor. In loc sa raspunda :Da iau tratament, ma simt mult mai bine, ma simt in stare sa am grija de copil, ea din contra. Pana si avocata ei a intrebat-o cum Doamna nu mai luati tratament? Si totusi???? Si inca ceva chiar am avut avocat. Degeaba s-a zbatut avocatul. Judecatorul i-mi parea tot timpul ca inclina el balanta catre mama. M-am gandit ca poate m-i se pare mie dar se vede ca toata lumea a vazut acest lucru. In raspunsul de la IML scria ca in momentul prezentarii la control era in deplinatatea facultatilor mintale, deci ar putea avea grija de copil. :( De parca un copil se educa si se creste in acel moment si nu toata viata. Din nou soc pentru mine. Este adevarat ca ea are doar episoade psihotice 1-2 pe an care tin 1 luna 2 luni sau chiar si 4-5 luni foarte greu mi-am dat seama de boala ei . Abia can am mutat dosarul ei medical acum 3 anide la un cabinet la alt cabinet, am vazut adevarul despre boala ei.
Da e adevarat nu se face in spirit de devotament fata de Romania. Dar intreb cant un parinte stii ca are probleme de sanatate mintala cum poti incredinta un copil spre crestere si educare acestei persoane? Poate intelegeti mai bine daca va lamuresc. Eu nu stiam pana acum 2-3 ani ca ea sufera de schizofrenie acest lucru mi-a fost ascuns. De aceea am introdus actiune de divort. Ea spunea ca are din cand in cand atacuri de panica sau depresii. Schizofrenia este o boala grea si foarte greu controlabila ea spune ca o ajuta mama ei si fratele care locuiesc in aceeasi casa .
Pe urma s-a facut un control la IML si un raspuns a venit ca sufera de schizofrenie cel de-al doilea raspuns a venit ca nu sufera de schizofrenie dar boala ei intra in categoria alienatilor mintali nespecificand de ce boala ar suferii atunci. Cu alte cuvinte ne ascundem in spatele vorbelor si ne este frica sa punem punctul pe i. Nici judecatorul nu a mai inteles nimic si a mai trimis inca odata (pentru a treia oara) adresa catre IML sa specifice cu exactitate boala si daca intra in categoria alienatilor mintali si daca poate avea grija de un copil in situatia ei. Eu pe de alta parte sun un om capabil,lucrez in contabilitate,nu sunt un om sa lipseasca de acasa nu consum alcool nu sunt scandalagiu,copilul can ma vede ii rad ochii in cap dar pentru ca nu ma lasa sa socializez cu el copilul crede ca l-am parasit. Asa se joaca ea cu mintea copilului spunandui ca daca pleaca de la ea la mine ea se arunca de la etaj pentru ca nu mai are de ce traii. Si atunci cand tu ca judecator stii toate aspectele astea chemi copilul in camera de consiliere la doar 5 ani si-l intrebi cu cine vrea sa stea. La ce te gandesti la binele copilului ,sau la ce si-ar dorii el. Daca eu nu socializez de mai bine de un an cu copilul meu ce te astepti sa-ti raspunda copilu? Cand lui poate sa ii se spuna : Vezi tata nu ne vrea ,tata nu ne iubeste. Cum pot eu demonstra ca ea ca om lucreaza la psihicul copilului? Daca ar da o cautatre la boala pe internet chiar ar vedea ca acesti oameni nu-si recunosc nici boala si au o gandire care inclina mai mult la a face rau ,malefica chiar. Eu vreau sa cresc copilul sa-i ofer o educatie sa-l pot oferii mai tarziu societatii . Ea ce educatie poate oferii copilului cand ea este cea care are nevoie de ajutor? Si este incapabila sa se intretina singura? Eu am chibzuit foarte bine, ani inaite de divort si luni de zile in timpul divortului. Eu sunt dator sa lupt pentru copil dar nu pentru mine ci pentru el. EA in schimb lupta pentru ea ,sub perdeaua faptului ca-si iubeste copilul. Ce este mai trist este ca si familia ei nu accepta relatia mea cu copilul ,ei sunt cei care interzic copilului sa vina macar in vizita la mine, pe motivul ca eu am divortat de sotie iar acum sa-u trezit cu ea pe cap. Oare de ce credeti ca ma lasa sa vad copilul doar la gradinita sau 5 min in fata blocului? Va spun eu pentru altfel copilul ar vedea diferenta. In alte cazuri poate ca tatal folosete cuvinte vulgare sau expresii nelalocul lui sau poate ca este certaret sau violent. Da va asigur ca nu este cazul meu. Refuz atunci sa mai am incredere in justitia Romana si sa ma incred doar in bunul D-zeu. Va multumesc.
Da este adevarat minorul a rezultat din casatorie . Greseala de exprimare.
Fosta sotie i-mi permite sa vizitez copilul doar in fata blocului.
Cu toate ca toti martorii mei si chiar si ai ei m-au sustinut copilul a fost audiat de catre judecator si i-a fost incredintat mamei. Eu nu am mai stat singur de vorba cu copilu meu de mai bine de un an. Pot ataca in instanta decizia dar parca nu as cunoaste dinainte decizia. Mai ales in Romania cand din start porneste un divort sa acorde copilul catre mama. Chiar daca aceasta nu are venit decat o pensie de 250 lei chiar daca este bolnava de schizofrenie paranoida,chiar daca tata-l are conditii mai bune si un salar decent . De aceea ma surprinde decizia unor judecatori:cum poti da copilul unui om bolnav doar pe considerentul ca binele copilului este langa mama. Daca se intamla ceva cu copilul meu acel om se va putea privi in oglinda? Stiind ca la un moment dat in viata a luat o decizie care din start toata lumea o considera gresita. Cum poti sa incredintezi un copil unui om bolnav? Deci ,dragi prieteni,eu unul am ramas socat de solutiile pe care din pacate le dau magistratii nostri in Romania. Va multumesc.
Sunt un proces de divort din care a rezultat un minor in varsta de 5 ani. Mama bolnava de schizofrenie de 20 de ani cu pensie definitiva de la stat pentru handicap si totusi obtine minorul in instanta. Cum este posibil asa ceva? Puteti sa-mi raspundeti va rog?
Da stiu acest lucru dar vedeti sunt deja doua luni de cand copilul este la ea iar eu nu am drep la el...dupa parerea ei. As putea sa fac si eu pe nebunu si sa iau copilul de la gradinita si sa-l duc acasa. Oare ma pot cobora la nivelul asta? Am aceleasi drepturi ca si ea, ea a fost cea care a plecat din casa si a luat copilul. Am sperat in buna ei cuvinta ca-mi va permite si mie dreptul de a-mi vedea copilul. Stiti ,copilul are 5 ani si tere ma tem ca ochii care nu se vad se uita, si pana se va da sentinta eu tot nu vad copilul.
Da stiu acest lucru dar vedeti sunt deja doua luni de cand copilul este la ea iar eu nu am drep la el...dupa parerea ei. As putea sa fac si eu pe nebunu si sa iau copilul de la gradinita si sa-l duc acasa. Oare ma pot cobora la nivelul asta? Am aceleasi drepturi ca si ea, ea a fost cea care a plecat din casa si a luat copilul. Am sperat in buna ei cuvinta ca-mi va permite si mie dreptul de a-mi vedea copilul. Stiti ,copilul are 5 ani si tere ma tem ca ochii care nu se vad se uita, si pana se va da sentinta eu tot nu vad copilul.
avocatnet.ro explicăm legislația
