Revin cu cateva intrebari, poate are cineva timp sa imi raspunda; as fi recuniscator.
1. Daca la o succesiune se fac suplimente, termenul de acceptare a succesiunii (de 6 luni )reincepe de la data intocmirii suplimentelor? Daca nu, nu vi se pare putin ciudat? Cel putin pentru bunurile din suplimente ar trebui sa fie asa.
2. Am mai descoperit ca:
Art. 692. - Cand acela carui se cuvine o succesiune a murit fara sa se fi lepadat de dansa, sau fara sa o fi acceptat expres sau tacit, erezii sai pot de-a dreptul sa accepte sau sa se lepede de dansa.
Art. 693. - Daca erezii sai nu se invoiesc pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar.
Deci cumva succesiunea se considera acceptata sub titlu de inventar daca tatal meu a predecedat bunicii iar eu nu am apucat sa accept sau sa refuz succesiunea. E adevarat?
M-am uitat putin pe Internet si am observat ca:
Art 304.
10. Abrogat prin Legea nr. 219/2005;
11. Abrogat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.
Nu voi renunta la recurs. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si incurajari.
Mai revin in curand.
E adevarat ca e complicat. Incerc doar sa inteleg cum trebuie sa actionez mai departe.
As putea sa apelez la art.184 c.p.civila in cadrul recursului?
Apropo, actiunea de fond cerea "constatarea nulitatii absolute prin frauda la lege" .
La sfarsit scrie:
In drept art 664 si urm din Cod Civil si art 88 din Legea nr. 36/1995.
Azi am fost la tribunal sa copiez din dosar ultimele noutati, insa dosarul era la judecator, pt redactarea hotararii. Mai dureaza pana cand pot vedea ce a retinut instanta din declaratia martorului nr. 3.
Din punctul meu de vedere ar trebui sa ating urmatoarele aspecte la redactarea recursului (si v-as ruga sa imi spuneti daca gresesc):
- in 1997, data intocmirii testamentului bunicii, in care aceasta declara ca are un singur fiu - pe unchiul meu
- in 2005, la numai trei sapatamani de la decesul bunicii, unchiul (prin mandatar) si bunicul intocmesc actele de succesiune, fara sa astepte macar sa treaca cele 6 luni, sa vada daca eu accept explicit succesiunea
- in 2008 aflu despre cele intamplate si pornesc procesul civil impotriva celor 2, ca mai apoi, dupa decesul bunicului, in 2009 sa pornesc o noua actiune numai impotriva unchiului (aici incerc sa combat spusele partii adverse cum ca as fi asteptat in continuare dupa aflarea faptelor inca un an)
- unchiul, dar si mandatarul sau, cunosteau existenta mea
- acceptarea tacita a succesiunii dovedita prin martori a fost interpretata arbitrar de catre o persoana (judecatoarea) care nu cunoaste conditia materiala a partilor implicate, deci cum poate hotara daca bunurile sunt sau nu semnificative?
- prezenta la notar (probata prin martor) dovedeste clar ca am intentionat sa dezbat succesiunea alaturi de cei doi
- declaratia data de mandatar, care il reprezinta pe unchi, este falsa, la fel si a martorei, insasi calitatea mea de succesor fiind constatata de catre instanta de fond
- in certificatul de mostenitor este scris: Au renuntat la succesiune: nu sunt; Sunt straini de succesiune prin neacceptare in baza art 700: nu sunt
- martora declara ca o cunoaste pe bunica din 1990, iar cel de-al doilea fiu (tatal meu) a decedat in 1993
- intentia unchiului de a se dezvinovatii in cazul unui litigiu inca de la intocmirea procurii, ceea ce arata clar ca se astepta la asa ceva
- instanta retine ca bunurile date de catre bunic mie din partea bunicii, sunt de fapt daruri donate de catre bunic ...
