In anul 2008 a avut loc iesirea din indiviziune a mostenitorilor L, M, N si S, dar in certificatul de mostenitor, eliberat inainte de 1989, se preciza ca numai M a acceptat succesiunea, acesta platind si taxa de succesiune in totalitate, ceilalti fiind renuntatori cu declaratii notariale (in mod explicit) sau in mod tacit, prin neprezentarea nici unei declaratii de acceptare sau renuntare atunci cand au fost citati legal, iar masa succesorala cuprindea numai casa si terenul aferent. Dupa 1990 s-a facut reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor pe care ascendentul le-a avut in proprietate. Cu toate acestea masa succesorala care s-a reconstituit in baza Legii 18/1990 a fost impartita in mod egal intre cei 4 descendenti, iar terenul aferent casei, pentru care descendentul M a platit taxa de succesiune, i-a fost atribuit acestuia, dar conditionat de plata unei sulte in valoare de 26 milioane lei vechi catre fiecare dintre ceilalti 3 codescendenti. Precizez ca acestia sunt renuntatori la succesiune dupa cum se specifica in certificatul de mostenitor si, conform legii, nu mai au nici un drept asupra bunurilor din succesiune. De la data cand a fost impusa plata acestei sulte au trecut mai mult de 5 ani, fiind depasit termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, de aceea M a deschis o actiune de constatare a intervenirii prescriptiei acestei obligatii, prin care sa poata fi stearsa sulta din cartea funciara, astfel incat terenul respectiv sa fie degrevat de alte obligatii. Intre timp insa mostenitorul N a decedat, iar instanta a cerut lui M sa faca dovada decesului, fapt imposibil intrucat urmasii lui N sustin ca au pierdut certificatul de deces. A fost platita taxa de timbru stabilita de instanta, dar pentru ca nu s-a putut face dovada decesului lui N in termenul de 15 zile instanta a anulat cererea de constatare a prescriptiei obligatiei banesti respective.
Problema este daca se poate deschide o noua actiune in acest sens si daca mai este valabila chitanta platii taxei de timbru judiciar.
In urma unui proces de iesire din indiviziune din iunie 2008, intre mostenitorii G, N, M, si T fiecare a obtinut cate o cota de 1/4 din suprafetele de teren extravilan si dintr-un lot de teren intravilan. In afara acestuia a mai existat un teren intravilan pe care era situata casa parinteasca, azi disparuta, care a fost atribuit in totalitate mostenitorului M. Pentru egalizarea valorilor loturilor atribuite instanta a stabilit plata unei sulte de cate 2550 lei de catre mostenitorul M catre fiecare dintre cei 3 comostenitori: G. N si T. In baza acelei sentinte mostenitorul M afacut intabularea loturilor de teren ce i-au fost atribuite, terenul pe care a fost casa fiind trecut in cartea funciara cu dreptul de PRIVILEGIU IMOBILIAR catre ceilalti 3 comostenitori, in valoare de 2550 lei pentru fiecare.
Acum M vrea sa vanda acel teren si nu o poate face pana nu achita celorlalti sulta respectiva.
Intrucat de la data pronuntarii sentintei prin care M este obligat sa achite sulta au trecut mai mult de 3 ani, cat este termenul legal la care obligatiile executorii se prescriu, care este calea pe care M trebuie sa o urmeze pentru a se sterge sulta din cartea funciara?
In anul 1984 cetateanul A a decedat, in urma sa ramanand o masa succesorala compusa dintr-o casa de locuit construita din paianta, anexe gospodaresti si un teren in suprafata de 1245 mp (din care era recunoscuta in acte doar 250 mp, conform legilor in vigoare atunci), totul evaluat la 70.000 lei, dupa care mostenitorii au deschis succesiunea, acceptata numai de mostenitorul B, ceilalti renuntand. Casa si anexele au ramas nelocuite, mostenitorul B locuind la peste 300 km de localitatea respectiva, astfel ca acestea au inceput sa fie devastate de catre vecini, care si-au insusit o parte din materialele incluse in constructie (acoperis din tigla si tabla, stalpi si grinzi din lemn), constructiile incepand sa se degradeze.
In anul 1986 mostenitorul B a vrut sa vanda casa, in starea in care se afla, unei rude apropiate, dar nu a putut face asta deoarece zona respectiva era propusa pentru sistematizare, casele urmand a fi demolate iar terenurile redate agriculturii. De aceea, pentru a mai recupera ceva din valoarea casei, mostenitorul B a vandut vecinului C materialele care se mai gaseau in anexele gospodaresti, iar vecinului D pe acelea din casa de locuit, cu conditia ca acesta sa se ocupe si de demolarea casei, mostenitorul neavand posibilitateasi nici timp sa se ocupe de aceasta. A fost incheiata o chitanta de mana cu suma de 6000 lei, cat s-a convenit, aceasta urmand a se achita in 2 rate, asa cum s-a si intamplat. Pe chitanta s-a specificat clar ca acea suma reprezenta contravaloarea materialului ce va rezulta in urma demolarii si nu casa in sine. Deasemeni s-a convenit cu cumparatorul (vecinul D) ca acesta sa foloseasca terenul pe care era casa cu conditia de a ingriji mormantul decedatului A. Casa a fost demolata in scurt timp dupa aceasta (cca. 2 luni), insa vecinul D a distrus si fantana, gardul imprejmuitor din scanduri (cca. 75 m lungime) si a taiat toti pomii din curte (cca. 20), incalcand astfel conventia.
In anul 1991 a aparut Legea 18 (Legea Fondului Funciar) prin care mostenitorilor lui A le sunt acordate drepturile de proprietate asupra intregii suprafete de 1245 mp. La reconstituire mostenitorul B a depus cerere in acest sens si i s-a eliberat titlul de proprietate in anul 2000. La actiunea de reconstituire a avut pretentii asupra acestui teren si vecinul D, insa neavand nici un act doveditor al calitatii de proprietar, i s-au respins aceste obiectii. Dupa aceea mostenitorul B a intabulat terenul care a fost trecut in Cartea Funciara pe numele sau.
Acum, la 27 de ani dupa tranzactionarea materialului din demolare, vecinul D a deschis o actiune de constatare a faptului ca in 1986 el a cumparat casa, nu materialul rezultat din demolarea casei sustinand ca el ar fi platit impozitul pe acel teren, cu toate ca nu avea nici un act de proprietate si deci nu exista nici o baza legala de impunere, in tot acest timp mostenitorul B platind impozitul in fiecare an. In acest sens cere anularea tuturor actelor care privesc acest teren si recunoasterea sa ca proprietar legitim.
Intrebarea este daca actiunea lui D are temei legal si ce cale de atac poate folosi B pentru a isi apara dreptul de proprietate asupra terenului in cauza?
avocatnet.ro explicăm legislația
