Locurile de parcare au fost 7000 eur, până la 1.04.2010, după care preţul a crescut la 10.000 eur. Toţi proprietarii au găsit în cutiile poştale adrese prin care li se aducea la cunoştinţă că locurile de parcare din subteran vor fi scoase la vânzare pe piaţa liberă.
Bineînţeles că nu s-a interesat nimeni din afara ansamblului de un loc de parcare....şi furioşi au pus bariera!
Să ştiţi că dacă ar dispune de cei 10.000 eur, şi-ar achiziţiona un loc de parcare, întrucât nu este foarte uşor să găsească un loc de parcare în zonă, plus inconvenientul deplasării cu bagaje, dar nu-i are, şi din păcate, date fiind anunţate măsurile de austeritate, nici nu-i va avea curând.
Mulţumesc pentru răspuns!
Nu, nu poate fi vorba de o forţare.
Nu ştiu dacă m-am făcut bine înţeleasă.
Prietena mea nu doreşte să-şi parcheze maşina în curtea imobilului, care este destul de generoasă după cum v-am spus şi în care are şi ea partea ei de proprietate alături de ceilalţi colocatari.
Doreşte acceasul auto, doar pentru perioade scurte de timp lucru care nu ar afecta spaţiile comune.
Societatea este proprietară pe locurile de parcare din subteran, iar în curtea exterioară deţine aceleaşi părţi ca şi ceilalţi proprietari, pentru cele 2-3 garsoniere câte mai are.
Faptul că i se interzice accesul cu maşina în incinta ansamblului unde este şi ea proprietară nu vi se pare un abuz totuşi?
Nu de alta dar ne-am săturat de bătaia de joc la care ne supun ai noştri, chiar trebuia să mai vină şi islandezul să-şi bată joc de noi?
Pe latură civilă, credeţi că ar avea mai multe şanse?
Anul acesta, o prietenă a achiziţionat un apartament într-unul din aşa zisele ansambluri rezidenţiale ale Bucureştiului, dobândind alături de dreptul de proprietate asupra imobilului, reprezentând apartamentul şi dreptul de proprietate/coproprietate asupra părţilor comune din imobil şi asupra unei părţi din terenul ce împrejmuieşte ansamblul, delimitat prin gard de restul proprietăţilor publice şi private din jur.
La data la care a încheiat contractul de vânzare cumpărare accesul în incinta ansamblului era liber atât cu piciorul cât şi cu autoturismul. La o lună de la mutarea efectivă, la poarta de acees în ansamblu s-a instalat o barieră nemaifiind permis acceasul auto decât pentru cei care deţin în proprietate locuri de parcare în subsolul imobilului.
Deşi prietena mea nu doreşte accesul auto decât pentru a lăsa cumpărăturile şi eventual pentru musafiri, în curtea ansamblului fiind delimitate 4 locuri de parcare special pentru musafiri, la solicitarea unui dispozitiv pentru deschiderea barierei i s-a comunicat că nu primesc telecomandă decât cei care posedă locuri de parcare în subsolul imobilului. Menţionez că de la poarta ansamblului, delimitată acum de barieră şi până la intrarea efectivă în bloc este o distanţă apreciabilă de parcurs, având în vedere faptul că proprietatea imobilului este de peste 6000 de m2.
Proprietarii sunt constituiţi într-o asociaţie proprie, nu au apelat la o firmă, numai că societatea care a construit ansamblul mai deţine câteva apartamente şi peste 50% din locurile de parcare din subteran şi se pare că îşi permite să decidă cine are acces auto în curtea imobilului şi cine nu, în speranţa că aşa îi vor determina pe cei care nu şi-au achiziţionat locuri de parcare să-şi cumpere. De asemenea, administratorul desemnat de proprietari, se pare că nu este străină de această problemă, susţinând cauza societăţii care este reprezentată de un cetăţean islandez. Reprezentantul societăţii a refuzat să participe la întâlnirea proprietarilor care şi-au manifestat nemulţumirea de îngrădirea accesului în curtea ansamblului pe o perioadă scurtă de timp, pentru probleme gospodăreşti, comunicându-le prin intermediul administratorului că cine are probleme să-şi consulte un avocat.
Vă rog să-mi spuneţi părea dumneavoastră privitoare la speţă, întrucât prietena mea vrea să formuleze plângere penală împotriva administratorului asociaţiei de proprietari care deţine toate dispozitivele de acţionare a barierei pentru tulburare de posesie.
Din câte a aflat de la alţi propriatari reprezentantul societăţii - islandezul şi-a consultat avocatul care nu apreciază că este tulburare de posesie întrucât se poate pătrunde în incinta ansamblului cu piciorul.
Buna ziua.
Problema mea este urmatoarea: am 20 de ani si urmez cursurile unei facultati, organizate conform legii.
Intrucat tatal meu a murit, am solicitat casei de pensii de sector, acordarea pensiei de urmas.
La data decesului, tatal meu avea calitatea de asigurat in temeiul Legii 19/2000, in baza unei declaratii de asigurare, insa nu era la zi cu platile.
Din punctul de vedere al celor de la Casa de pensii de sector nu pot beneficia de pensia de urmas, decat dupa ce achit sumele consemnate intr-un titlu executoriu emis pe numele tatalui.
Din cate stiu, sumele ramase neincasate nu se mai recupereaza.
Daca nu gresesc, credeti ca ar fi posibil sa mi se acorde pensie de urmas fara sa fie luata in calcul perioada pentru care tatal meu nu a platit?
Noi, adica eu si mama mea, nu avem cum sa platim acele sume, avand in vedere ca pentru ele s-au calculat si majorari si intarzieri.
Pe de alta parte am nevoie disperata de banii din pensia de urmas, pentru a-mi putea continua studiile.
avocatnet.ro explicăm legislația