Problema aceasta s-a pus si la fond, insa fapta nu se prescrie niciodata in cazul nulitatii absolute, ci numai in cazul nulitatii, din cate am inteles. Judecatoarea a evitat sa se pronunte asupra acestui lucru ... A judecat strict dupa importanta bunurilor ce au facut obiectul acceptarii tacite a succesiunii si dupa declaratiile martorilor. Nici macar nu s-a pronuntat pe fond, considerand ca "nu mai este necesar" !!! E cel putin hilar. Persoana care m-a reprezentat mi-a spus ca modul in care s-a judecat totul este ... deosebit, ca sa nu spun ca mie imi miroase a altceva (...), nu vreau sa acuz pe nimeni...
La apel, cei doi "subordonati" ai aceleiasi judecatoare, nu au lasat martorul sa spuna ce avea de spus, punandu-i intrebari care nu aveau legatura cu motivul prezentei sale acolo, etc... Sunt curios ce s-a notat din declaratia martorului cu numarul 3, care adeverea ca am fost la notar in scopul dezbaterii succesiunii, insa nu existau toate actele si banii necesari, ramanand sa reluam procedura cand suntem pregatiti.
Acum sunt in asteptarea notificarii oficiale, prin posta, a refuzului apelului si a continutului acesteia.
Ma intreb daca plangerea penala si rezultatul ei vor mai avea timp sa influenteze rezultatul procesului civil, adica daca raspunsul de pe calea penala vine dupa sa zicem pierderea recursului, va mai conta acesta in vreun fel? Oare pot amana recursul pana la primirea rezultatului de pe calea penala?
Multumesc tuturor pentru raspunsuri,
Gabriel Popescu
Multumesc pentru raspunsuri.
Am avut avocat la fond si apel. Intamplarea face ca judecatoarea care a fost la fond la sector sa fi fost promovata la tribunalul de la apel, ca presedinta. Aici evident ca nu a avut voie sa judece cazul, insa subordonatii ei, normal, nu puteau sa dea alt verdict.
Referitor la intelegerea judecatorilor, se poate sa aveti dreptate, insa acum e prea tarziu. Acceptarea tacita a succesiunii am dovedit-o cu ajutorul a 3 martori, 2 la fond - care m-au insostit cand am ridicat bunurile de la domiciliul defunctei si 1 martor la recurs - care a adeverit ca am fost la notar sa dezbatem succesiunea, dar ca aceasta nu a fost posibil de dezbatut. Concluzia a fost ca bunurile nu sunt relevante pentru viitorul meu. Daca se mai poate face ceva nu stiu; recursul fiind urmatorul pas. Ma gandeam ca daca pe cale penala arat falsul declaratiilor, aceasta va atrage nulitatea actelor intocmite pe baza acestora.
In logica mea, de nespecialist, daca lucrurile nu functioneaza asa, nu vad ce rost mai au toate sistemele juridice.
P.S.
Nu caut condamnarea/razbunarea fata de rude, ci numai corectarea situatiei. M-am ferit sa fac acest pas mai demult, caci in continuare am vrut sa fiu rezonabil fata de rude, insa ma forteaza situatia sa il fac. Ca amanunt, fiul in viata este emigrant in Germania de multi ani, fara cetatenie si fara serviciu acum. Daca i se intampla sa capete cazier, nu mai vede cetatenia niciodata. Se pare insa ca el nu se gandeste asa la problema asta, iar eu nu imi mai permit sa ma gandesc altfel, decat la reglarea conturilor pe cale penala, indiferent de repercursiuni, intrucat am sperat la un raspuns la fel de rezonabil din partea sa, prin care sa isi recunoasca vina si sa corectam situatia, insa nu a fost asa.
Cererea nepotului nu exista intrucat, acesta s-a bazat pe increderea intre rude, si nu a facut o astfel de cerere pentru dezbaterea succesiunii, asteptand sa mearga din nou impreuna cu rudele la notar pentru a o face, atunci cand totul era pregatit. Nepotul a facut o astfel de cerere ulterior aflarii faptului ca succesiunea s-a dezbatut, insa prea tarziu si inutil. Sunt detinute copii dupa tot dosarul, inclusiv dupa declaratia martorei si imputernicirea mandatarului.
