Activitate one of us

Motivele exista si sunt juste. Expunerea lor in schimb nu ar innobila anii de casnicie parcursi pana acum. Nici nu vreau sa "risc" sa raman casatorita, dar nici sa-l denigrez.
Am inteles: va trebui sa vin cu argumente si cu probe care sa-mi sustina decizia. Daca sotul meu nu s-ar opune, situatia ar fi diferita. In acest caz ipotetic, ar mai fi convocat copilul de 11 ani?

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri.
Va fi neaparat necesar sa detaliez in instanta motivele pentru care am luat aceasta decizie? Cu martori si documente? (Nici nu exista si nici nu este cazul) Sa ma explic public? Nu doresc sa-i afectez imaginea, fiindca e un tata atent, pe care nu-mi doresc sa-l prejudiciez. Tot ce vreau - si e chiar mult - este ca eu sa fiu despartita de el, copiii sa ramana cu mine, iar sotul meu sa ii poata vedea cat de des doreste. Nu ma intereseaza prea mult partajul, in limite corecte (banuiesc ca exista si o cale de a da o forma scrisa acestei afirmatii) si nici pensia alimentara.
Sa inteleg ca sotul meu detine parghia amanarii rezolutiei finale? (Casnicia ar putea continua in teorie, dar nu ar fi o relatie de tip win-win)

Buna ziua tuturor. Poate ma puteti ajuta cu o opinie: doresc sa divortez, dupa o relatie de 20 de ani, din care 13 de casnicie. Avem doi copii, de 11 respectiv 6 ani. Sotul meu nu este de acord cu divortul. Eu nu sunt de acord cu continuarea mariajului. Nu ma preocupa foarte mult partajul, atata timp cat copii vor ramane cu mine, fara a-i impune sotului meu restrictii de vizita, plimbare, etc in ceea ce-i priveste pe micuti. Cum sa procedez pentru a nu permite tergiversarea intregii actiuni, prin - nu stiu ce metode - nesemnarea instiintarilor, neprezentare la termene sau orice altceva considera ca este necesar pentru a-mi arata ca nu doreste separarea in aceasta forma?
Va multumesc.[Nu-ţi fie frică să faci un pas mare înainte, pentru că oricum nu poţi trece peste o prăpastie din doi paşi mai mici.t]