Aveti idee daca trebuie facuta plangere si impotriva fiului in viata al bunicilor si a celui care la reprezentat pe acesta la notariat, sau numai impotriva martorei?
Situatia e mai complicata de atat. Mai intai a decedat bunica. Aceasta a lasat si un testament prin care lasa totul sotului ei si in care declara in acelasi timp ca "avand un fiu" desi avea doi, al doilea fiind decedat si avand la randul sau un fiu (deci nepot al bunicii), cu drepturi la succesiune - cel pagubit. La cateva zile de la inmormantarea bunicii, nepotul, fiul in viata si bunicul s-au prezentat la notar pentru a face succesiunea, unde s-a constatat ca lipsesc ceva acte si banii necesari. De comun acord, cei trei se inteleg sa revina la notar atunci cand totul e pregatit. Intre timp, la numai trei saptamani de la decesul bunicii (deci neasteptand sa treaca cele 6 luni macar), fiul in viata si bunicul pun la cale totul. Fiul in viata deleaga pe cineva (cunoscut nepotului si care il cunostea pe nepot) sa-l reprezinte la notar, iar in imputernicire ii scrie ca, in caz de probleme in justitie la aparitia altor urmasi, reprezentatul va fi cel care va suporta consecintele. Succesiunea are loc, nepotul afland de aceasta dupa aproape trei ani de asteptari de la o alta ruda. Porneste imediat procesul civil pentru anularea absoluta a succesiunii si repunerea in drepturi, impotriva bunicului si unchiului (fiul in viata). Dupa lungi intarzieri intentionate introduse de notar, apare dosarul de succesiune la judecatorie, insa intre timp decedeaza si bunicul. Actiunea de judecata trebuie apoi refacuta doar impotriva fiului in viata. Zis si facut. Prin dosar se afla ca fiul in viata ii cedase bunicului partea sa, ca mai tarziu bunicul sa ii vanda fiului totul, inainte de deces. Dupa toate acestea nepotul pierde in instanta civila unde a avut intentia de a arata acceptarea tacita a succesiunii prin martori care atestau ca a primit bani si bunuri de la bunicul in viata, ca urmare a decesului bunicii si ca s-a prezentat la notar pentru a dezbate succesiunea. I se refuza si apelul, moment la care ne aflam. Ar mai urma recursul insa e clar ca nu vrea nimeni sa inteleaga situatia, asa cum ea s-a desfaurat, astfel ca varianta penala ramane de preferat, mai ales ca mandatarul il cunostea pe nepot, iar martora mincinoasa, care arata ca bunica nu are decat un fiu, pe cel in viata, declarase ca o cunoaste pe bunica de 15 ani, adica de cu trei ani inaintea decesului celui de-al doilea fiu, tatal nepotului mostenitor rezervatar.
As avea nevoie de o parere din partea specialistilor pe drept penal.
Situatia este urmatoarea: O persoana este exclusa de la o mostenire ce i se cuvine ca urmare a decesului bunicilor. Unul din urmasi deleaga pe cineva sa mearga la notar si sa faca succesiunea, declarand ca unic mostenitor pe acest urmas, la numai 3 saptamani de la decesul persoanei si folosind un martor care declara in mod mincinos ca nu exista decat un urmas. Ulterior un alt urmas cu drepturi la succesiune afla (dupa mai mult de 6 luni de la deces) si doreste sa obtina nulitatea absoluta a succesiunii in instanta. Nu reuseste pe calea dreptului civil si declararii acceptarii tacite a succesiunii, chiar prin sustinerea cu martori si altele. Intrebarea este cum se procedeaza pe calea penala?
avocatnet.ro explicăm legislația
